Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 188/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 33 și art. 34, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 iunie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Monica-Ruxandra Frusinescu și Cornelia-Maria Popescu-Moscu în Dosarul nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 533 D/2013.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției Monica- Ruxandra Frusinescu, prezentă personal și asistată de domnul avocat Marius Pantea din cadrul Baroului București. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului părții prezente, care arată că dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale. Se susține că, și în condițiile pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, aceste dispoziții își păstrează caracterul neconstituțional. Se arată că textele criticate sunt neconstituționale atât sub aspectul termenelor, cât și sub cel al procedurii reglementate, fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituție. Se face trimitere la Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care instanța europeană a obligat statul român la adoptarea unor reguli de procedură clare și simplificate în materia procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care să asigure titularilor drepturilor de creanță recunoscute prin hotărâri judecătorești rămase definitive o garanție în privința realizării drepturilor. Se susține că această obligație nu este realizată prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, întrucât termenele prevăzute sunt excesiv de lungi.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că prin dispozițiile Legii nr. 165/2013 legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea unei proceduri care să permită finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii-pilot la care autorul excepției face referire.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 27 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.591/3/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Monica- Ruxandra Frusinescu și Cornelia-Maria Popescu-Moscu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de restituire întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cerere ce a fost respinsă ca devenită prematură de către Tribunalul București, la data de 15 iulie 2013.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor art. 16 și art. 124 alin. (2) din Constituție, se arată că Legea nr. 165/2013 instituie în privința măsurilor reparatorii o nouă procedură, diferită de cea anterioară, care modifică în mod substanțial dreptul de a obține reparații prin echivalent ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor în perioada regimului comunist, în comparație cu felul în care acest drept a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001, instituind ca singură măsură reparatorie prin echivalent compensarea prin puncte, măsură ce se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se susține că acest ultim aspect creează discriminare între titularii acestor cereri, care nu au fost soluționate până la data anterior arătată, din motive independente de voința lor, și persoanele ale căror cereri au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și care au beneficiat de măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în condițiile introducerii simultane de către cele două categorii de petenți a cererilor de acordare a reparațiilor prin echivalent.

7. Pentru aceleași motive, autoarele susțin încălcarea prin art. 4 din Legea nr. 165/2013 a principiului neretroactivității legii civile. Se arată că, potrivit acestui principiu, odată demarată o procedură, regulile nu pot fi schimbate pe parcursul acesteia, indiferent de durata sa, însă textele criticate impun aplicarea noii reglementări și situațiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare și prevăzute de Legea nr. 10/2001.

8. Se precizează, de asemenea, că normele criticate vin în directă contradicție cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Se constată faptul că termenele instituite prin textele analizate sunt nerezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. Se observă, totodată, că Legea nr. 165/2013 nu reglementează și procedura ce trebuie urmată de către instanțele de judecată în aceste cauze, lacună legislativă ce generează o lipsă de transparență de natură a încălca dreptul constituțional anterior referit. Se arată, în acest sens, că termenul de 15 zile, de adoptare a normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, prevăzut la art. 5 alin. (4) a fost depășit, normele de aplicare nefiind adoptate până la data invocării excepției de neconstituționalitate, și că nerespectarea acestui termen va avea ca efect încălcarea celorlalte termene prevăzute prin legea criticată.

9. Autoarele susțin că dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 24 alin. (4), art. 33, art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 limitează în mod abuziv exercitarea atributelor dreptului de proprietate, contravenind și prevederilor art. 44 și art. 46 din Constituție. Se arată că această unică modalitate de compensare instituită se realizează printr-o procedură anevoioasă, care presupune respectarea unor termene îndelungate și care nu oferă garanția unei satisfaceri complete a prejudiciului suferit. Se observă, în acest sens, că valorificarea punctelor în numerar nu poate fi înfăptuită mai devreme de 1 iulie 2017, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, și că această procedură presupune emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) din aceeași lege.

10. Se mai arată că textele criticate încalcă dispozițiile art. 20 din Constituție, conform cărora dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Se face trimitere la Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care instanța europeană, condamnând statul român, a reținut ineficiența mecanismului de despăgubire sau de restituire, constatând că se impune implementarea unor măsuri generale care să permită realizarea efectivă și rapidă a dreptului urmărit; s-a subliniat, cu această ocazie, necesitatea implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și necesitatea adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubire o previzibilitate sporită. Se susține că textele criticate nu îndeplinesc criteriile arătate, impunându-se modificarea lor.

11. Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate nu retroactivează, ci se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor, nesoluționate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se arată că prin dispozițiile criticate nu este încălcat nici accesul liber la justiție, întrucât chiar art. 33 și art. 35 din legea analizată prevăd posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa justiției în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar și în cazul în care unitatea deținătoare nu emite decizia/dispoziția motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat liberul acces la justiție pentru realizarea controlului activității unității administrative în cauză. De asemenea, instanța de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, și anume ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și a considerentelor pe care această instanță le-a reținut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autoritățile naționale în acest domeniu.

12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că prevederile art. 1 alin. (2) (în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 368/2013) și ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât toate persoanele care au depus notificări potrivit Legii nr. 10/2001 se află într-o situație juridică identică, dobândind vocația fie la restituirea în natură, fie la măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta și în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător; or, prin eliminarea modalității de compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent se generează o discriminare între aceste persoane.

14. În al doilea rând, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4, raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Se arată că, în aplicarea acestor norme, instanțele judecătorești au respins cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, deși acestea au fost formulate în anii precedenți, anterior intrării în vigoare a noului act normativ, și că ele acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

15. Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiate și criticile de neconstituționalitate ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 cu referire la încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât, prin aplicarea noilor dispoziții ale Legii nr. 165/2013 și proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deși acestea, ca și cele deja finalizate, au fost declanșate prin cereri de chemare în judecată depuse în aceeași perioadă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se creează o stare de discriminare între persoanele ale căror procese s-au finalizat (acestea beneficiind de un tratament juridic favorabil) și cele ale căror procese erau încă nesoluționate la momentul reglementării Legii nr. 165/2013 și al căror curs va fi întrerupt (așa cum practica o arată, ca urmare a admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu).

16. În fine, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 16-31 din cap. III al Legii nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 20 și art. 44 din Constituție. Se susține că, în speță, procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită de Legea nr. 165/2013 este nu doar greoaie, ci și de lungă durată, și că aceasta nu conduce la pronunțarea unor soluții concrete și finale în perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile, deoarece noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluționate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile. Se susține că, în aceste condiții, dreptul de proprietate apare ca fiind iluzoriu, fiind supus unor ingerințe din partea legiuitorului, care nu răspund exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

17. În privința celorlalte critici de neconstituționalitate, Avocatul Poporului face precizarea că nu pot fi reținute, textele legale indicate fiind în concordanță cu principiile constituționale invocate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 33 și art. 34, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

- Art. 1 alin. (2):

"

În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4:

"

Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărâriipilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 9 alin. (3):

"

Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia județeană de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.";

- Art. 10 alin. (1):

"

(1) Până la data de 1 martie 2014, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare județ și la nivel național, situația comparativă a cererilor și disponibilului de teren, în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2).";

- Art. 11 alin. (1):

"

(1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.";

- Art. 20 alin. (4), (5) și (7):

"

(4) Până la data de 1 ianuarie 2015, Agenția Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet și transmite Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților lista imobilelor din Fondul național. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în condițiile prezentei legi.

(5) Terenurile puse la dispoziția comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foștilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul național și sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi. [. . .]

(7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Națională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul național, așa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul național ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.";

- Art. 24 alin. (4):

"

(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).";

- Art. 27 alin. (1) și (4):

"

(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016. [. . .]

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.";

- Art. 31:

"

(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.";

- Art. 33:

"

(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 34:

"

(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.";

- Art. 41 alin. (1):

"

(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.";

- Art. 50:

"

La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...]

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă. [...]".

21. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 46 privind dreptul la moștenire și ale art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției.

22. Curtea reține că soluția legislativă prevăzută inițial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind o configurație normativă diferită. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă și compensarea prin bunuri.

23. Curtea constată că întrucât litigiul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate se află pe rolul instanțelor de judecată și după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, forma inițială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu a produs și nu produce efecte juridice în cauză, astfel încât Curtea să poată face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, noua soluție legislativă aplicându-se imediat și cauzelor aflate în curs de judecată. Curtea constată, astfel, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu mai sunt în vigoare și nici nu își produc efecte juridice în cauză.

24. Observațiile anterioare sunt valabile mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepției critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziții referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care, textul criticat nu este incident în cauză.

25. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

26. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, criticate de autorii excepției prin raportare la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă sub aspectul acestei critici.

27. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

28. Referitor la dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, criticate de autorii excepției prin raportare la prevederile art. 34 din aceeași lege, Curtea reține că acestea din urmă nu au incidență în prezenta cauză, ele având aplicabilitate în cazul dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care Curtea constată că, din perspectiva acestei critici, excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

29. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

30. În ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2) și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată, pe de o parte, autoarele excepției de neconstituționalitate nu au calitatea de cesionar al drepturilor ce fac obiectul Dosarului nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, că cererea care formează obiectul acestui dosar a fost respinsă ca devenită prematură de către Tribunalului București, iar Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în soluționarea recursului promovat împotriva acestei soluții, a admis cererea, casând sentința atacată și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași primă instanță, astfel încât, în acest moment nu se poate stabili legătura cu soluționarea cauzei a acestor dispoziții criticate, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Monica-Ruxandra Frusinescu și Cornelia-Maria Popescu-Moscu în Dosarul nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 34, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...