Primul ministru | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Autoritățile publice - Guvernul -
ARTICOLUL 107
Primul-ministru Jurisprudență, Doctrină (4)

(1) Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Președintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. Jurisprudență, Doctrină (2)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Raporturile dintre Guvern și Parlament, ediția 1
    Din interpretarea coroborată adispozițiilor constituționale ale art. 85 alin. (2) și (3), ale art. 106 și art. 107 rezultă că prim-ministrul și Președintele României au obligația de apropune, respectiv de anumi, prin decret, un nou ministru titular, pe postul rămas vacant. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Evoluția instituției prim-ministrului 
    În constituțiile noastre din 1866 și 1923, prim-ministrul nu se profila ca un organ distinct de Consiliul de miniștri. În cadrul alcătuirii colective a acestui organ, el era doar un primus inter pares. 
    Constituția din 1866 nici măcar nu cunoștea noțiunea de „prim-ministru” sau de „Președinte al Consiliului de miniștri”. [ Mai mult... ] 

Drept administrativ, Vol I, ediția 4
    Pe lângă atribuțiile prevăzute în art. 107 consacrat chiar prim-ministrului, acestuia îi mai revin, potrivit altor dispoziții constituționale, și alte atribuții, precum: propune Președintelui României revocarea și numirea unor membri ai Guvernului, potrivit art. 85 alin. (2); cere Președintelui României să participe la anumite ședințe de Guvern, în condițiile art. 87; contrasemnează cu unele excepții, decretele Președintelui, în condițiile art. 100 alin. (2) și semnează actele Guvernului, în condițiile art. 108 alin. (4). [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Evoluția instituției prim-ministrului 

    În constituțiile României din 1866 și 1923, prim-ministrul nu se profila ca un organ distinct de Consiliul de miniștri. În cadrul alcătuirii colective a acestui organ, el era doar un primus inter pares. Constituția din 1866 nici măcar nu cunoștea noțiunea de „prim-ministru” sau de „Președinte al Consiliului de miniștri”. Abia în Constituția din 1923 apare un articol (art. 93) care prevede că „Miniștri întruniți alcătuiesc Consiliul de Miniștri, care este prezidat, cu titlul de Președinte al Consiliului de Miniștri, de acela care a fost însărcinat de Rege cu formarea Guvernului”. Prin urmare, în lumina acestui text constituțional, președintele Consiliului de Miniștri nu era un organ distinct de acest consiliu, ci doar o parte componentă a lui. Ca atare, el nu era considerat șeful ierarhic al miniștrilor, nici nu era abilitat să emită, în nume propriu, acte administrative obligatorii, ci se mărginea să conducă serviciile administrative constituite pe lângă președinția consiliului de miniștri. Nefiind un organ distinct de consiliul de miniștri, el era pus în situația, dacă înțelegea să procedeze pe calea unor acte juridice obligatorii, să obțină o hotărâre a Guvernului, singurul abilitat să emită „jurnale ale Consiliului de Miniștri” (T. Drăganu, Tratat, vol. II, 1998, p. 312). [ Mai mult... ] 

Drept administrativ, Vol I, ediția 4
    Pe lângă atribuțiile prevăzute în art. 107 consacrat chiar prim-ministrului, acestuia îi mai revin, potrivit altor dispoziții constituționale, și alte atribuții, precum: propune Președintelui României revocarea și numirea unor membri ai Guvernului, potrivit art. 85 alin. (2); cere Președintelui României să participe la anumite ședințe de Guvern, în condițiile art. 87; contrasemnează cu unele excepții, decretele Președintelui, în condițiile art. 100 alin. (2) și semnează actele Guvernului, în condițiile art. 108 alin. (4). [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Vacanța funcției
Interimatul funcției
Răspunderea președintelui interimar
Actele Președintelui
Indemnizația și celelalte drepturi
Rolul și structura
Învestitura
Jurământul de credință
Incompatibilități
Încetarea funcției de membru al Guvernului
Primul ministru
Actele Guvernului
Răspunderea membrilor Guvernului
Încetarea mandatului
Informarea Parlamentului
Întrebări, interpelări și moțiuni simple
Moțiunea de cenzură
Angajarea răspunderii Guvernului
Delegarea legislativă
Structura
Înființarea
Reviste:
Brevet de invenție. Drepturile bănești acordate inventatorilor
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2019
Revista Curierul Judiciar nr. 3/2019/2019
Cronica jurisprudenței Curții Constituționale a României pe anul 2018
Doctrină:
Raporturile dintre Guvern și Parlament, ediția 1
Drept administrativ, Vol I, ediția 4
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
;
se încarcă...