Limitele revizuirii | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Revizuirea Constituției -
ARTICOLUL 152
Limitele revizuirii Referințe (2), Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (3)

(1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii. Reviste (6)

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora. Reviste (7)

(3) Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de război. Reviste (1)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Posibilitatea limitării puterii constituante derivate 
    Constituția nu este și nu se dorește a fi eternă. Doctrina și practica din dreptul comparat sunt de acord în a preciza că puterea constituantă de astăzi nu poate obliga ad infinitum puterile constituante ce vor urma, sau, în plastica exprimare a lui J.J. Rousseau, „e absurd ca voința să își impună lanțuri pentru viitor” (Despre contractul social, Cartea II, Capitolul 1). Însă necesara conciliere a competențelor fiecărei puteri constituante cu principiile democrației și cu garanțiile indispensabile drepturilor fundamentale au condus atât doctrina cât și practica la adoptarea unei poziții de compromis în ceea ce privește definirea competențelor puterii constituante derivate, prin care se acceptă ideea posibilității și chiar a necesității limitării puterii constituante derivate de către cea originară prin două principale modalități: limite formale și limite materiale. Acest lucru permite, în primul rând, o mai mare stabilitate a Constituției, iar, în al doilea rând, reprezintă încă o dovadă a faptului că prin legea fundamentală sunt consfințite valorile esențiale ale unei societăți, unele dintre acestea fiind atât de importante încât limitează în acțiunea sa chiar și puterea constituanta derivată. [ Mai mult... ] 

Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
    Relativ puține Constituții stabilesc până la detaliu regimul juridic specific fiecărui tip de referendum pe care îl consacră. Cel mai adesea reglementări detaliate se găsesc în legile de aplicare aConstituției, care precizează condițiile formale de organizare areferendumului, tipul de scrutin utilizat, modul de desfășurare aoperațiunilor tehnice, eventuale forme de control jurisdicțional. Tot astfel aprocedat și legiuitorul român atunci când aadoptat în 2000 olege organică, în conformitate cu art. 73 alin. (3) din Constituție, referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului. Această lege precizează (art. 3) că nu pot fi supuse referendumului problemele care, potrivit art. 152 din Constituția României, nu pot face obiectul revizuirii legii fundamentale. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Posibilitatea limitării puterii constituante derivate 

    Constituția nu este și nu se dorește a fi eternă. Doctrina și practica din dreptul comparat sunt de acord în a preciza că puterea constituantă de astăzi nu poate obliga ad infinitum puterile constituante ce vor urma, sau, în plastica exprimare a lui J.J. Rousseau, „e absurd ca voința să își impună lanțuri pentru viitor” (Despre contractul social, Cartea II, Capitolul 1). Însă necesara conciliere a competențelor fiecărei puteri constituante cu principiile democrației și cu garanțiile indispensabile drepturilor fundamentale au condus atât doctrina, cât și practica la adoptarea unei poziții de compromis în ceea ce privește definirea competențelor puterii constituante derivate, prin care se acceptă ideea posibilității și chiar a necesității limitării puterii constituante derivate de către cea originară prin două principale modalități: limite formale și limite materiale. Acest lucru permite, în primul rând, o mai mare stabilitate a Constituției, iar, în al doilea rând, reprezintă încă o dovadă a faptului că prin Legea fundamentală sunt consfințite valorile esențiale ale unei societăți, unele dintre acestea fiind atât de importante încât limitează în acțiunea sa chiar și puterea constituanta derivată. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Structura
Condiții pentru numire
Incompatibilități
Independența și inamovibilitatea
Atribuții
Deciziile Curții Constituționale
Integrarea în Uniunea Europeană
Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Inițiativa revizuirii
Procedura de revizuire
Limitele revizuirii
Intrarea în vigoare
Conflictul temporal de legi
Dispoziții tranzitorii
Republicarea Constituției
Reviste:
Evoluția constituționalismului în România (I)
Revista Curierul Judiciar nr. 1/2019
Evoluția constituționalismului în România (III)
Revista Curierul Judiciar nr. 1/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 5/2017
Unele observații succinte relative la Proiectul de LEGE privind revizuirea Constituției României
Constituție și constituționalism în România la douăzeci și cinci de ani de la adoptarea legii fundamentale
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2019
Incompatibilitățile unor profesii juridice cu activitățile și funcțiile didactice din învățământul superior
Cronica jurisprudenței Curții Constituționale a României pe anul 2018
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
;
se încarcă...