Egalitatea în drepturi | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Dispoziții comune -
ARTICOLUL 16
Egalitatea în drepturi Jurisprudență, Reviste (167), Doctrină (9)

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (196), Doctrină (9)

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. Jurisprudență, Reviste (43), Doctrină (3)

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități. Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (4)

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale. Reviste (5), Doctrină (2)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile Conform Noului Cod civil, ediția 1
    49 Textele aplicabile sunt primele două alineate din art. 16, care stabilesc că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, respectiv că nimeni nu este mai presus de lege. 
    50 Articolul 20 se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului, având următorul cuprins:
„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.” [ Mai mult... ]
 

Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4
    645 În literatura juridică s-a afirmat, fără temei după părerea noastră, că prevederea legală citată este lipsită de finalitate de vreme ce nici nu li se acordă proprietarilor dreptul de apretinde despăgubiri pentru lipsirea de folosința imobilului, nici nu pare să îngăduie exercitarea acțiunii în revendicare în locul declanșării procedurii necontencioase prevăzute de lege. A se vedea, în acest sens, Fl.A. Baias, B. Dumitrache, M. Nicolae, op. cit., p. 136.De altfel, în cuprinsul lucrării citate se afirmă că, în principiu, de la intrarea în vigoare aLegii nr. 10/2001, acțiunile în revendicare aimobilelor preluate fără titlu valabil, formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare, direct la instanțele judecătorești competente, sunt inadmisibile, dacă nu se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de această lege. Această opinie se bazează pe prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, conform cărora „În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege” (Fl.A. Baias, B. Dumitrache, M. Nicolae,op. cit.,p. 205 și 228-229). În ce ne privește, ne menținem opinia că prevederile Legii nr. 10/2001 nu interzic formularea unor acțiuni în revendicare pe calea dreptului comun. În sprijinul acestei opinii am arătat că prevederile art. 47, care-i permit persoanei îndreptățite să opteze între procedura prevăzută de lege și acțiunea de drept comun în justiție, trebuie interpretate în sensul că se referă și la acțiunile în revendicare formulate ulterior intrării în vigoare aLegii nr. 10/2001.Am argumentat că interpretarea contrară ar veni în coliziune cu principiile liberului acces la justiție și egalității în drepturi acetățenilor, consacrate de prevederile art. 21 și respectiv art. 16 din Constituție, generând odiscriminare între cetățenii care au formulat acțiuni în revendicare anterior intrării în vigoare aLegii nr. 10/2001 și cei care au formulat asemenea acțiuni ulterior (a se vedea E. Chelaru, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Comentată și adnotată, op. cit., p. 252). Recurgerea la prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 pentru susținerea opiniei contrare nu ni se pare convingătoare, din economia Legii nr. 10/2001 rezultând că procedura administrativă prealabilă trebuie să fie urmată numai de către persoanele care doresc să beneficieze de prevederile acestui act normativ. Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil sau chiar fără niciun titlu nu și-au pierdut însă niciodată dreptul de proprietate, drept pe care și-l pot valorifica fie în condițiile Legii nr. 10/2001, prin procedura constatării sale, fie printr-o acțiune în revendicare de drept comun, cu condiția ca bunul să se mai afle în patrimoniul uneia din unitățile deținătoare, prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv proprietatea acestuia să nu fi fost valabil dobândită de oaltă persoană.
Posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare aimobilului preluat fără titlu valabil afost inițial recunoscută și în practica judiciară. A se vedea C.S.J., Secția civilă, decizia nr. 1962/2002, în Dreptul nr. 6/2003, p. 242; decizia nr. 3551/2002, citată de C. Turianu, loc. cit., p. 168-171; decizia nr. 2323/2002; C. Turianu, loc. cit., p. 175-177.Ulterior, această practică s-a cristalizat în sensul inadmisibilității formulării acțiunilor în revendicare de drept comun aimobilelor care fac obiectul Legii nr. 10/2001, indiferent dacă acestea au fost sau nu preluate cu titlu valabil. A se vedea I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2217/2007, în BC nr. 3/2007, p. 25-27; I.C.C.J., decizia nr. 1383/2011, în Dreptul nr. 2/2012, p. 249.Mai nuanțat, prin I.C.C.J., Decizia nr. XXXIII/2008, pronunțată în Secții Unite, s-a statuat: „Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare aLegii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant,chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană adrepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice”.
Menționăm că în literatura juridică s-a afirmat că „Procedurile de restituire prevăzute de legile reparatorii adoptate nu reprezintă altceva decât regimuri speciale ale acțiunii în revendicare”. E. Marin, Acțiunea în revendicare și regimurile ei juridice, ed. a2-a, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 111.
Nu au deschisă calea acțiunii în revendicare persoanele ale căror imobile au fost preluate cu titlu valabil. Așa cum astatuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 344/2003, referitoare la excepția de neconstituționalitate adispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 (M.Of. nr. 776 din 5 noiembrie 2003), prin efectul unei atare preluări proprietarul inițial al imobilului apierdut titlul de proprietate în favoarea statului. Nemaifiind proprietar, persoana în cauză are numai posibilitatea de aobține reconstituirea dreptului său. [ Mai mult... ]
 

Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
    În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 4 și 16 din Constituție, Curtea Constituțională aconstatat că aceasta este nefondată, deoarece, în materia răspunderii pentru încălcarea disciplinei interne, personalul clerical din cadrul unor culte se află în situații diferite față de cetățenii laici, în sensul că primii se supun normelor juridice și canonice speciale, iar ceilalți cetățeni se supun normelor juridice cu caracter special de aplicabilitate. În legătură cu principiul egalității, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat, în mod constant, că pot fi instituite prin lege tratamentele juridice diferite, justificate obiectiv și rațional pentru situații diferite. Tratamentul diferit se justifică de statutul diferit al membrilor clerului. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune 
    Universalitatea, ca principiu de bază al instituției drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, este completată printr-un alt principiu, și anume egalitatea în drepturi. Egalitatea în drepturi este prin ea însăși o egalitate de șanse pe care Constituția o acordă tuturor cetățenilor. Acesta este și sensul alin. (1) din art. 16, care garantează egalitatea în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Prin conținutul său, alin. (1) se corelează cu art. 4 alin. (2), care determină criteriile nediscriminării, acestea fiind rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea sau originea socială. Exprimată doctrinar sau constituțional, fie ca principiu general al drepturilor, fie ca un drept fundamental, fie ca o categorie de drepturi, egalitatea a parcurs, în istoria sa, un drum îndelungat de la inegalitate, la egalitate și în contemporaneitate la discriminarea pozitivă. Egalitatea este un principiu constituțional complex. Ea nu se mai definește numai prin raportare la noțiunea opusă de discriminare, ci „prin raportare la noțiunea complementară de diferență, pe care ajunge să o și înglobeze de altfel. Din această perspectivă, egalitatea nu mai este sinonimă cu uniformitatea, ci se apropie mai degrabă de proporționalitate. Diversitatea situațiilor concrete trebuie să fie reflectată în norma juridică ce trebuie să se adapteze diferitelor circumstanțe” (E.S. Tănăsescu, Principiul egalității în dreptul românesc, p. 34). [ Mai mult... ] 

Efectele hotărârilor CEDO și CJUE în dreptul intern, ediția 1
    În sistemul de drept românesc, analiza cadrului legal în domeniul egalității presupune, înainte de toate, studierea legii ca izvor principal de drept. Constituția României garantează egalitatea în drepturi și în fața legii acetățenilor săi și dreptul la nediscriminare prin intermediul unor dispoziții directe sau indirecte precum art. 4 alin. (2), art. 16 și art. 30 alin. (7). Astfel, la art. 4 alin. (2) din Constituție se prevede că „România este patria comună și indivizibilă atuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială”. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Dreptul la identitate
Românii din străinătate
Pluralismul și partidele politice
Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale
Relații internaționale
Dreptul internațional și dreptul intern
Simboluri naționale
Limba oficială
Capitala
Universalitatea
Egalitatea în drepturi
Cetățenii români în străinătate
Cetățenii străini și apatrizii
Extrădarea și expulzarea
Tratatele internaționale privind drepturile omului
Accesul liber la justiție
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Libertatea individuală
Dreptul la apărare
Libera circulație
Viața intimă, familială și privată
Reviste:
Reflecții privind reglementarea principiilor "egalității înaintea legii", a "egalității în fața legii", și a "egalității în drepturi" în Constituțiile române și în dreptul comparat - aspecte selective
Reflecții privind reglementarea principiilor "egalității înaintea legii", a "egalității în fața legii", și a "egalității în drepturi" în Constituțiile române și în dreptul comparat - aspecte selective -
Constatarea, stabilirea și acordarea grupelor de muncă. Nediscriminare. Obligativitatea CNCD, în calitate de expert, a depunerii punctului de vedere
Admitere excepție de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6 - 8, în special art. 8 alin. (1), (3) și (5), art. 10 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său
Revista Curierul Judiciar nr. 10/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 11/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 6/2018
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2018
Revista Curierul Judiciar nr. 7/2018
Revista Curierul Judiciar nr. 3/2019/2019
Doctrină:
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Drept administrativ, Vol I, ediția 4
Efectele hotărârilor CEDO și CJUE în dreptul intern, ediția 1
Tratat de drept procesual civil, Vol 1, ediția 5
Drept electoral, ediția 1
Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile Conform Noului Cod civil, ediția 1
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Procedura soluționării conflictelor individuale de muncă. Ghid pentru practicieni, ediția 2
;
se încarcă...