Drepturile și libertățile fundamentale | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale -
CAPITOLUL II
Drepturile și libertățile fundamentale

ARTICOLUL 22 Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (4)

(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală Jurisprudență, Reviste (33), Doctrină (4)

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. Jurisprudență, Reviste (7)

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal. Jurisprudență, Reviste (2)

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. Jurisprudență, Reviste (2)

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate. Jurisprudență, Reviste (1)

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Jurisprudență, Reviste (4)

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Jurisprudență

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Jurisprudență, Reviste (24), Doctrină (3)

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Jurisprudență, Reviste (28)

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Jurisprudență

ARTICOLUL 24 Dreptul la apărare Jurisprudență, Reviste (60), Doctrină (4)

(1) Dreptul la apărare este garantat. Jurisprudență, Reviste (22), Doctrină (2)

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

ARTICOLUL 25 Libera circulație Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (6)

(1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

ARTICOLUL 26 Viața intimă, familială și privată Jurisprudență, Reviste (56), Doctrină (5)

(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (3)

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (1)

ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (3)

(1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia. Jurisprudență, Doctrină (2)

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații: Reviste (1), Doctrină (1)

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; Jurisprudență

c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege. Jurisprudență, Doctrină (1)

(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante. Doctrină (1)

ARTICOLUL 28 Secretul corespondenței Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (4)

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29 Libertatea conștiinței Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (3)

(1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii. Jurisprudență, Reviste (4)

(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă. Jurisprudență

(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate. Jurisprudență, Reviste (5)

(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. Jurisprudență, Reviste (4)

ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (6)

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Jurisprudență, Reviste (8)

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații. Jurisprudență

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată. Jurisprudență, Reviste (2)

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Jurisprudență, Reviste (14), Doctrină (1)

(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Reviste (4), Doctrină (3)

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. Jurisprudență, Reviste (5)

ARTICOLUL 31 Dreptul la informație Jurisprudență, Reviste (16), Doctrină (7)

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Jurisprudență, Reviste (6)

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională. Jurisprudență, Reviste (6)

(4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. Jurisprudență, Reviste (1)

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

ARTICOLUL 32 Dreptul la învățătură Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română. În condițiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională. Jurisprudență

(3) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legii. Reviste (1)

(5) Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii. Reviste (2)

(6) Autonomia universitară este garantată. Jurisprudență, Reviste (2)

(7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege. Reviste (2)

ARTICOLUL 33 Accesul la cultură Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume. Reviste (1)

ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sănătății Jurisprudență, Reviste (15), Doctrină (3)

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Jurisprudență, Reviste (4)

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. Jurisprudență

ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sănătos Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (2)

(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Jurisprudență, Reviste (5)

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 36 Dreptul de vot Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (5)

(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv. Jurisprudență

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4)

(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României. Jurisprudență, Reviste (1)

ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European. Jurisprudență, Reviste (3)

ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (3)

Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme. Jurisprudență

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (7)

(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (1)

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale. Jurisprudență, Doctrină (1)

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică. Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4)

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise. Doctrină (1)

ARTICOLUL 41 Munca și protecția socială a muncii Jurisprudență, Reviste (54), Doctrină (6)

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Jurisprudență, Reviste (34), Doctrină (5)

(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege. Jurisprudență, Reviste (20), Doctrină (5)

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2)

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații. Jurisprudență, Reviste (3)

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate. Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (1)

ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forțate Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (2)

(1) Munca forțată este interzisă. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Nu constituie muncă forțată: Jurisprudență, Reviste (2)

a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conștiință; Jurisprudență

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;

c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.

ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă Jurisprudență, Reviste (7), Doctrină (2)

(1) Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate. Jurisprudență, Reviste (4)

ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată Jurisprudență, Reviste (104), Doctrină (8)

(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Jurisprudență, Reviste (38), Doctrină (5)

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (28), Doctrină (8), Proceduri (1)

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Jurisprudență, Reviste (19), Doctrină (4)

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (1)

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3)

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Jurisprudență, Reviste (13), Doctrină (1)

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2)

ARTICOLUL 45 Libertatea economică Jurisprudență, Reviste (38), Doctrină (6)

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate. Reviste (1)

ARTICOLUL 46 Dreptul la moștenire Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

Dreptul la moștenire este garantat. Doctrină (1)

ARTICOLUL 47 Nivelul de trai Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (4)

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Jurisprudență, Reviste (12), Doctrină (1)

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (33)

ARTICOLUL 48 Familia Referințe (2), Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (2)

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (23), Doctrină (1)

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (1)

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie. Jurisprudență, Reviste (8)

ARTICOLUL 49 Protecția copiilor și a tinerilor Jurisprudență, Reviste (18), Doctrină (6)

(1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor. Jurisprudență, Reviste (7)

(2) Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise. Reviste (3)

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați. Reviste (3), Doctrină (2)

(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.

ARTICOLUL 50 Protecția persoanelor cu handicap Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (2)

Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.

ARTICOLUL 51 Dreptul de petiționare Jurisprudență, Reviste (9), Doctrină (5)

(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii. Jurisprudență, Reviste (3)

ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică Jurisprudență, Reviste (31), Doctrină (7)

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Jurisprudență, Reviste (11), Doctrină (4)

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (2)

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. Jurisprudență, Reviste (17), Doctrină (3)

ARTICOLUL 53 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți Jurisprudență, Reviste (152), Doctrină (12), Comentarii expert (1)

(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Jurisprudență, Reviste (19), Doctrină (1)

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Jurisprudență, Reviste (37), Doctrină (2)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Înlaturarea obligatiei prev. de art.215 alin.2 lit. e) Cpp - obligat. de a nu exercita profesia sau activitatea în exercit. careia au savârs - Mădălina Moceanu
Orice îngradire a drepturilor fundamentale, inclusiv al dreptului la munca, trebuie sa fie necesara instructiei penale, proportionala cu situatia care a determinat-o si sa se aplice în mod nediscriminatoriu si sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii - art.53 din Constitutia României.
Încheierea penala nr. 79/CCP din 25 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, www.portal.just.ro
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
    Recunoașterea și ocrotirea globală sau generală și specială adreptului subiectiv civil poate avea loc numai în măsura în care acesta este recunoscut printr-o normă juridică. Este indiscutabil că legea noastră fundamentală – Constituția României A se vedea, în special, art. 22-52 din Constituție.– este cea care constituie baza recunoașterii principalelor drepturi subiective civile. Astfel, în art. 15 din Constituție este consacrat principiul recunoașterii și ocrotirii de către lege adrepturilor subiective civile, după care cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune și natură juridică 
    În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă, alături de dreptate și de pluralismul politic, valori supreme și sunt garantate, așa după cum rezultă din chiar primul articol al Constituției, alin. (3). Mecanismul constituțional referitor la drepturile și libertățile fundamentale este astfel conceput încât protecția cetățeanului să fie asigurată față de orice gen de abuz, inclusiv cel ce ar putea veni din partea puterii. În acest sens, Legea de revizuire a Constituției (Legea nr. 429/2003) a completat prevederile art. 1 cu un principiu fundamental, respectiv separația și colaborarea puterilor în stat. Acest principiu, fundamentat de Montesquieu înainte de revoluția franceză din 1879, are ca menire tocmai evitarea abuzurilor în dauna drepturilor și libertăților cetățenilor, regimul de separație permițând ca „puterea să oprească puterea” (M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, p. 2). Alte principii constituționale, cum ar fi universalitatea [art. 15 alin. (1)], egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1)], accesul liber la justiție (art. 21), precum și regulile ce privesc transpunerea în practică a dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale (art. 20), conduc la concluzia că întregul edificiu constituțional în România, ca în orice stat de drept, are ca principal obiectiv protejarea individului, a drepturilor sale fundamentale. Din această perspectivă, Capitolul II al Constituției, referitor la drepturile și libertățile fundamentale, are o semnificație deosebită, iar în cadrul acestui capitol, primul articol, respectiv art. 22, are un rol de primă importanță. [ Mai mult... ] 

Drept constituțional și instituții politice. Vol I, ediția 15
    Vom observa că se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel Constituția utilizează termenul drept, atunci când consacră dreptul la viață (art. 22), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la informație (art. 31), dreptul de vot (art. 36) etc. În schimb Constituția folosește termenul libertate atunci când reglementează libertatea conștiinței (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art. 39) etc. Cum se explică această terminologie? Există, din punct de vedere juridic, deosebiri între drept și libertate? Vom observa că terminologia constituțională, deși nuanțată, desemnează osingură categorie juridică și anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile, vom observa că, juridicește, dreptul este olibertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură juridică, suntem deci în prezența unei singure noțiuni juridice. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Noțiune și natură juridică 

    În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă, alături de dreptate și de pluralismul politic, valori supreme și sunt garantate, așa după cum rezultă din chiar primul articol al Constituției, alin. (3). Mecanismul constituțional referitor la drepturile și libertățile fundamentale este astfel conceput încât protecția cetățeanului să fie asigurată față de orice gen de abuz, inclusiv cel ce ar putea veni din partea puterii. În acest sens, Legea de revizuire a Constituției (Legea nr. 429/2003) a completat prevederile art. 1 cu un principiu fundamental, respectiv separația și colaborarea puterilor în stat. Acest principiu, fundamentat de Montesquieu înainte de revoluția franceză din 1789, are ca menire tocmai evitarea abuzurilor în dauna drepturilor și libertăților cetățenilor, regimul de separație permițând ca „puterea să oprească puterea” (M. Constantinescu, în Constituția revizuită comentată, 2004, p. 2). Alte principii constituționale, cum ar fi universalitatea [art. 15 alin. (1)], egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1)], accesul liber la justiție (art. 21), precum și regulile ce privesc transpunerea în practică a dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale (art. 20), conduc la concluzia că întregul edificiu constituțional în România, ca în orice stat de drept, are ca principal obiectiv protejarea individului, a drepturilor sale fundamentale. Din această perspectivă, Capitolul II al Constituției, referitor la drepturile și libertățile fundamentale, are o semnificație deosebită, iar în cadrul acestui capitol, primul articol, respectiv art. 22, are un rol de primă importanță. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune și natură juridică 
    În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă, alături de dreptate și de pluralismul politic, valori supreme și sunt garantate, așa după cum rezultă din chiar primul articol al Constituției, alin. (3). Mecanismul constituțional referitor la drepturile și libertățile fundamentale este astfel conceput încât protecția cetățeanului să fie asigurată față de orice gen de abuz, inclusiv cel ce ar putea veni din partea puterii. În acest sens, Legea de revizuire a Constituției (Legea nr. 429/2003) a completat prevederile art. 1 cu un principiu fundamental, respectiv separația și colaborarea puterilor în stat. Acest principiu, fundamentat de Montesquieu înainte de revoluția franceză din 1879, are ca menire tocmai evitarea abuzurilor în dauna drepturilor și libertăților cetățenilor, regimul de separație permițând ca „puterea să oprească puterea” (M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, p. 2). Alte principii constituționale, cum ar fi universalitatea [art. 15 alin. (1)], egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1)], accesul liber la justiție (art. 21), precum și regulile ce privesc transpunerea în practică a dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale (art. 20), conduc la concluzia că întregul edificiu constituțional în România, ca în orice stat de drept, are ca principal obiectiv protejarea individului, a drepturilor sale fundamentale. Din această perspectivă, Capitolul II al Constituției, referitor la drepturile și libertățile fundamentale, are o semnificație deosebită, iar în cadrul acestui capitol, primul articol, respectiv art. 22, are un rol de primă importanță. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Dispoziții comune
Drepturile și libertățile fundamentale
Îndatoririle fundamentale
Avocatul Poporului
Parlamentul
Președintele României
Guvernul
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Administrația publică
Autoritatea judecătorească
Reviste:
Revista Curierul Judiciar nr. 2/2019
Aplicarea principiului proporționalității în cazul restrângerii exercițiului unor drepturi
Revista Curierul Judiciar nr. 2/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2017
Revista Curierul Judiciar nr. 9/2019
Evoluția constituționalismului în România (I)
Nulitatea în dreptul muncii - sora vitregă a nulității din dreptul comun - expresie a autonomiei dreptului muncii față de dreptul civil
Considerații cu privire la proporționalitatea sancțiunilor penale. Limitele controlului Curții Constituționale. Cazul contrabandei în formă agravată
Revista Curierul Judiciar nr. 8/2018
Revista Curierul Judiciar nr. 5/2017
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediția 4
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediția 4
Drept constituțional și instituții politice. Vol I, ediția 15
Drept electoral, ediția 1
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene și experiențe ale sistemului român de drept, ediția 1
Legea contenciosului administrativ. Comentarii și explicații, ediția 3
Proceduri:
Procedură privind vânzarea-cumpărarea imobilelor
;
se încarcă...