Libertatea individuală | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Drepturile și libertățile fundamentale -
ARTICOLUL 23
Libertatea individuală Jurisprudență, Reviste (33), Doctrină (4)

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. Jurisprudență, Reviste (7)

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal. Jurisprudență, Reviste (2)

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. Jurisprudență, Reviste (2)

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate. Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Jurisprudență, Reviste (4)

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Jurisprudență

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (3)

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Jurisprudență, Reviste (28)

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Jurisprudență

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
    Poate fi sesizată otendință certă de clarificare araporturilor între ordini juridice. De exemplu, recent, Curtea Constituțională aRomâniei, într-o decizie pe care apronunțat-o1448 aarătat cu claritate raporturile între Carta drepturilor fundamentale și dreptul național. În excepția de neconstituționalitate ridicată s-a susținut că mai multe dispoziții din Legea audiovizualului nr. 504/2002 ar contraveni art. 20 și 23 din Constituție, cu referire la prezumția de nevinovăție, precum și art. 41 din Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene, referitor la dreptul la bună administrare; întregul mecanism procedural prevăzut de acea lege ar fi lipsit de garanția prezumției de nevinovăție, pornind de la competența generală aConsiliului Național al Audiovizualului de aconstata și aplica sancțiuni de natură contravențională prin acte administrative și până la lipsa înștiințării prealabile din care să rezulte în mod efectiv pentru persoana interesată că se va lua în discuție situația sa, urmată de lipsa posibilității acelei persoane de afi ascultată în prealabil, pentru ca, prin exercitarea dreptului la apărare și depunerea unor probe, să se preîntâmpine posibilitatea congestionăm rolului instanțelor în cauze care ar putea fi stinse prin simpla sa ascultare. Curtea Constituțională areținut printre altele: „În ce privește prevederile art. 41 din Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene, referitoare la dreptul la bună administrare, Curtea observă, mai întâi, că acestea pot fi invocate prin prisma art. 148 și nu aart. 20 din Constituție, cum aindicat autorul excepției, deoarece, potrivit art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (versiunea consolidată), „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum afost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea atratatelor”. De altfel, în același sens astatuat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 (M.Of. nr. 853 din 18 decembrie 2012): „raportarea acestor prevederi [art. 47, Dreptul la ocale de atac eficientă și la un proces echitabil cuprinse în Carta drepturilor fundamentale aUniunii Europene (s.n.)] cuprinse într-un act având aceeași forță juridică ca și tratatele constitutive ale Uniunii Europene trebuie să se facă la dispozițiile art. 148 din Constituție, iar nu la cele cuprinse în art. 20 din Legea fundamentală, care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului“. 
    1448 Decizia nr. 12/22.01.2013 (M.Of. nr.114 din 28 februarie 2013).
[ Mai mult... ]
 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune 
    În text se folosesc două noțiuni distincte, de libertate individuală și siguranța persoanei, sugerându-se că nu au aceeași semnificație și nu formează o categorie juridică unică. 
    Referitor la libertatea individuală, textul vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea mișca liber, de a avea conduita dorită și, totodată, de a nu fi lipsită de libertate decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Pentru a aborda în mod corect conceptul juridic de libertate individuală trebuie acceptat faptul că acesta, ca de altfel și celelalte libertăți umane, nu are caracter absolut, realizându-se între coordonatele stabilite de ordinea de drept. Încălcarea regulilor care compun ordinea de drept îndreptățește autoritățile să dispună împotriva individului, în funcție de gravitatea încălcărilor, măsuri care vizează direct libertatea persoanei. Aceste acțiuni cu caracter represiv ale autorităților publice trebuie să fie însă strict delimitate și condiționate, astfel încât libertatea individuală să fie respectată și nicio persoană nevinovată să nu fie lipsită abuziv de libertate. [ Mai mult... ] 

Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații, ediția 3
    Referitor la dispozițiile legale sus-menționate, Curtea Constituțională areținut că acestea sunt constituționale, prin raportare la următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (5), care instituie obligativitatea respectării Constituției, asupremației sale și alegilor; art. 15 alin. (2), care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile; art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și aautorităților publice; art. 20 alin. (2) referitoare la principiul priorității tratatelor privitoare la drepturile omului, la care România este parte; art. 21 privind accesul liber la justiție; art. 23 referitor la libertatea individuală și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Noțiune 

    În text se folosesc două noțiuni distincte, de libertate individuală și siguranța persoanei, sugerându-se că nu au aceeași semnificație și nu formează o categorie juridică unică. 
    Referitor la libertatea individuală, textul vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea mișca liber, de a avea conduita dorită și, totodată, de a nu fi lipsită de libertate decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Pentru a aborda în mod corect conceptul juridic de libertate individuală trebuie acceptat faptul că acesta, ca de altfel și celelalte libertăți fundamentale, nu are caracter absolut, realizându-se în cadrul coordonatelor stabilite de ordinea de drept. Încălcarea regulilor care compun ordinea de drept îndreptățește autoritățile să dispună împotriva individului, în funcție de gravitatea încălcărilor, măsuri care vizează direct libertatea persoanei. Aceste acțiuni cu caracter represiv ale autorităților publice trebuie să fie însă strict delimitate și condiționate, astfel încât libertatea individuală să fie respectată și nicio persoană nevinovată să nu fie lipsită abuziv de libertate. [ Mai mult... ] 

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    În dreptul intern, respectiv în Constituția României, prezumția de nevinovăție reprezintă un principiu deosebit de important, care este cuprins în dispozițiile art. 23 alin. (11) formulat în modul următor: „Până la rămânerea definitivă ahotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, constituind „unul dintre cele mai puternice garanții ale demnității și libertății umane. Este principiul căruia ise subordonează întreaga activitate jurisdicțională”.972 
    972 A se vedea în acest sens I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice,vol. II, p. 281.
[ Mai mult... ]
 

Pot fi de interes:

Constituția:
Limba oficială
Capitala
Universalitatea
Egalitatea în drepturi
Cetățenii români în străinătate
Cetățenii străini și apatrizii
Extrădarea și expulzarea
Tratatele internaționale privind drepturile omului
Accesul liber la justiție
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Libertatea individuală
Dreptul la apărare
Libera circulație
Viața intimă, familială și privată
Inviolabilitatea domiciliului
Secretul corespondenței
Libertatea conștiinței
Libertatea de exprimare
Dreptul la informație
Dreptul la învățătură
Accesul la cultură
Reviste:
Prelungirea arestării preventive și egalitatea de tratament
Accesul liber la justiție în dreptul românesc actual*
Revista Curierul Judiciar nr. 2/2017
Considerații cu privire la proporționalitatea sancțiunilor penale. Limitele controlului Curții Constituționale. Cazul contrabandei în formă agravată
Reținerea în dreptul procesual penal român
Admitere excepție de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală. Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară
Revista Curierul Judiciar nr. 3/2019/2019
Revista Curierul Judiciar nr. 2/2019
Aspecte teoretice și practice privind obligația de restituire a angajaților
Inculpat achitat. Prin ce se stabilește caracterul legal/nelegal al privării de libertate?
Doctrină:
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații, ediția 3
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
Manipularea pieței de capital, ediția 1
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
;
se încarcă...