Dreptul la învățătură | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Drepturile și libertățile fundamentale -
ARTICOLUL 32
Dreptul la învățătură Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (3)

(1) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română. În condițiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională. Jurisprudență

(3) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Jurisprudență, Reviste (2)

(4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legii. Reviste (1)

(5) Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii. Reviste (2)

(6) Autonomia universitară este garantată. Jurisprudență, Reviste (2)

(7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege. Reviste (2)

Acesta este un fragment din Constituția României (republicată în 2003). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    § 1. Noțiune. Încadrare 
    Dreptul la învățătură este considerat oparte adreptului la educație. Acesta din urmă include odiversitate de drepturi și libertăți ale părinților și ale copiilor, cărora le corespund oserie de obligații ale statului. Scopul garantării acestui drept este complex: pe de-o parte, el asigură educarea persoanei pentru ase putea încadra, potrivit performanțelor și aptitudinilor sale, în structurile sociale. Pe de altă parte, dreptul la educație impune oserie de obligații persoanei, în raporturile dintre părinți și copii, dar și în finalul procesului educațional. Astfel putem explica obligativitatea unor forme de învățământ, până la un anumit nivel (învățământul general-obligatoriu, învățământul liceal). În ceea ce privește obligațiile statului privind respectarea dreptului la învățătură, s-a remarcat că acesta „se poate afla în poziția paradoxală de afi atât principalul „furnizor” al învățământului (...) cât și de aavea obligația de anu își folosi poziția privilegiată în vederea impunerii unui set de opinii sau perspective cu excluderea totală aaltora: el trebuie să educe, dar nu să îndoctrineze” (David J. Harris). Potrivit art. 26 al Declarației Universale aDrepturilor Omului, „educația trebuie să urmărească dezvoltarea deplină apersonalității umane și întărirea respectului pentru drepturile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înțelegerea, toleranța și prietenia între toate popoarele și între toate grupurile rasiale sau religioase.” Prin armonizarea cu reglementările internaționale în materie, acesta este și scopul reglementării constituționale din România adreptului la învățătură. [ Mai mult... ] 

Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
    România este un stat social. Acest caracter rezultă atât din natura (esența) statului, cât și mai ales din funcțiile sale. Statul modern poate și trebuie să imprime tuturor acțiunilor economice, politice, culturale, un conținut social fundamentat pe valori etice și umane care să creeze terenul fertil exprimării reale apersonalității cetățenilor, adrepturilor și libertăților lor, așanselor lor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie să intervină, trebuie să aibă inițiativă și, mai ales, să ia măsuri care să asigure realizarea binelui comun. El trebuie să protejeze pe cel slab, dezavantajat de șansă, trebuie să sprijine sectoare economice aflate în criză, dar care sunt indispensabile promovării unui trai civilizat, trebuie să asigure funcționarea unor servicii publice de protecție și intervenție socială. Înțelegerea caracterului social al statului ne permite explicarea sensului și dimensiunilor unor prevederi constituționale, precum cele din: art. 32 privind garantarea dreptului la învățătură; art. 34 privind obligația statului de alua măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice; art. 41 privind protecția socială amuncii; art. 47 privind obligația statului de alua măsurile necesare asigurării unui nivel de trai decent cetățenilor; art. 49 privind protecția copiilor și tinerilor; art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap. [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
§1 Noțiune. Încadrare 

    Dreptul la învățătură este considerat o parte a dreptului la educație. Acesta din urmă include o diversitate de drepturi și libertăți ale părinților și ale copiilor, cărora le corespund o serie de obligații ale statului. Scopul garantării acestui drept este complex: pe de-o parte, el asigură educarea persoanei pentru a se putea încadra, potrivit performanțelor și aptitudinilor sale, în structurile sociale. Pe de altă parte, dreptul la educație impune o serie de obligații persoanei, în raporturile dintre părinți și copii, dar și în finalul procesului educațional. Astfel putem explica obligativitatea unor forme de învățământ, până la un anumit nivel (învățământul general-obligatoriu, învățământul liceal). În ceea ce privește obligațiile statului privind respectarea dreptului la învățătură, s-a remarcat că acesta „se poate afla în poziția paradoxală de a fi atât principalul „furnizor” al învățământului (...) cât și de a avea obligația de a nu își folosi poziția privilegiată în vederea impunerii unui set de opinii sau perspective cu excluderea totală a altora: el trebuie să educe, dar nu să îndoctrineze” (David J. Harris). Potrivit art. 26 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, „educația trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane și întărirea respectului pentru drepturile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înțelegerea, toleranța și prietenia între toate popoarele și între toate grupurile rasiale sau religioase”. Prin armonizarea cu reglementările internaționale în materie, acesta este și scopul reglementării constituționale din România a dreptului la învățătură. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Libertatea individuală
Dreptul la apărare
Libera circulație
Viața intimă, familială și privată
Inviolabilitatea domiciliului
Secretul corespondenței
Libertatea conștiinței
Libertatea de exprimare
Dreptul la informație
Dreptul la învățătură
Accesul la cultură
Dreptul la ocrotirea sănătății
Dreptul la mediu sănătos
Dreptul de vot
Dreptul de a fi ales
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
Libertatea întrunirilor
Dreptul de asociere
Munca și protecția socială a muncii
Interzicerea muncii forțate
Reviste:
Soluții legislative neconstituționale în domeniul educației
Reformă și antireformă în învățământul juridic românesc
Considerații privind evoluția regimului minorităților naționale în România
Aspecte cu privire la descentralizarea competențelor autorităților administrației publice. Dihotomia local-central, rezultată din descentralizarea competențelor autorităților administrației publice, nu poate fi opusă însuși legiuitorului/Certain aspects regarding the decentralization of the public administration authorities‘ duties. The local-centralized dichotomy, resulting pursuant to the decentralization of the public administration authorities‘ duties, cannot be held against the legislation as such
Caracteristici ale autorităților autonome prin prisma legislației, doctrinei și jurisprudenței
Admitere excepție de neconstituționalitate. Dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și a sintagmei "cu excepția personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special" din art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
Transportul elevilor: decontarea cheltuielilor pe bază de abonament
Punct de vedere asupra legalității ordinelor militare emise în perioada stării de urgență, care limitează exercițiul dreptului fundamental la libertate religioasă
Nulitatea în dreptul muncii - sora vitregă a nulității din dreptul comun - expresie a autonomiei dreptului muncii față de dreptul civil
Revista Curierul Judiciar nr. 11/2018
Doctrină:
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Drept constituțional și instituții politice, Vol II, ediția 15
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2
;
se încarcă...