Timpul de muncă și timpul de odihnă | Codul Muncii

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL III Timpul de muncă și timpul de odihnă

CAPITOLUL I Timpul de muncă

SECȚIUNEA 1 Durata timpului de muncă

Art. 108. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl folosește pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.

Art. 109. - Jurisprudență, Reviste (4), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. Doctrină (2)

Art. 110. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. Jurisprudență

(2) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

Art. 111. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (8), Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână. Modificări (2), Jurisprudență

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Modificări (1)

Art. 112. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Reviste (1)

(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. Jurisprudență

Art. 113. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

(2) Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. Jurisprudență

Art. 114. - Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștință salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului. Jurisprudență

Art. 115. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absența acestora, în regulamentele interne. Modificări (1)

(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărțită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă și o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.

(4) Programul individualizat de muncă poate funcționa numai cu respectarea dispozițiilor art. 109 și 111.

Art. 116. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.

SECȚIUNEA a 2-a Munca suplimentară

Art. 117. - Jurisprudență, Reviste (6), Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Reviste (3), Doctrină (1)

Art. 118. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară cu respectarea prevederilor art. 111. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor alin. (1) este interzisă. Jurisprudență

Art. 119. - Modificări (1), Derogări (1), Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Jurisprudență

Art. 120. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Jurisprudență, Reviste (3)

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Jurisprudență, Reviste (3)

Art. 121. - Jurisprudență, Doctrină (4), Librăria Indaco (2)

Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.

SECȚIUNEA a 3-a Munca de noapte

Art. 122. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Durata normală a muncii de noapte nu va depăși 8 ore într-o perioadă de 24 de ore. Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă. Reviste (1)

Art. 123. - Modificări (2), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Salariații care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.

Art. 124. - Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Salariații care urmează să desfășoare cel puțin 3 ore de muncă de noapte sunt supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și după aceea, periodic. Modificări (1)

(2) Condițiile de efectuare a examenului medical și periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului sănătății și familiei.

(3) Salariații care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.

Art. 125. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte. Jurisprudență

(2) Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

SECȚIUNEA a 4-a Norma de muncă

Art. 126. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operațiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfășurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.

Art. 127. - Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Norma de muncă se exprimă, în funcție de caracteristicile procesului de producție sau de alte activități ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producție, norme de personal, sferă de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activități.

Art. 128. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați.

Art. 129. - Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. Modificări (1)

(2) În situația în care normele de muncă nu mai corespund condițiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigură un grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse unei reexaminări.

(3) Procedura de reexaminare, precum și situațiile concrete în care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

CAPITOLUL II Repausuri periodice

SECȚIUNEA 1 Pauza de masă și repausul zilnic

Art. 130. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate.

(3) Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.

Art. 131. - Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.

(2) Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.

SECȚIUNEA a 2-a Repausul săptămânal

Art. 132. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Jurisprudență

(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Jurisprudență

(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 15 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. Modificări (1), Jurisprudență

(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). Jurisprudență

Art. 133. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.

(2) Salariații al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condițiile alin. (1) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2). Jurisprudență

SECȚIUNEA a 3-a Sărbătorile legale

Art. 134. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: Modificări (1), Jurisprudență

- 1 și 2 ianuarie;

- prima și a doua zi de Paști;

- 1 mai;

- 1 decembrie;

- prima și a doua zi de Crăciun;

- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.

(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator. Jurisprudență

Art. 135. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

Art. 136. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.

Art. 137. - Jurisprudență, Doctrină (2), Proceduri (1), Librăria Indaco (2)

(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. Jurisprudență

Art. 138. - Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere.

CAPITOLUL III Concediile

SECȚIUNEA 1 Concediul de odihnă anual și alte concedii ale salariaților

Art. 139. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților. Jurisprudență, Reviste (4)

(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Jurisprudență

Art. 140. - Jurisprudență, Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

(1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Jurisprudență

(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Modificări (1), Jurisprudență

(3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.

(4) Durata concediului de odihnă anual pentru salariații cu contract individual de muncă cu timp parțial se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat. Respingeri de neconstituționalitate (1), Reviste (1)

Art. 141. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.

(3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Jurisprudență, Reviste (1)

(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (6)

Art. 142. - Jurisprudență, Doctrină (4), Librăria Indaco (1)

Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Jurisprudență

Art. 143. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor. Jurisprudență

(2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.

(3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni. Jurisprudență

(4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) și (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia. Jurisprudență

(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. Modificări (1)

Art. 144. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Art. 145. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (2), Librăria Indaco (2)

(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Modificări (1), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (3)

(3) Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Jurisprudență

Art. 146. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (3), Librăria Indaco (2)

(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.

(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă. Jurisprudență

Art. 147. - Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariații au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă. Reviste (1)

(2) Evenimentele familiale deosebite și numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

Art. 148. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată.

(2) Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

SECȚIUNEA a 2-a Concediile pentru formare profesională

Art. 149. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Salariații au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.

(2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată.

Art. 150. - Jurisprudență, Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din inițiativa sa.

(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanților salariaților și numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității. Modificări (1)

Art. 151. - Reviste (1), Doctrină (1), Librăria Indaco (1)

(1) Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puțin o lună înainte de efectuarea acestuia și trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul și durata acestuia, precum și denumirea instituției de formare profesională.

(2) Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza și fracționat în cursul unui an calendaristic, pentru susținerea examenelor de absolvire a unor forme de învățământ sau pentru susținerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituțiilor de învățământ superior, cu respectarea condițiilor stabilite la alin. (1). Reviste (1)

Art. 152. - Doctrină (2), Librăria Indaco (1)

(1) În cazul în care în cursul unui an calendaristic, pentru salariații în vârstă de până la 25 de ani, și, respectiv, în cursul a 2 ani calendaristici consecutivi, pentru salariații în vârstă de peste 25 de ani, nu a fost asigurată participarea la o formare profesională pe cheltuiala angajatorului, salariatul în cauză are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare. Modificări (1)

(2) În situația prevăzută la alin. (1) indemnizația de concediu va fi stabilită conform art. 145. Jurisprudență

(3) Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabilește de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condițiile prevăzute la art. 151 alin. (1).

Art. 153. - Doctrină (3), Librăria Indaco (1)

Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Acesta este un fragment din Codul Muncii din 2003. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
    Deși Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu prevede o durată normală a timpului de lucru, stabilește că, pentru asigurarea protejării securității și sănătății lucrătorilor, perioada de lucru săptămânală va fi limitată prin regulamente sau prevederi administrative ori prin contracte colective. Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unitățile de stat, principiul celor 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel național. [ Mai mult... ] 

Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
    Deși Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu prevede o durată normală a timpului de lucru, stabilește că, pentru asigurarea protejării securității și sănătății lucrătorilor, perioada de lucru săptămânală va fi limitată prin regulamente sau prevederi administrative ori prin contracte colective. Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unitățile de stat, principiul celor 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel național. [ Mai mult... ] 

Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
    Deși Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu prevede o durată normală a timpului de lucru, stabilește că, pentru asigurarea protejării securității și sănătății lucrătorilor, perioada de lucru săptămânală va fi limitată prin regulamente sau prevederi administrative ori prin contracte colective. Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unitățile de stat, principiul celor 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel național. [ Mai mult... ] 

Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
    Deși Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu prevede o durată normală a timpului de lucru, stabilește că, pentru asigurarea protejării securității și sănătății lucrătorilor, perioada de lucru săptămânală va fi limitată prin regulamente sau prevederi administrative ori prin contracte colective. Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unitățile de stat, principiul celor 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel național. [ Mai mult... ] 

Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
    Deși Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu prevede o durată normală a timpului de lucru, stabilește că, pentru asigurarea protejării securității și sănătății lucrătorilor, perioada de lucru săptămânală va fi limitată prin regulamente sau prevederi administrative ori prin contracte colective. Începând cu 1990, România a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile, prin adoptarea Decretului-Lege nr. 95/1990 privind trecerea la săptămâna de lucru de 5 zile în unitățile de stat, principiul celor 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână fiind înscris în contractele colective de muncă unice încheiate la nivel național. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul Muncii:
Dispoziții generale
Contractul individual de muncă
Timpul de muncă și timpul de odihnă
Salarizarea
Sănătatea și securitatea în muncă
Formarea profesională
Dialogul social
Contractele colective de muncă
Conflictele de muncă
Inspecția Muncii
Răspunderea juridică
Jurisdicția muncii
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură. Politica socială. Protecția securității și a sănătății lucrătorilor. Directiva 2003/88/CE. Organizarea timpului de lucru. Noțiunea «timp de lucru». Noțiunea «timp de lucru maxim săptămânal». Pădurar care, potrivit contractului său de muncă și contractului colectiv aplicabil, are un program de lucru flexibil de opt ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Reglementare națională potrivit căreia pădurarul poartă răspunderea pentru orice prejudiciu produs în cadrul cantonului silvic aflat în gestiunea sa. Calificare. Efect al orelor suplimentare asupra remunerației și a indemnizațiilor persoanei în cauză
Ore suplimentare. Solicitarea expresă a angajatorului. Compensare ore suplimentare. Solicitare expresă a salariatului
Competența materială. Plata spor de vechime. Condițiile de plată a orelor suplimentare și compensarea concediului de odihnă
Inexistența unei solicitări scrise a angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare. Posibilitatea remunerării muncii suplimentare impusă de un volum mare de activitate
Critica hotărârii CEDO privind dreptul preoților de a se sindicaliza
Interdicții temporare de concediere. Incapacitatea temporară de muncă a salariatului. Prestarea muncii suplimentare
Despre concediul de odihnă al salariaților din România
Proces-verbal de control I.T.M. Acordarea sporului la salariu pentru munca prestată de salariați sâmbătă
Accident de muncă/accident de traseu. Daune morale. Daune materiale
Accident de muncă. Calificare. Despăgubiri. Prejudiciu material. Prejudiciu moral. Plată muncă suplimentară
Doctrină:
Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
Codul muncii. Comentariu pe articole - Vol. II. Articolele 108-298, Vol 2, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Derularea corectă a raporturilor de muncă. Probleme. Soluții. Modele. Exemple, ediția 1
Derularea corectă a raporturilor de muncă. Probleme. Soluții. Modele. Exemple, ediția 1
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
Proceduri:
Autorizare pentru acordare de către angajatori a zilelor de repaus săptămânal de lucru cumulate - Inspectia Muncii, Județ BUCURESTI
Referințe în cărți:
Codul muncii. Comentat și adnotat
Drept comunitar al muncii. Transpunerea în dreptul muncii român
Codul muncii. Legislație conexă și jurisprudență
;
se încarcă...