Curtea Constituțională

Decizia nr. 401/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 12 august 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție invocată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 362/64/2012* și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 866 D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar partea Ana Romalo, prin apărător, a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, arătând că textele de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 5 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 362/64/2012*, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Primăria orașului Predeal, prin primar, împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus: obligarea Primăriei Orașului Predeal, prin primar, să emită în beneficiul reclamantei o dispoziție de restituire în natură a imobilului ce face obiectul cererii de restituire în natură și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului menționat. Curtea observă că, la data de 20 noiembrie 2013, autorul a depus la dosar un înscris prin care a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportat la "art. 33, 34 și 35" din Legea nr. 165/2013. Instanța de judecată, prin Încheierea de sesizare din 5 decembrie 2013, nu a sesizat Curtea Constituțională cu aceasta excepție, ci numai cu aceea ridicată din oficiu.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 4 aduc atingere principiului neretroactivității legii în condițiile în care o serie de dispoziții se reflectă în dreptul material, respectiv dispozițiile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013, ce reglementează procedura de evaluare, și care este modificată în sensul că de la evaluarea efectuată potrivit standardelor internaționale se trece la grilele notariale, fiind astfel afectată însăși întinderea dreptului substanțial dedus judecății. În aceste condiții, dispozițiile legale criticate nu pot intra sub incidența principiului imediatei aplicări a normelor de procedură ce au guvernat Codul de procedură civilă din 1865. Astfel, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a reținut încălcarea principiului neretroactivității, deoarece textele de lege criticate cu acel prilej se aplicau inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, putea fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Este invocată, în sensul aplicării principiului neretroactivității legii, Hotărârea din 8 martie 2006 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Bleciæ împotriva Croației, paragraful 81.

7. Se mai arată că prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituțională a statuat că, atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile de a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

8. Mai mult, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului constituțional al egalității în fața legii în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcție nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, dar și de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferența de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute și neimputabile persoanelor aflate în situații similare, respectiv celeritatea instanțelor, dar și a procedurii de executare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 15 alin. (2), precum și art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, în temeiul acestor norme coroborate cu art. 33 din același act normativ, cele mai multe acțiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse. S-a acționat astfel asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificându-se în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum, în acest sens fiind și considerentele care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea acesteia în vigoare, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi.

11. Pe de altă parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece prin instituirea noilor reguli privind soluționarea dosarelor, care ar putea determina judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese erau în curs de soluționare la data intrării în vigoare.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al părții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile scrise depuse de partea Ana Romalo prin apărător, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din motivarea excepției, rezultă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza a doua, raportate la prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4:

"

Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 41 alin. (5):

"

Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

Prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, la care fac trimitere dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, au următorul cuprins: "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

15. În opinia Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, Curtea urmează să stabilească dacă aceasta îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei. Pentru a decide asupra acestui aspect, Curtea apreciază că este necesară realizarea unei analize a situației de fapt care a generat ridicarea excepției de neconstituționalitate.

17. Din analiza actelor aflate la dosar Curtea observă că prin acțiunea formulată (înregistrată cu Dosarul nr. 362/64/2012, la data de 21 mai 2012) reclamanta Ana Romalo, prin mandatar, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia de restituire în natură a unui imobil, în dosarul înregistrat pe rolul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligarea Comisiei să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului și obligarea Primăriei Orașului Predeal, prin primar, să emită în beneficiul reclamantei o dispoziție de restituire în natură.

18. Prin Sentința nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a decis după cum urmează: a admis acțiunea; a constatat ca fiind nejustificat refuzul Primăriei Orașului Predeal de a emite o dispoziție de retrocedare în natură a imobilului; a constatat ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia de restituire în natură a imobilului; a obligat Primăria Orașului Predeal, prin primar, să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Predeal și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului.

19. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primăria Orașului Predeal, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 362/64/2012* aflat pe rolul Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. În cadrul acestui dosar, instanța de judecată a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate și, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza.

20. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, la data de 20 mai 2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, în favoarea reclamanților era pronunțată o hotărâre - Sentința nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, care nu îndeplinește însă cerința impusă de textul de lege criticat - art. 41 alin. (5) din lege - referitoare la existența unei "hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".

21. Mai mult, acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamant, are ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Primăriei Orașului Predeal la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire în natură a imobilului, iar nu la emiterea unui titlu de despăgubire, sens în care s-a decis și prin Sentința nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, anterior reținută.

22. Or, prevederile art. 41 alin. (5) și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 reglementează cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și cu privire la modul de evaluare a imobilului, iar nu cu privire la restituirea în natură a imobilului.

23. Din această perspectivă, având în vedere dispozițiile criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția urmând a fii respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție invocată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 362/64/2012* al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 iulie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
;
se încarcă...