Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 297/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat

Modificări (...), Comentarii expert

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 14 iulie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Asztalos Csaba Ferencs în Dosarul nr. 3.460/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 668D/2013.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 mai 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 22 mai 2014.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Sentința civilă nr. 2.852 din 30 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.460/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Asztalos Csaba Ferencs cu ocazia soluționării unei contestații împotriva deciziilor emise de Uniunea Națională a Barourilor din România.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 se referă la primirea în profesia de avocat, nefăcând distincție între avocații cu drept de exercitare a profesiei și cei incompatibili. Astfel, primirea în profesia de avocat desemnează dreptul de a valorifica examenul sau interviul pe care candidatul îl susține. Nu există nicio distincție relevantă între persoanele care au promovat examenul de primire în profesia de avocat și sunt în situația de incompatibilitate, respectiv persoanele înscrise pe tabloul avocaților suspendați, incompatibili. Ambele categorii sunt în situația de incompatibilitate, ambele categorii au avut ca și condiție de primire în profesia de avocat examenul (interviul până la modificarea legii). Nu există nicio o justificare obiectivă care să urmărească un scop legitim pentru impunerea acestei interdicții, textul criticat fiind, astfel, discriminatoriu.

5. De asemenea, impunerea termenului de două luni de la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat, în vederea înlăturării incompatibilității, încalcă dreptul la încadrarea în muncă (dreptul de a valorifica un examen) în condiții de egalitate a cetățenilor care ocupă funcții de demnitate publică, pe o perioadă determinată. Cetățenii aflați în funcții de demnitate publică numiți pe o perioadă determinată, care promovează examenul de primire în profesia de avocat (interviu până la modificarea legii), se află în situația fie de a demisiona din funcția publică incompatibilă cu profesia de avocat, fie de a pierde valorificarea examenului de primire în profesia de avocat. Cetățenii care exercită o funcție de demnitate publică pe o perioadă determinată, fără posibilitatea întreruperii temporare a mandatului, pentru a valorifica examenul de primire în profesia de avocat sunt dezavantajați față de acei cetățeni care au această posibilitate legală. Soluția echitabilă și legală, care să corespundă principiului egalității și nediscriminării, ar fi ca în aceste cazuri termenul obligatoriu de 2 luni să curgă din momentul expirării mandatului de demnitate publică.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal remarcă faptul că, prin Decizia nr. 219/2013, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat se referă la ipoteza în care persoana admisă în profesia de avocat - indiferent că admiterea are loc în urma examenului prevăzut la art. 17 alin. (1) și (2) din lege sau la cerere, cu scutire de examen, pentru anumite categorii de persoane - se află într-o situație de incompatibilitate, prin suprapunerea, temporară, a calității de avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere în profesie, respectiv înainte de aprobarea cererii de înscriere cu scutire de examen. Prevederile legale criticate instituie regula potrivit căreia, în cazul în care o persoană ce desfășoară o activitate incompatibilă cu cea de avocat, decizia Consiliului baroului de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

9. Dispozițiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o discriminare între o anumită categorie de persoane (persoanele care exercită o funcție de demnitate publică) și celelalte persoane vizate de ipoteza normei legale criticate, întrucât se aplică în mod egal tuturor acelora care se află într-o situație de incompatibilitate cu profesia de avocat. Textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție privitor la dreptul la muncă, deoarece libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale.

10. Astfel, apreciază că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate are rolul de a preveni întrunirea concomitentă de către aceeași persoană a două calități care, prin natura lor, sunt incompatibile - cea de avocat și cea de persoană aflată în exercitarea unei funcții de demnitate publică -, conflictul de interese fiind, într-o asemenea situație, evident. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 219/2013 și nr. 223/2013.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995. Din motivarea excepției rezultă însă că autorul acesteia critică, în realitate, doar alin. (2) al art. 25, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu următorul conținut: "(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei."

14. În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 17 din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat se realizează în baza unui examen organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România. De asemenea, înainte de modificările survenite prin Legea nr. 270/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, potrivit art. 16 din lege, la cerere, putea fi primită în profesie, cu scutire de examen, persoana care era titularul diplomei de doctor în drept sau persoana care a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani cu condiția de a nu-i fi încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat, acesta fiind și cazul autorului excepției de neconstituționalitate. Totodată, dispozițiile art. 15 și art. 16 din Legea nr. 51/1995 reglementează incompatibilitățile și compatibilitățile în exercitarea profesiei de avocat.

16. Având în vedere cele reținute, Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 51/1995 dispun în legătură cu două noțiuni diferite, anume primirea în profesia de avocat și exercitarea acestei profesii, fără ca acestea să se suprapună. Astfel, dacă primirea în profesia de avocat presupune promovarea examenului de primire în profesie (sau emiterea de către Consiliul Baroului a unei hotărâri de primire în profesie în cazul scutirii de examen) și emiterea deciziei consiliului baroului în acest sens, exercitarea profesiei de avocat presupune desfășurarea efectivă a activității de avocat prin modalitățile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

17. În continuare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 15 și a celor ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Curtea reține că, în cazul avocaturii, starea de incompatibilitate nu intervine prin simplul fapt al ocupării simultane a două funcții, ci, în cazul acestei profesii, relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate este exercitarea simultană și efectivă a acelor funcții/atribuții.

18. Această concluzie se desprinde și din faptul că pentru avocații a căror incompatibilitate intervine după primirea în profesie, Consiliul Baroului, la cerere sau din oficiu, emite decizii de trecere a acestora pe tabloul avocaților incompatibili (cu posibilitatea reînscrierii pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei după încetarea stării de incompatibilitate), fără a le fi influențată în vreun fel apartenența la această profesie.

19. Prin urmare, Curtea observă că, deși, în cazul avocaturii incompatibilitatea este indisolubil legată de exercitarea efectivă a acestei profesii, efectul constatării stării de incompatibilitate este diferit în funcție de momentul în care aceasta intervine. Astfel, dacă incompatibilitatea intervine după primirea în profesie, ca efect al constatării acestei stări, astfel cum s-a arătat, persoanele în cauză sunt trecute pe tabloul avocaților incompatibililor, în vreme ce în cazul în care starea de incompatibilitate este chiar efectul primirii în profesia de avocat, persoana nerenunțând la funcția deținută anterior, în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, ca efect al constatării acestei stări persoanei în cauză i se aplică o veritabilă sancțiune, acea a excluderii din profesie.

20. Așa fiind, Curtea observă că pentru persoane aflate în situații analoage - persoane primite în profesie de avocat care se află într-o stare de incompatibilitate - se instituie un tratament juridic diferit.

21. Pentru a constata dacă în cauză a fost încălcat principiul egalității în drepturi, Curtea urmează să realizeze o analiză structurată pe două paliere. Astfel, Curtea apreciază că, pentru început, trebuie stabilit dacă scopul urmărit este unul legitim, iar, dacă acest criteriu este îndeplinit, trebuie, în continuare, analizat dacă există un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

22. Aplicând aceste criterii cauzei de față, Curtea reține că scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o independență efectivă a avocaților în exercitarea profesiei lor, prin evitarea existenței unor influențe de natură să creeze suspiciuni referitoare la desfășurarea corectă a actului de justiție, ceea ce reprezintă un scop legitim.

23. Referitor la existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, Curtea reține că, în esență, principiul proporționalității impune ca mijloacele utilizate să rămână în limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului avut în vedere. De asemenea, Curtea consideră că în evaluarea proporționalității este relevant dacă obiectivul urmărit ar putea fi îndeplinit prin mijloace mai puțin discriminatorii decât cele folosite.

24. Curtea apreciază că scopul urmărit putea fi atins prin trecerea, din oficiu sau la cerere, a avocaților aflați în stare de incompatibilitate la data primirii în profesie pe tabloul avocaților incompatibili, astfel cum, de altfel, se întâmplă cu acei avocați a căror stare de incompatibilitate survine după primirea în profesie.

25. Astfel, Curtea constată că, prin instituirea, în cazul primei categorii de avocați, a obligației încetării stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, cu consecința, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, a excluderii din profesie, constituie o veritabilă sancțiune, care depășește limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului avut în vedere.

26. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, deși se circumscrie unui obiectiv legitim, mijloacele utilizate nu sunt proporționale cu scopul urmărit, contravenind astfel principiului nediscriminării consacrat de prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1).

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Asztalos Csaba Ferencs în Dosarul nr. 3.460/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 mai 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

*

OPINIE SEPARATĂ

Nu împărtășim soluția adoptată prin decizia de mai sus. Apreciem că excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă, ca neîntemeiată, pentru motivele pe care le prezentăm în continuare.

1. Chestiunea incompatibilității avocaților este rezolvată suficient de clar prin Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare. Chiar dacă textul art. 25 criticat nu este foarte riguros, din ansamblul reglementării rezultă că există două categorii de situații distincte în care se pune problema incompatibilității și cărora li se adresează prevederile normative care formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

Prima situație privește cazul avocatului aflat în exercițiul profesiei1 care - devenind incompatibil în condițiile legii2 - poate solicita înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili3. Unui asemenea caz i se aplică dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/19954.

1 Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte.

2 Conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 51/1995, "Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat (s.n.); b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri; c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț."

3 În conformitate cu prevederile art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat este suspendată, în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări.

4 Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede: "Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate" (s.n.). Din textul de lege reprodus mai sus rezultă - indubitabil - că reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se referă exclusiv la acei avocați care se aflau în exercițiul profesiei la momentul când au intrat în stare de incompatibilitate.

Cea de-a doua situație se referă la persoana care - deținând, în momentul intrării în profesie, o funcție incompatibilă cu avocatură5 - dobândește calitatea de avocat6. Acestui din urmă caz îi sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/19957.

5 Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, "Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu: a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene; b) activități și funcții didactice în învățământul juridic superior; c) activitatea literară și publicistică; d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii." Prin urmare, orice altă funcție sau demnitate publică nu este compatibilă cu avocatura.

6 Dobândirea calității de avocat este reglementată prin cap. II secțiunea I (art. 12-26) din Legea nr. 51/1995.

7 Art. 25 alin. (2) statuează că "În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

2. Dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 stabilesc - prin teza finală - condiția rezolvării, în termen de două luni, a stării de incompatibilitate în care se află persoana căreia, în urma examenului de admitere în avocatură, i s-a emis decizia de primire în profesie; este vorba despre o condiție suspensivă și în același timp o condiție de fond, întrucât până la îndeplinirea ei avocatul nu poate exercita profesia8, iar neîndeplinirea condiției legale are ca efect lipsirea de efecte juridice a deciziei de primire în profesie.

8 Altfel spus, rezolvarea (înlăturarea) stării de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege reprezintă ea însăși o condiție pentru primirea în profesia de avocat (în sensul dobândirii dreptului de a exercita profesia, ca urmare a înscrierii pe tabloul avocaților activi ai unui barou din Uniunea Națională a Barourilor din România).

Neîndeplinirea condiției legale menționate poate avea semnificația renunțării de către solicitant la beneficiul opțiunii între profesiile incompatibile. Că este așa, rezultă din jurisprudența Curții Constituționale care a reținut că - prin rezolvarea stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în avocatură - legiuitorul a urmărit prevenirea întrunirii concomitente de către aceeași persoană a două calități care, prin natura lor, sunt incompatibile9.

9 Prin aceeași decizie, Curtea a stabilit că durata de două luni a termenului în care trebuie rezolvată starea de incompatibilitate nu afectează constituționalitatea textului de lege dedus controlului său (Decizia nr. 223 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).

În aceste condiții, solicitarea autorului excepției - de a fi trecut pe tabloul avocaților incompatibili, imediat după intrarea în profesie (dar înainte de a avea dreptul să o exercite) - contravine dispozițiilor Legii nr. 51/1995 care califică drept admisibilă o asemenea cerere doar dacă ea este formulată de un avocat aflat în exercitarea profesiei (înscris pe tabloul avocaților dintr-un barou al Uniunii Naționale a Barourilor din România). Iar înscrierea pe tabloul avocaților dintr-un barou se poate face numai de către persoana care - primind decizia de admitere în profesie - își rezolvă incompatibilitatea (în cazul în care aceasta există) în termenul prevăzut de lege.

3. Prin urmare, apreciem că din coroborarea prevederilor art. 25 alin. (1) și alin. (2), precum și din analizarea lor prin prisma întregii reglementări în materie rezultă că dispozițiile alin. (1) privesc exercitarea profesiei de către avocat, iar cele ale alin. (2) se circumscriu condițiilor de dobândire a calității de avocat. Fiind vorba de situații diferite, nu se poate invoca cu temei încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție10.

10 Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 354 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012, că "Principiul egalității în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional un tratament juridic diferit (...) ".

Cu privire la celelalte prevederi constituționale invocate de autorul excepției, apreciem că art. 16 alin. (3) din Constituție nu este aplicabil în cauză11, iar critica formulată prin raportare la art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală este nefondată, întrucât dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă și nici nu afectează libertatea alegerii profesiei12.

11 Faptul rezultă din conținutul normativ al dispoziției constituționale a art. 16 alin. (3), potrivit căruia "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități".

12 Curtea Constituțională a statuat, prin jurisprudența sa, că instituirea prin lege a unor condiții pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă sau la alegerea profesiei (a se vedea, Decizia nr. 679 din 18 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 18 iunie 2010, Decizia nr. 300 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 13 august 2004 sau Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că atunci când legislația națională supune admiterea într-o profesie determinată anumitor condiții, iar cel interesat le satisface, acesta are un drept de acces la profesia în discuție, drept de natură civilă, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea CEDO, 23 iunie 1994, De Moor c/Belgique, Serie A nr. 292-A, §43, în C. Bîrsan, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, Ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 383)

Pentru cele arătate, fiind evident că cerința îndeplinirii condiției legale [prevăzută de dispoziția art. 25 alin. (2) ultima teză] nu prezintă niciun viciu de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă ca neîntemeiată.

JUDECĂTOR
Prof. univ. dr. Mircea Ștefan Minea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...