Secretul corespondenței | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Drepturile și libertățile fundamentale -
ARTICOLUL 28
Secretul corespondenței Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (4)

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
    Secretul corespondenței, adică al schimbului de idei dintre două sau mai multe persoane, pe orice cale de comunicare, protejează confidențialitatea gândurilor unei persoane, una dintre cele mai intime constituente ale personalității sale190. Este un drept fundamental ocrotit prin art. 8 pct. 1 din Convenția europeană adrepturilor omului și art. 28 din Constituția României, opozabil inclusiv soțului. 
    190 Pe larg, a se vedea R. Chiriță, op. cit., p. 449-450; C. Jugastru, Dreptul persoanelor. Dreptul obligațiilor, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 108-120.
[ Mai mult... ]
 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune și natură juridică 
    Principiul inviolabilității corespondenței consfințit prin art. 28 al Legii fundamentale reprezintă un element esențial al vieții intime, pe care legiuitorul constituant a înțeles să-l prevadă în mod distinct. Ca și spațiul în care persoana locuiește, spațiul în care aceasta comunică trebuie să fie la adăpostul oricăror ingerințe exterioare abuzive. Viața privată și viața de familie, intimitatea persoanei nu pot fi respectate și ocrotite fără o protecție a corespondenței private. Din punct de vedere al naturii juridice, inviolabilitatea corespondenței se înscrie, așadar, în catalogul drepturilor fundamentale, ca un element esențial al vieții private și de familie. De altfel, convențiile internaționale în materia drepturilor omului plasează fără echivoc secretul corespondenței în sfera vieții private. Astfel, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin art. 12, se stabilesc următoarele: „Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondență, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.” Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, prin art. 17 prevede că: „1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale. 2. Orice persoană are drept la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.” În Convenția europeană a drepturilor omului, dreptul la respectarea corespondenței este prevăzut în art. 8, intitulat: „Dreptul la respectarea vieții private și de familie”. Conform art. 8 alin. (1) din Convenție: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.” [ Mai mult... ] 

Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1
    În România, jurisprudența Curții Constituționale nu aabordat expres problema unui conflict între dreptul european și normele fundamentale sau drepturile reglementate în Constituție. Modificarea constituțională din 2003 ar conduce, în opinia noastră, într-o interpretare literală, la oconcluzie similară cu cea pe care aidentificat-o instanța constituțională poloneză: astfel, art. 148 alin. (2), care reglementează relația dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern, prevede expres că dispozițiile „tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Notăm că textul reglementează prioritatea în raport cu „legile” interne, și nu „dreptul” intern, care, într-o interpretare extensivă, ar cuprinde și Constituția. Pe de altă parte, art. 1 alin. (5) din Constituție rămâne neschimbat: „în România, respectarea Constituției, asupremației sale (s.n.) și alegilor este obligatorie”. Astfel, deși la momentul aderării, în condițiile în care Tratatul de aderare avea în vedere aderarea direct la Tratatul de instituire aunei Constituții pentru Europa, care reglementa expres supremația dreptului Uniunii (art. I-6), s-a afirmat, în interpretarea dată de unele instituții publice, că prioritatea reglementată de art. 148 alin. (2) include și prioritatea în raport cu legea fundamentală, această concluzie nu rezultă din textul Constituției. Dimpotrivă, principiul supremației Constituției este nealterat. Deși Curtea Constituțională nu aanalizat această situație în detaliu, într-un caz foarte controversat, asupra căruia vom reveni, Curtea adeclarat neconstituțională olege care transpunea odirectivă aUniunii Europene. Este vorba de decizia nr. 1258/200966, prin care Curtea adeclarat neconstituționale prevederile Legii nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Argumentul principal al Curții afost încălcarea drepturilor omului prevăzute de art. 25, 26, 28 și 30 din Constituția României, corespunzătoare art. 8 din Convenție. Decizia este criticabilă, deoarece face abstracție în mod complet de faptul că Legea nr. 298/2008 transpune în mod fidel odirectivă aUniunii Europene și nu operează în niciun mod oanaliză de tipul „solange”. Rezultatul practic este însă înlăturarea de la aplicare adreptului Uniunii Europene, pentru motivul – foarte relevant pentru studiul nostru – al nerespectării drepturilor omului, interpretarea drepturilor din Constituție fiind argumentată pe baza jurisprudenței CEDO. 
    66 M.Of. nr. 798 din 23 noiembrie 2009.
[ Mai mult... ]
 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Noțiune și natură juridică 

    Principiul inviolabilității corespondenței consfințit prin art. 28 al Legii fundamentale reprezintă un element esențial al vieții intime, pe care legiuitorul constituant a înțeles să-l prevadă în mod distinct. Ca și spațiul în care persoana locuiește, spațiul în care aceasta comunică trebuie să fie la adăpostul oricăror ingerințe exterioare abuzive. Viața privată și viața de familie, intimitatea persoanei nu pot fi respectate și ocrotite fără o protecție a corespondenței private. Din punct de vedere al naturii juridice, inviolabilitatea corespondenței se înscrie, așadar, în catalogul drepturilor fundamentale, ca un element esențial al vieții private și de familie. De altfel, convențiile internaționale în materia drepturilor omului plasează fără echivoc secretul corespondenței în sfera vieții private. Astfel, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin art. 12, se stabilesc următoarele: „Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondență, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri” (s.n.). Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, prin art. 17 prevede că: „1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale. 2. Orice persoană are drept la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri” (s.n.). În Convenția europeană a drepturilor omului, dreptul la respectarea corespondenței este prevăzut în art. 8, intitulat: „Dreptul la respectarea vieții private și de familie”. Conform art. 8 alin. (1) din Convenție: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale” (s.n.). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Cetățenii străini și apatrizii
Extrădarea și expulzarea
Tratatele internaționale privind drepturile omului
Accesul liber la justiție
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Libertatea individuală
Dreptul la apărare
Libera circulație
Viața intimă, familială și privată
Inviolabilitatea domiciliului
Secretul corespondenței
Libertatea conștiinței
Libertatea de exprimare
Dreptul la informație
Dreptul la învățătură
Accesul la cultură
Dreptul la ocrotirea sănătății
Dreptul la mediu sănătos
Dreptul de vot
Dreptul de a fi ales
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
Reviste:
Protecția procedurală a dreptului la viață privată în Codul Civil din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului
Monitorizarea salariaților în ceea ce privește utilizarea internetului la locul de muncă
Supravegherea tehnică (I)
Evoluția constituționalismului în România (I)
Limita dintre dreptul la viața privată și interesul public observată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului
Constatarea unei stări de fapt de către executorul judecătoresc
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2017
Particularități privind efectuarea percheziției corporale
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2018
Doctrină:
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
;
se încarcă...