Parlamentul României

Constituția din 2003

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 octombrie 2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 7

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156).

Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României.

Constituția României, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.

TITLUL I Principii generale Reviste (1)

ARTICOLUL 1 Statul român Jurisprudență (288), Reviste (2), Referințe în cărți (3)

(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
Jurisprudență (50), Reviste (1)

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
Jurisprudență (31), Reviste (1)

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.
Jurisprudență (175), Reviste (15)

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Referințe (1), Jurisprudență (1211), Reviste (18)

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Referințe (1), Jurisprudență (956), Reviste (25), Referințe în cărți (2)

ARTICOLUL 2 Suveranitatea Jurisprudență (81), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.
Jurisprudență (19)

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Jurisprudență (26)

ARTICOLUL 3 Teritoriul Jurisprudență (49), Reviste (2)

(1) Teritoriul României este inalienabil.
Jurisprudență (3)

(2) Frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional.
Jurisprudență (4)

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.
Jurisprudență (13)

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.
Jurisprudență (49)

ARTICOLUL 4 Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni Jurisprudență (69), Reviste (1)

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.
Jurisprudență (12)

(2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.
Jurisprudență (24)

ARTICOLUL 5 Cetățenia Jurisprudență (145), Reviste (2), Referințe în cărți (1)

(1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.
Jurisprudență (20)

(2) Cetățenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.
Jurisprudență (7)

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate Jurisprudență (230), Reviste (1)

(1) Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.
Jurisprudență (43)

(2) Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.
Jurisprudență (15)

ARTICOLUL 7 Românii din străinătate Jurisprudență (41)

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 8 Pluralismul și partidele politice Jurisprudență (59), Referințe în cărți (1)

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale.
Jurisprudență (6)

(2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale Jurisprudență (54), Reviste (3), Referințe în cărți (1)

Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.

ARTICOLUL 10 Relații internaționale Jurisprudență (43), Reviste (2)

România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 11 Dreptul internațional și dreptul intern Jurisprudență (558), Reviste (11), Referințe în cărți (2)

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Jurisprudență (103), Reviste (5)

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Jurisprudență (388), Reviste (4)

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.
Jurisprudență (7), Reviste (1)

ARTICOLUL 12 Simboluri naționale Jurisprudență (28), Reviste (1)

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.
Jurisprudență (2)

(2) Ziua națională a României este 1 Decembrie.
Jurisprudență (2)

(3) Imnul național al României este "Deșteaptă-te române".
Jurisprudență (1)

(4) Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13 Limba oficială Jurisprudență (27)

În România, limba oficială este limba română.
Jurisprudență (4)

ARTICOLUL 14 Capitala Jurisprudență (97)

Capitala României este municipiul București.
Jurisprudență (9)

TITLUL II Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I Dispoziții comune Jurisprudență (3)

ARTICOLUL 15 Universalitatea Jurisprudență (269), Reviste (2), Referințe în cărți (2)

(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
Jurisprudență (163), Reviste (1)

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Referințe (1), Jurisprudență (1414), Reviste (23)

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi Jurisprudență (918), Reviste (16), Referințe în cărți (2)

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Referințe (1), Jurisprudență (1028), Reviste (18)

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Jurisprudență (339), Reviste (5)

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
Jurisprudență (12), Reviste (2)

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.
Reviste (1)

ARTICOLUL 17 Cetățenii români în străinătate Jurisprudență (62)

Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară.

ARTICOLUL 18 Cetățenii străini și apatrizii Jurisprudență (16), Referințe în cărți (1)

(1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.
Jurisprudență (3)

(2) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 19 Extrădarea și expulzarea Jurisprudență (11), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
Jurisprudență (1)

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate.
Jurisprudență (1)

(3) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale sau în condiții de reciprocitate.
Jurisprudență (2)

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 20 Tratatele internaționale privind drepturile omului Referințe (1), Jurisprudență (1370), Reviste (31), Referințe în cărți (4)

(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Jurisprudență (136), Reviste (3)

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Referințe (1), Jurisprudență (909), Reviste (13)

ARTICOLUL 21 Accesul liber la justiție Jurisprudență (1231), Reviste (28), Referințe în cărți (1)

(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Jurisprudență (223), Reviste (10)

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Jurisprudență (113), Reviste (7)

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Jurisprudență (293), Reviste (24)

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
Jurisprudență (52), Reviste (2)

CAPITOLUL II Drepturile și libertățile fundamentale Jurisprudență (2), Referințe în cărți (1)

ARTICOLUL 22 Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică Jurisprudență (45), Reviste (3)

(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
Jurisprudență (12), Reviste (3)

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
Jurisprudență (3)

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Jurisprudență (3)

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală Jurisprudență (293), Reviste (8)

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
Jurisprudență (26), Reviste (1)

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Jurisprudență (22)

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.
Jurisprudență (2)

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal.
Jurisprudență (9)

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.
Jurisprudență (5)

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.
Jurisprudență (4)

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Jurisprudență (9)

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.
Jurisprudență (9)

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege.
Jurisprudență (2)

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Jurisprudență (22)

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
Jurisprudență (54), Reviste (1)

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.
Jurisprudență (9), Reviste (2)

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24 Dreptul la apărare Jurisprudență (242), Reviste (11), Referințe în cărți (1)

(1) Dreptul la apărare este garantat.
Jurisprudență (87), Reviste (4)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...