Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 304/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06 august 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 1.683/243/2012 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 764 D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată că din notele autorului lipsește motivarea excepției, neputând fi dedusă existența în cauză a unei minime critici de neconstituționalitate, condiții în care analiza fondului excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională ar echivala cu o autosesizare.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.683/243/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Remus Toma într-o cauză având ca obiect soluționarea unor recursuri formulate împotriva Sentinței penale nr. 119/2013, pronunțată de Judecătoria Hunedoara.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 încalcă normele constituționale invocate, fără a motiva, însă, excepția de neconstituționalitate. Sunt prezentate doar situația de fapt și etapele procesuale care au dus la invocarea acesteia.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă sub aspectul soluționării ei în fond, întrucât autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci enumeră textele criticate și normele constituționale anterior arătate, fără a prezenta argumente în susținerea pretinsei încălcări. Se mai susține că autorul excepției de neconstituționalitate este, în realitate, nemulțumit de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 de către instanța de judecată, aspect ce excedează competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, nearătând în ce constă pretinsa încălcare prin prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12) și art. 124 alin. (2) din Constituție, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, nr. 291 din 27 martie 2012 și nr. 350 din 24 septembrie 2013 și se arată, totodată, că excepția nu respectă dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Se mai susține că prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 nu contravin normelor constituționale enumerate de autorul excepției, întrucât posibilitatea alăturării acțiunii civile celei penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă, nu este de natură să încalce drepturile fundamentale și principiile constituționale invocate. Se mai arată că textele criticate nu prejudiciază interesele legitime ale inculpatului, care își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe pentru a-și dovedi nevinovăția. Se susține că dispozițiile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 14 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul critică în realitate prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul cuprins:

"

Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.

Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile: [...]".

12. Prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate prin dispozițiile art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, ele fiind preluate într-o formă asemănătoare la art. 19 alin. (1), (2), (4) și (5) din Codul de procedură penală în vigoare. Având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968.

13. Autorul excepției susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român, ale art. 15 alin. (1) cu privire la universalitate, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei și ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia susține că prevederile art. 14 alin. 1, 2 și 3 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12) și art. 124 alin. (2) din Constituție, fără a motiva, însă, excepția de neconstituționalitate și prezentând doar situația de fapt și etapele procesuale care au dus la invocarea acesteia.

15. Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, în jurisprudența sa, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate, care cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte motivarea neconstituționalității textului criticat.

16. Curtea a observat că, indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat și că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

17. În aceste condiții, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

18. Însă, Curtea a statuat că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Curtea a precizat că aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens s-a reținut că Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»" (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

19. Cum, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și la enumerarea normelor constituționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumentele în susținerea excepției, și cum, din această formulare a excepției, Curtea reține că nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, datorită lipsei legăturii dintre prevederile legale și normele constituționale invocate, potrivit celor reținute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 anterior referită, excepția apare ca fiind inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 1.683/243/2012 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...