Viața intimă, familială și privată | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Drepturile și libertățile fundamentale -
ARTICOLUL 26
Viața intimă, familială și privată Jurisprudență, Reviste (56), Doctrină (5)

(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (3)

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (1)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    În condițiile în care același drept la acțiune se află la îndemâna soțului (fostul soț), al mamei, al copilului, precum și al moștenitorilor fiecăruia dintre aceștia, acțiunea pornită de cel care se pretinde tatăl copilului așează între paranteze dreptul la protecția vieții familiale apersoanelor din „trilaterala” care agenerat prezumția de paternitate, drept fundamental garantat prin art. 8 din Convenția europeană adrepturilor omului, art. 26 din Constituția României. Faptul că, potrivit art. 432 alin. (1) C. civ.., acțiunea tatălui biologic va fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil este, în acest context, irelevant în caz de eșec al demersului celui ce se pretinde adevăratul tată, cu toată buna-credință areclamantului și cu tot interesul, să presupunem, exclusiv de natură morală al acestuia. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune și natură juridică 
    Libera dezvoltare a personalității umane și demnitatea omului, valori proclamate prin chiar art. 1 din Constituție, nu pot fi concepute fără respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private. Dreptul la respectul și ocrotirea vieții intime, familiale și private face parte din catalogul drepturilor și libertăților fundamentale, având un conținut complex (a se vedea M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, p. 48). Apartenența la categoria drepturilor fundamentale clarifică natura juridică a dreptului în discuție, dar definirea acestuia nu este la fel de clară. Cu privire la acest aspect, în doctrina constituțională s-au arătat următoarele: „Constituția utilizează trei noțiuni – viața intimă, viața familială, viața privată – pe care nu le definește, dar obligă autoritățile publice la respectul lor și la ocrotirea împotriva oricăror atentate din partea oricărui subiect de drept (om sau autoritate, grup etc.)” (I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ed. a 12-a, p. 169). Într-o interpretare literală se poate susține că textul în discuție se referă, în realitate, la o noțiune generală – viața intimă, ce conține două componente: viața intimă familială, respectiv viața intimă privată. Altfel spus, art. 26 alin. (1) ar viza un drept cu un caracter mai amplu, dreptul la respectul și ocrotirea vieții intime, în conținutul căruia se regăsesc două componente esențiale: dreptul la viață (intimă) familială și dreptul la viață (intimă) privată. Aparent, spre aceeași concluzie ne conduc și dispozițiile în materie existente în convențiile internaționale privind drepturile fundamentale. Se poate observa că acestea se referă la cele două componente, viața privată (particulară) și viața familială (de familie), fără o referire directă la viața intimă, dar în contextul abordării altor elemente ce țin evident de aceasta din urmă, respectiv domiciliul, corespondența, onoarea și reputația. [ Mai mult... ] 

Drept constituțional și instituții politice. Vol I, ediția 15
    Regulile morale, deși de obicei nu se aduc la îndeplinire, în caz de nevoie prin forța coercitivă astatului, trebuie sprijinite juridic în realizarea lor atunci când apără viața, libertatea și fericirea oamenilor. De aceea în Constituția României, referirile la ipostazele morale nu lipsesc. Aceste referiri constituționale asigură moralei eficiență, validitate. Astfel, spre exemplificare, art. 26, art. 30, ocrotesc „bunele moravuri”, art. 53 menționează „morala publică”. De asemenea, „buna-credință” care evident este, mai întâi, un concept moral este consacrată prin art. 11 și art. 57. [ Mai mult... ] 

Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1
    În România, jurisprudența Curții Constituționale nu aabordat expres problema unui conflict între dreptul european și normele fundamentale sau drepturile reglementate în Constituție. Modificarea constituțională din 2003 ar conduce, în opinia noastră, într-o interpretare literală, la oconcluzie similară cu cea pe care aidentificat-o instanța constituțională poloneză: astfel, art. 148 alin. (2), care reglementează relația dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern, prevede expres că dispozițiile „tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Notăm că textul reglementează prioritatea în raport cu „legile” interne, și nu „dreptul” intern, care, într-o interpretare extensivă, ar cuprinde și Constituția. Pe de altă parte, art. 1 alin. (5) din Constituție rămâne neschimbat: „în România, respectarea Constituției, asupremației sale (s.n.) și alegilor este obligatorie”. Astfel, deși la momentul aderării, în condițiile în care Tratatul de aderare avea în vedere aderarea direct la Tratatul de instituire aunei Constituții pentru Europa, care reglementa expres supremația dreptului Uniunii (art. I-6), s-a afirmat, în interpretarea dată de unele instituții publice, că prioritatea reglementată de art. 148 alin. (2) include și prioritatea în raport cu legea fundamentală, această concluzie nu rezultă din textul Constituției. Dimpotrivă, principiul supremației Constituției este nealterat. Deși Curtea Constituțională nu aanalizat această situație în detaliu, într-un caz foarte controversat, asupra căruia vom reveni, Curtea adeclarat neconstituțională olege care transpunea odirectivă aUniunii Europene. Este vorba de decizia nr. 1258/200966, prin care Curtea adeclarat neconstituționale prevederile Legii nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Argumentul principal al Curții afost încălcarea drepturilor omului prevăzute de art. 25, 26, 28 și 30 din Constituția României, corespunzătoare art. 8 din Convenție. Decizia este criticabilă, deoarece face abstracție în mod complet de faptul că Legea nr. 298/2008 transpune în mod fidel odirectivă aUniunii Europene și nu operează în niciun mod oanaliză de tipul „solange”. Rezultatul practic este însă înlăturarea de la aplicare adreptului Uniunii Europene, pentru motivul – foarte relevant pentru studiul nostru – al nerespectării drepturilor omului, interpretarea drepturilor din Constituție fiind argumentată pe baza jurisprudenței CEDO. 
    66 M.Of. nr. 798 din 23 noiembrie 2009.
[ Mai mult... ]
 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Noțiune și natură juridică 

    Libera dezvoltare a personalității umane și demnitatea omului, valori proclamate prin chiar art. 1 din Constituție, nu pot fi concepute fără respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private. Dreptul la respectul și ocrotirea vieții intime, familiale și private face parte din catalogul drepturilor și libertăților fundamentale, având un conținut complex (a se vedea E.-S. Tănăsescu, în Constituția revizuită comentată, 2004, p. 48). Apartenența la categoria drepturilor fundamentale clarifică natura juridică a dreptului în discuție, dar definirea acestuia nu este la fel de clară. Cu privire la acest aspect, în doctrina constituțională s-au arătat următoarele: „Constituția utilizează trei noțiuni – viața intimă, viața familială, viața privată – pe care nu le definește, dar obligă autoritățile publice la respectul lor și la ocrotirea împotriva oricăror atentate din partea oricărui subiect de drept (om sau autoritate, grup etc.)” (I. Muraru, E.-S. Tănăsescu, Drept constituțional, vol. I, 2016, p. 167). Într-o interpretare literală se poate susține că textul în discuție se referă, în realitate, la o noțiune generală – viața intimă, ce conține două componente: viața intimă familială, respectiv viața intimă privată. Altfel spus, art. 26 alin. (1) ar viza un drept cu un caracter mai amplu, dreptul la respectul și ocrotirea vieții intime, în conținutul căruia se regăsesc două componente esențiale: dreptul la viață (intimă) familială și dreptul la viață (intimă) privată. Aparent, spre aceeași concluzie ne conduc și dispozițiile în materie existente în convențiile internaționale privind drepturile fundamentale. Se poate observa că acestea se referă la cele două componente, viața privată (particulară) și viața familială (de familie), fără o referire directă la viața intimă, dar în contextul abordării altor elemente ce țin evident de aceasta din urmă, respectiv domiciliul, corespondența, onoarea și reputația. Recent un alt aspect al vieții intime și private a căpătat importanță deosebită, anume protecția datelor cu caracter personal, în special în contextul mijloacelor electronice de comunicare. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Egalitatea în drepturi
Cetățenii români în străinătate
Cetățenii străini și apatrizii
Extrădarea și expulzarea
Tratatele internaționale privind drepturile omului
Accesul liber la justiție
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Libertatea individuală
Dreptul la apărare
Libera circulație
Viața intimă, familială și privată
Inviolabilitatea domiciliului
Secretul corespondenței
Libertatea conștiinței
Libertatea de exprimare
Dreptul la informație
Dreptul la învățătură
Accesul la cultură
Dreptul la ocrotirea sănătății
Dreptul la mediu sănătos
Dreptul de vot
Reviste:
Lipsa caracterului de urgență a Ordonanței de urgență a guvernului nr. 59/2011
Limita dintre dreptul la viața privată și interesul public observată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2017
Jurisprudența Curții Constituționale a României relevantă în domeniul dreptului medical
CCR: Despre lista debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante
Revista Curierul Judiciar nr. 1/2019
Regimuri patrimoniale în cazul cuplurilor din afara căsătoriei/Des regimes patrimoniaux en ce qui concerne les couples hors mariage/Property regimes in the case of couples outside marriage
Admitere excepție de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală. Supraveghere tehnică. Informarea persoanei supravegheate care nu are calitatea de inculpat. Contestarea legalității măsurii de supraveghere
Dreptul persoanei de a dispune de corpul său versus dreptul copilului de a-și cunoaște identitatea biologică
CCR: Revizuirea și ridicarea unei excepții de neconstituționalitate
Doctrină:
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Drept constituțional și instituții politice. Vol I, ediția 15
Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
Tratat de drept procesual civil, Vol 1, ediția 5
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
;
se încarcă...