Parlamentul României

Codul Fiscal din 2003

Modificări (91), Puneri în aplicare (294), Admiteri hotărâri prealabile (4), Respingeri (175), Admis în parte (2), Admis recurs în interesul legii (1), Respins recurs în interesul legii (1), Referințe (173), Derogări (41), Cărți (3), Reviste (446), Doctrine (10), Modele (3), Comentarii expert, Jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2015, fiind abrogat și înlocuit prin Codul Fiscal 2015.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

TITLUL I Dispoziții generale Referințe (4)

CAPITOLUL I Scopul și sfera de cuprindere a Codului fiscal

Scopul și sfera de cuprindere a Codului fiscal

Art. 1. - Jurisprudență (28), Reviste (1)

(1) Prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite și taxe. De asemenea, autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri. Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (31), Reviste (3)

(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor și taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislația privind procedurile fiscale. Jurisprudență (16), Reviste (1)

(3) În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal. Respingeri (2), Jurisprudență (64), Reviste (3)

(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat. Jurisprudență (35)

(5) Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările și completările ulterioare. Modificări (1), Jurisprudență (16)

Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal Modificări (1)

Art. 2. - Modificări (1), Jurisprudență (42), Reviste (4)

Impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: Jurisprudență (2)

a) impozitul pe profit; Jurisprudență (5)

b) impozitul pe venit; Jurisprudență (2)

c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; Jurisprudență (4)

d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți; Jurisprudență (7)

e) impozitul pe reprezentanțe; Jurisprudență (1)

f) taxa pe valoarea adăugată;

g) accizele;

h) impozitele și taxele locale. Jurisprudență (1)

CAPITOLUL II Interpretarea și modificarea Codului fiscal Jurisprudență (8)

Principiile fiscalității

Art. 3. - Jurisprudență (74), Reviste (4)

Impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii: Jurisprudență (3)

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin; Jurisprudență (5)

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; Jurisprudență (27)

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora; Jurisprudență (5)

d) eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore. Jurisprudență (4)

Modificarea și completarea Codului fiscal

Art. 4. - Jurisprudență (23), Reviste (2)

(1) Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Jurisprudență (16)

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Referințe (1), Derogări (6), Jurisprudență (16)

Norme metodologice, instrucțiuni și ordine

Art. 5. - Jurisprudență (14), Reviste (1)

(1) Ministerul Finanțelor Publice are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod. Respingeri (1), Jurisprudență (4), Comentarii expert (1)

(2) În înțelesul prezentului cod, prin norme se înțelege norme metodologice, instrucțiuni și ordine.

(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, și sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Respingeri (1)

(4) Ordinele și instrucțiunile se emit de ministrul finanțelor publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Modificări (1), Jurisprudență (1), Reviste (1)

(5) Instituțiile publice din subordinea Guvernului, altele decât Ministerul Finanțelor Publice, nu pot elabora și emite norme care să aibă legătură cu prevederile prezentului cod, cu excepția celor prevăzute în prezentul cod.

(6) Anual, Ministerul Finanțelor Publice colectează și sistematizează toate normele în vigoare având legătură cu prevederile prezentului cod și pune această colecție oficială la dispoziția altor persoane, spre publicare. Jurisprudență (3)

Înființarea și funcționarea Comisiei fiscale centrale Comentarii expert (1)

Art. 6. - Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (10), Comentarii expert (1)

(1) Ministerul Finanțelor Publice înființează o Comisie fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod. Respingeri (1), Jurisprudență (3)

(2) Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. Jurisprudență (1)

(3) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice care răspunde de politicile și legislația fiscală. Jurisprudență (1)

(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

CAPITOLUL III Definiții Jurisprudență (4)

Definiții ale termenilor comuni

Art. 7. - Jurisprudență (27), Reviste (2), Doctrină (1)

(1) În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: Modificări (1), Jurisprudență (9), Reviste (1)

1. activitate - orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit; Jurisprudență (4)

2. activitate dependentă - orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare; Jurisprudență (3), Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

3. activitate dependentă la funcția de bază - orice activitate dependentă care este declarată astfel de persoana fizică, în conformitate cu prevederile legii; Modificări (1)

4. activitate independentă - orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă; Modificări (1), Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

5. asociere, fără personalitate juridică - orice asociere în participațiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă, în înțelesul impozitului pe venit și pe profit, conform normelor emise în aplicare; Jurisprudență (4), Reviste (1)

6. autoritate fiscală competentă - organul fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale, după caz, care au responsabilități fiscale;

7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: Modificări (1), Jurisprudență (2), Reviste (1), Doctrină (2)

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului; Jurisprudență (1)

c) perioada de leasing depășește 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

8. contract de leasing operațional - orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care nu îndeplinește condițiile contractului de leasing financiar; Modificări (1)

9. comision - orice plată în bani sau în natură efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operațiune comercială; Jurisprudență (4), Reviste (1)

10. contribuții sociale obligatorii - orice contribuții care trebuie plătite, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale; Jurisprudență (3)

11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convențiilor de evitare a dublei impuneri sau așa cum se stabilește în prezentul cod;

12. dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele: Modificări (1), Jurisprudență (50), Reviste (1), Doctrină (2)

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deținere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;

b) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică procentul de deținere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridică;

c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanți. Jurisprudență (6)

Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depășește prețul pieței pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferența se tratează drept dividend; Modificări (1), Jurisprudență (2)

13. dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;

14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; Doctrină (1)

15. know-how - orice informație cu privire la o experiență industrială, comercială sau științifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent și a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizația persoanei care a furnizat această informație; în măsura în care provine din experiență, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului și din simpla cunoaștere a progresului tehnicii; Jurisprudență (4)

16. mijloc fix - orice imobilizare corporală, care este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; Jurisprudență (2)

17. nerezident - orice persoană juridică străină și orice persoană fizică nerezidentă; Modificări (1), Jurisprudență (1), Reviste (2)

18. organizație nonprofit - orice asociație, fundație sau federație înființată în România, în conformitate cu legislația în vigoare, dar numai dacă veniturile și activele asociației, fundației sau federației sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial; Jurisprudență (2), Reviste (1)

19. participant - orice persoană care este proprietarul unui titlu de participare;

20. persoană - orice persoană fizică sau juridică; Jurisprudență (11)

21. persoane afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană, dacă relația dintre ele este definită de cel puțin unul dintre următoarele cazuri: Modificări (1), Jurisprudență (21), Reviste (1), Doctrină (2)

a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt rude până la gradul al III-lea inclusiv; Modificări (1), Jurisprudență (2)

b) o persoană este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică; Jurisprudență (4)

c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică, dacă orice altă persoană deține direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la fiecare persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv fiecare persoană juridică; în înțelesul acestei definiții, o asociere fără personalitate juridică se consideră persoană juridică; Jurisprudență (10)

22. persoană fizică nerezidentă - orice persoană fizică care nu este persoană fizică rezidentă; Jurisprudență (2)

23. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Reviste (1)

a) are domiciliul în România;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România; Referințe (1), Reviste (2)

c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; Referințe (1), Jurisprudență (1)

d) este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.

Prin excepție de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un cetățean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetățean străin care este funcționar ori angajat al unui organism internațional și interguvernamental înregistrat în România, un cetățean străin care este funcționar sau angajat al unui stat străin în România și nici membrii familiilor acestora; Comentarii expert (1)

24. persoană juridică română - orice persoană juridică care a fost înființată în conformitate cu legislația României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România; Modificări (1), Reviste (1)

25. persoană juridică străină - orice persoană juridică care nu este persoană juridică română; Modificări (1), Reviste (2)

26. preț de piață - suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială; Jurisprudență (8), Doctrină (1)

27. proprietate imobiliară - oricare din următoarele: Modificări (1), Jurisprudență (2)

a) orice teren;

b) orice clădire sau altă construcție ridicată ori încorporată într-un teren;

c) orice recoltă, material lemnos, depozit mineral sau altă resursă naturală atașată terenului;

d) orice proprietate accesorie proprietății prevăzute la lit. a)-c), inclusiv orice șeptel și orice echipament utilizat în agricultură sau silvicultură;

e) orice drept de proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de folosință sau dreptul de a obține venit dintr-o astfel de proprietate;

28. redevență - orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele: Jurisprudență (11)

a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum și efectuarea de înregistrări audio, video;

b) orice brevet, invenție, inovație, licență, marcă de comerț sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiță, formulă secretă sau procedeu de fabricație ori software. Jurisprudență (3)

Nu se consideră redevență, în sensul prezentei legi, remunerația în bani sau în natură plătită pentru achizițiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, fără alte modificări decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi considerată redevență, în sensul prezentei legi, remunerația în bani sau în natură plătită pentru achiziția în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;

c) orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare; Jurisprudență (1)

d) orice echipament industrial, comercial sau științific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container; Jurisprudență (2), Doctrină (1)

e) orice know-how; Jurisprudență (1)

f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

În plus, redevența cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activități similare;

29. rezident - orice persoană juridică română și orice persoană fizică rezidentă; Modificări (1), Reviste (1)

30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă, asupra cărora România își exercită drepturile suverane și jurisdicția în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional;

31. titlu de participare - orice acțiune sau altă parte socială într-o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acțiuni, societate în comandită pe acțiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică sau la un fond deschis de investiții; Jurisprudență (3)

32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum și schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate. Modificări (1), Jurisprudență (3)

(2) Criteriile care stabilesc dacă o activitate desfășurată de o persoană fizică reprezintă o activitate dependentă sau independentă sunt prevăzute în norme. Jurisprudență (10)

Definiția sediului permanent

Art. 8. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Reviste (1)

(1) În înțelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. Jurisprudență (1)

(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum și o mină, un puț de țiței sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracție a resurselor naturale. Modificări (1), Jurisprudență (1)

(3) Un sediu permanent presupune un șantier de construcții, un proiect de construcție, ansamblu sau montaj sau activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni. Jurisprudență (1)

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele:

a) folosirea unei instalații numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparțin nerezidentului;

b) menținerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparțin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;

c) menținerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparțin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;

d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparțin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziții sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziției;

e) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziționării de produse sau bunuri ori culegerii de informații pentru un nerezident;

f) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfășurării de activități cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident;

g) păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinație a activităților prevăzute la lit. a)-f), cu condiția ca întreaga activitate desfășurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau auxiliară.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) și (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce privește activitățile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acționează în România în numele nerezidentului și dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

a) persoana este autorizată și exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepția cazurilor în care activitățile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f);

b) persoana menține în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului.

(6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfășoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care această activitate este activitatea obișnuită a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activitățile unui astfel de agent sunt desfășurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relațiile comerciale și financiare dintre nerezident și agent există condiții diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut independent.

(7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfășoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.

(8) În înțelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.

CAPITOLUL IV Reguli de aplicare generală

Moneda de plată și de calcul a impozitelor și taxelor

Art. 9. - Jurisprudență (2), Reviste (1)

(1) Impozitele și taxele se plătesc în moneda națională a României.

(2) Sumele înscrise pe o declarație fiscală se exprimă în moneda națională a României.

(3) Sumele exprimate într-o monedă străină se convertesc în moneda națională a României, după cum urmează:

a) în cazul unei persoane care desfășoară o activitate într-un stat străin și își ține contabilitatea acestei activități în moneda statului străin, profitul impozabil sau venitul net din activități independente și impozitul plătit statului străin se convertesc în moneda națională a României prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada căreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;

b) în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda națională a României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc sumele respective ori la altă dată prevăzută în norme. Jurisprudență (1)

(4) În înțelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda națională a României sumele exprimate în moneda străină, este cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, exceptând cazurile prevăzute expres în norme. Jurisprudență (1)

Venituri în natură

Art. 10. - Jurisprudență (1)

(1) În înțelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar și/sau în natură. Jurisprudență (2)

(2) În cazul venitului în natură, valoarea acestuia se stabilește pe baza cantității și a prețului de piață pentru bunurile sau serviciile respective.

Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal Comentarii expert (1)

Art. 11. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (133), Reviste (6), Doctrină (2), Comentarii expert (1), Referințe în cărți (1)

(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. Modificări (2), Respingeri (1), Jurisprudență (245), Reviste (5), Doctrină (2)

(2) În cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode: Modificări (1), Jurisprudență (49), Doctrină (1)

a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; Jurisprudență (7)

b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare; Jurisprudență (3)

c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit; Jurisprudență (1)

d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Jurisprudență (2), Comentarii expert (1)

Venituri obținute din România

Art. 12. - Jurisprudență (12)

Următoarele venituri sunt considerate ca fiind obținute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate, sub formă de:

a) venituri atribuibile unui sediu permanent în România;

b) venituri din activitățile dependente desfășurate în România;

c) dividende de la o persoană juridică română; Jurisprudență (1)

d) dobânzi de la un rezident;

e) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;

f) redevențe de la un rezident;

g) redevențe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevența este o cheltuială a sediului permanent;

h) venituri din proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea proprietății imobiliare situate în România și venituri din transferul dreptului de proprietate asupra proprietăților imobiliare situate în România;

i) venituri din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică, dacă persoana juridică este o persoană juridică română sau dacă cea mai mare parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe persoane juridice, reprezintă proprietăți imobiliare situate în România; Modificări (1), Jurisprudență (1)

j) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat;

k) venituri din servicii prestate în România; Modificări (3)

l) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanță în orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obținute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România; Modificări (1), Jurisprudență (1)

m) venituri reprezentând remunerații primite de nerezidenții ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administrație al unei persoane juridice române;

n) comisioane de la un rezident;

o) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

p) venituri din activități sportive și de divertisment desfășurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activități sau de către alte persoane;

q) venituri din transportul internațional aerian, naval, feroviar sau rutier care se desfășoară între România și un stat străin;

r) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

s) venituri obținute la jocurile de noroc practicate în România;

t) orice alte venituri obținute dintr-o activitate desfășurată în România.

TITLUL II Impozitul pe profit Jurisprudență (12), Reviste (2)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Contribuabili

Art. 13. - Puneri în aplicare (2), Derogări (1), Jurisprudență (11), Reviste (3)

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

c) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică; Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (4), Reviste (2)

d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română; Jurisprudență (1)

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (13), Reviste (3)

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 14. - Jurisprudență (156)

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează: Jurisprudență (1)

a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate; Modificări (1), Jurisprudență (12)

b) în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent; Modificări (1), Jurisprudență (1)

c) în cazul persoanelor juridice străine și al persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane; Modificări (1), Jurisprudență (2)

d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Scutiri

Art. 15. - Jurisprudență (9)

(1) Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

a) trezoreria statului;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, dacă legea nu prevede altfel; Modificări (1)

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;

d) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat; Puneri în aplicare (1)

e) cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;

f) cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare; Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (2)

h) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

j) Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.

(2) Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri: Jurisprudență (8)

a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor; Jurisprudență (1)

b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților; Jurisprudență (1)

c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;

e) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare; Jurisprudență (1)

f) dividendele, dobânzile și veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obținute din plasarea veniturilor scutite; Modificări (1)

g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

h) resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;

i) veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

j) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

k) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale. Puneri în aplicare (1)

(3) Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizațiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (10)

Anul fiscal

Art. 16. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (9)

(1) Anul fiscal este anul calendaristic. Derogări (1), Jurisprudență (5)

(2) Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cotele de impozitare Modificări (2)

Art. 17. - Modificări (3), Jurisprudență (21), Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25%, cu excepțiile prevăzute la alin. (2), la art. 33 și 38. Jurisprudență (12)

(2) În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.

Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri și pariuri sportive Modificări (3)

Art. 18. - Modificări (3), Respingeri (3), Jurisprudență (24), Reviste (2)

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate. Puneri în aplicare (1), Respingeri (9), Jurisprudență (4), Reviste (2)

CAPITOLUL II Calculul profitului impozabil

Reguli generale Respingeri (1)

Art. 19. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (123), Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (244), Reviste (3), Doctrină (2)

(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal. Jurisprudență (4)

(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile și imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului să fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe măsură ce ratele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la aceleași termene scadente, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opțiunea se exercită la momentul livrării bunurilor și este irevocabilă. Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

(4) În cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza convențiilor la care România este parte, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenții. Puneri în aplicare (1)

Venituri neimpozabile Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 20. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (12), Reviste (1)

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: Reviste (1)

a) dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, dacă persoana juridică română deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

c) veniturile din anularea obligațiilor unei persoane juridice, dacă obligațiile se anulează în schimbul titlurilor de participare la respectiva persoană juridică; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

e) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

Cheltuieli Comentarii expert (1)

Art. 21. - Jurisprudență (125), Reviste (5), Doctrină (1), Comentarii expert (1)

(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (313), Reviste (10), Doctrină (2), Comentarii expert (2)

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și: Jurisprudență (17), Reviste (1)

a) cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Reviste (1)

c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri profesionale; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6), Reviste (1)

d) cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor; Jurisprudență (13), Reviste (1)

e) cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate de către salariați și administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (27), Reviste (2)

f) contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

g) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

h) cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat; Jurisprudență (3)

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți, precum și în situația în care acesta se află înăuntrul perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii; Modificări (1), Jurisprudență (19)

j) cheltuielile de cercetare-dezvoltare; Modificări (1), Jurisprudență (3)

k) cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate; Jurisprudență (5)

l) cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor; Jurisprudență (2)

m) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale; Jurisprudență (10)

n) pierderile înregistrate, după data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, ca urmare a închiderii procedurii de faliment a debitorilor, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (7)

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: Jurisprudență (20), Reviste (1)

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (22), Reviste (1), Comentarii expert (1)

b) suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți. Cheltuielile de transport, cazare și indemnizația acordată salariaților, în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exercițiul curent și/sau din anii precedenți, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice; Modificări (1), Jurisprudență (17), Reviste (2), Doctrină (1)

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de salarii realizat. Intră sub incidența acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: transportul la și de la locul de muncă al salariaților, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (13), Reviste (3), Doctrină (1)

d) perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (11), Reviste (2)

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat; Modificări (1), Jurisprudență (5)

f) cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g) și m); Jurisprudență (2)

g) cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevăzută la art. 22; Jurisprudență (5)

h) cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 23; Jurisprudență (2), Comentarii expert (2)

i) amortizarea, în limita prevăzută la art. 24; Jurisprudență (12), Comentarii expert (1)

j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaționale, în limita stabilită potrivit legii; Modificări (3), Puneri în aplicare (1)

k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

l) cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

m) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Comentarii expert (1)

n) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale. Modificări (3), Respingeri (1), Jurisprudență (14)

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: Jurisprudență (73), Reviste (3)

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (10)

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor, al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri. Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (32)

Amenzile, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autoritățile, nu intră sub incidența prevederilor prezentei litere;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (47), Reviste (1), Doctrină (2)

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă; Respingeri (1)

e) cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii; Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (28), Reviste (1), Doctrină (1)

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor; Puneri în aplicare (1), Admis recurs în interesul legii (1), Jurisprudență (225), Reviste (4), Doctrină (2)

g) cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere; Respingeri (1), Jurisprudență (2)

h) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participații, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora; Modificări (1), Jurisprudență (3)

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 20, cu excepția celor prevăzute la art. 20 lit. d); Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

j) cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative; Jurisprudență (4)

k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III; Jurisprudență (4), Reviste (1)

l) alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția prevederilor titlului III; Respingeri (1), Jurisprudență (7), Reviste (1)

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (196), Reviste (2)

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale; Jurisprudență (4)

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22 alin. (1) lit. c). În această situație, contribuabilii, care scot în evidență clienții neîncasați, sunt obligați să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz; Modificări (1), Jurisprudență (1)

p) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat efectuate potrivit legii. Modificări (4), Puneri în aplicare (1), Derogări (3), Jurisprudență (13), Reviste (2)

Provizioane și rezerve

Art. 22. - Jurisprudență (11), Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel: Jurisprudență (2), Reviste (1)

a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepție, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilități societăților comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acțiuni obținut în urma procedurii de conversie a creanțelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

b) provizioanele pentru garanții de bună execuție acordate clienților; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Doctrină (1)

c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) și i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;

2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depășește 270 de zile de la data scadenței;

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;

d) provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare și funcționare, în cazul unei societăți comerciale bancare sau al unei alte instituții de credit autorizate, precum și pentru societățile de credit ipotecar și societățile de servicii financiare; Modificări (2), Puneri în aplicare (1)

e) rezervele constituite de societățile comerciale bancare sau alte instituții de credit autorizate, precum și de societățile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare și funcționare;

f) provizioanele constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Băncii Naționale a României; Jurisprudență (1)

g) rezervele legale și provizioanele constituite de Banca Națională a României, în conformitate cu legislația în vigoare;

h) rezervele tehnice constituite de societățile de asigurare și reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare și funcționare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

i) provizioanele de risc pentru operațiunile pe piețele financiare, constituite potrivit reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare; Jurisprudență (1)

j) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) și i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: Jurisprudență (1), Reviste (1), Doctrină (1)

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;

2. creanța este deținută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație; Jurisprudență (1)

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

(2) Contribuabilii autorizați să desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă provizoane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenței dintre veniturile și cheltuielile din exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării zăcămintelor naturale. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependințelor și anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferenței dintre veniturile și cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.

(4) Regia Autonomă "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferența dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rută aeriană și costurile efective ale activității de rută aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depășesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.

(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (13), Reviste (1), Doctrină (2)

(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale și rezerve reprezentând facilități fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăți comerciale bancare, persoane juridice române și sucursalele băncilor străine, care își desfășoară activitatea în România. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Reviste (1)

(7) În înțelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înțelege și majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar

Art. 23. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (19), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (22), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, până la deductibilitatea integrală a acestora. Modificări (3), Jurisprudență (10)

(3) În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1) și (2), deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferențele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Reviste (1)

(4) Dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în norme, și cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidența prevederilor prezentului articol. Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (7)

(5) În cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, cu excepția societăților comerciale bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, a societăților de leasing pentru operațiuni de leasing, a societăților de credit ipotecar și a persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la: Modificări (1), Jurisprudență (5), Doctrină (1)

a) nivelul ratei dobânzilor de referință a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, și Jurisprudență (3)

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se va actualiza prin hotărâre a Guvernului. Jurisprudență (2)

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) și (2). Comentarii expert (1)

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societăților comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care își desfășoară activitatea în România, societăților de leasing pentru operațiunile de leasing, societăților de credit ipotecar, precum și instituțiilor de credit. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(8) În cazul unei persoane juridice străine care își desfășoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Amortizarea fiscală

Art. 24. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (35), Reviste (1)

(1) Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol. Jurisprudență (46)

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: Jurisprudență (28)

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative; Jurisprudență (5)

b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; Modificări (1), Jurisprudență (1)

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Jurisprudență (2)

Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: Jurisprudență (11)

a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau altele asemenea; Modificări (1), Jurisprudență (12), Doctrină (1)

b) mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor; Jurisprudență (4)

c) investițiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere și pregătire a extracției în subteran și la suprafață;

d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix; Jurisprudență (17)

e) investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparținând domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică; Jurisprudență (1)

f) amenajările de terenuri. Jurisprudență (1)

(4) Nu reprezintă active amortizabile: Jurisprudență (1)

a) terenurile, inclusiv cele împădurite; Jurisprudență (1)

b) tablourile și operele de artă;

c) fondul comercial; Jurisprudență (1)

d) lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;

e) bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare; Jurisprudență (1)

f) orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor; Jurisprudență (4), Reviste (1)

g) casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. Jurisprudență (1), Doctrină (1)

(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înțelege: Jurisprudență (2)

a) costul de achiziție, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros; Jurisprudență (3)

b) costul de producție, pentru mijloacele fixe construite sau produse de către contribuabil;

c) valoarea de piață, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit. Jurisprudență (1)

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli: Jurisprudență (5)

a) în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară; Jurisprudență (2)

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și instalațiilor, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată; Derogări (1)

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabilește prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil. Modificări (1), Jurisprudență (3)

Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata normală de utilizare a mijlocului fix.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori: Puneri în aplicare (1)

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 și 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează: Jurisprudență (3)

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix; Modificări (1)

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achiziționării de brevete, drepturi de autor, licențe, mărci de comerț sau fabrică și alte valori similare se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziționării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenție se poate utiliza metoda de amortizare degresivă sau accelerată. Modificări (4), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (10)

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune; Jurisprudență (12)

b) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz; Jurisprudență (5), Doctrină (1)

d) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor și a construcțiilor minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanțe minerale solide și cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracții petroliere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descopertă;

2. din 10 în 10 ani la saline;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate și în funcție de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcționare prevăzut în cărțile tehnice, pentru cele achiziționate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuințele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeței construite prevăzute de legea locuinței;

h) numai pentru autoturismele folosite în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n). Jurisprudență (5)

(12) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenție amortizabile, destinate activităților pentru care aceștia sunt autorizați și care nu aplică regimul de amortizare accelerată, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenție. Valoarea rămasă de recuperat pe durata normală de utilizare se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru achizițiile de animale și plantații, deducerea de 20% se acordă astfel: Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6), Reviste (1)

a) pentru animale, la data achiziției;

b) pentru plantații, la data recepției finale de înființare a plantației.

Intră sub incidența prezentului alineat și mijloacele fixe achiziționate în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la prezentul alineat au obligația să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare.

(13) Pentru investițiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investițiilor în construcții sau a reabilitărilor de construcții, infrastructură internă și de conexiune la rețeaua publică de utilități, ținând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea și duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilitățile prevăzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activități pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achiziționării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporțional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice reevaluare contabilă a acestora. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidențiată în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate, folosind metodele de amortizare aplicate până la această dată. Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (17)

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și înființării și funcționării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcțiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. Jurisprudență (2)

(17) În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(18) Cheltuielile aferente achiziționării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil și clienți, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care își menține dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finanțelor Publice elaborează normele privind clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Referințe (1), Jurisprudență (1)

(20) Regia Autonomă "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA efectuează anual actualizarea valorii rămase neamortizate a mijloacelor fixe și imobilizărilor necorporale înscrise în bilanțul anului fiscal cu indicele de inflație al anului precedent, comunicat de Institutul Național de Statistică. Valoarea activelor corporale și necorporale, achiziționate în cursul anului fiscal, va fi actualizată în funcție de modificarea indicelui de inflație din perioada cuprinsă între luna în care acestea au fost achiziționate și sfârșitul anului fiscal. Valoarea activelor și a patrimoniului propriu al Regiei Autonome "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA se majorează cu diferențele rezultate din reevaluarea anuală. Amortizarea capitalului Regiei Autonome "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, angajat și imobilizat în active corporale și necorporale, se stabilește prin metoda liniară. Valoarea rămasă neamortizată, aferentă mijloacelor fixe ale Regiei Autonome "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA, scoase din funcțiune înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, diminuată cu sumele rezultate din valorificare, se înregistrează în cheltuielile de exploatare și este deductibilă din punct de vedere fiscal.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere și subcontractanții acestora, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale aferente operațiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investițiilor în curs, imobilizărilor corporale și necorporale efectuate pentru operațiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât și în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Națională a României pentru ultima zi a fiecărui exercițiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu excepția prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) și ale art. 8 din aceeași lege. Jurisprudență (3)

Contracte de leasing

Art. 25. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Reviste (1)

(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate. Jurisprudență (4)

Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing). Jurisprudență (3), Comentarii expert (1)

Pierderi fiscale Respingeri (1)

Art. 26. - Respingeri (1), Jurisprudență (17)

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (17)

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-înființați sau de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite, după caz. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile și cheltuielile atribuibile sediului permanent în România. Modificări (1)

(4) Contribuabilii care au fost obligați la plata unui impozit pe venit și care anterior au realizat pierdere fiscală, intră sub incidența prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale și limita celor 5 ani. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

Reorganizări, lichidări și alte transferuri de active și titluri de participare

Art. 27. - Jurisprudență (4), Reviste (1), Doctrină (1)

(1) În cazul contribuțiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli: Puneri în aplicare (1)

a) contribuțiile nu sunt transferuri impozabile în înțelesul prevederilor prezentului titlu și al prevederilor titlului III; Modificări (1)

b) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul;

c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuție de către persoana respectivă.

(2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanții săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operațiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3). Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operațiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plății impozitelor: Doctrină (1)

a) fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanții la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare; Puneri în aplicare (1)

b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanții la persoana juridică inițială beneficiază de o distribuire proporțională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare; Puneri în aplicare (1)

c) achiziționarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor și pasivelor aparținând uneia sau mai multor activități economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare; Puneri în aplicare (1)

d) achiziționarea de către o persoană juridică română a minimum 50% din titlurile de participare la altă persoană juridică română, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare și, dacă este cazul, a unei plăți în numerar care nu depășește 10% din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.

(4) În cazul operațiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (3) se aplică următoarele reguli: Doctrină (1)

a) transferul activelor și pasivelor nu se tratează ca un transfer impozabil în înțelesul prezentului titlu;

b) schimbul unor titluri de participare deținute la o persoană juridică română cu titluri de participare la o altă persoană juridică română nu se tratează ca transfer impozabil în înțelesul prezentului titlu și al titlului III;

c) distribuirea de titluri de participare în legătură cu divizarea unei persoane juridice române nu se tratează ca dividend;

d) valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, așa cum este prevăzut la lit. a), este egală, pentru persoana care primește un astfel de activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;

e) amortizarea fiscală pentru orice activ prevăzut la lit. a) se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt contribuabil le preia și le menține la valoarea avută înainte de transfer;

g) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. b), care sunt primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate de către această persoană;

h) valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. c), care au fost deținute înainte de a fi distribuite, se alocă între aceste titluri de participare și titlurile de participare distribuite, proporțional cu prețul de piață al titlurilor de participare, imediat după distribuire.

(5) Dacă o persoană juridică română deține peste 25% din titlurile de participare la o altă persoană juridică română care transferă active și pasive către prima persoană juridică, printr-o operațiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer impozabil. Modificări (1)

(6) După data la care România aderă la Uniunea Europeană, prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice străine care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul de active și pasive nu se consideră a fi transfer impozabil dacă sunt îndeplinite oricare din următoarele condiții:

a) activele și pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România și continuă să fie utilizate pentru a genera profit impozabil în România;

b) activele și pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferă activele și pasivele, situat în afara României.

Prin derogare de la prevederile alin. (4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se consideră a fi o reducere impozabilă a provizionului ori a rezervei respective, dacă provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.

(7) În înțelesul prezentului articol, valoarea fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizată pentru calculul amortizării și al câștigului sau pierderii, în înțelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

Asocieri fără personalitate juridică Comentarii expert (1)

Art. 28. - Jurisprudență (4), Reviste (1)

(1) În cazul unei asocieri fără personalitate juridică, veniturile și cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere. Jurisprudență (4)

(2) Orice asociere fără personalitate juridică dintre persoane juridice străine, care își desfășoară activitatea în România, trebuie să desemneze una din părți care să îndeplinească obligațiile ce îi revin fiecărui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată este responsabilă pentru: Jurisprudență (4)

a) înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă, înainte ca aceasta să înceapă să desfășoare activitate;

b) conducerea evidențelor contabile ale asocierii;

c) plata impozitului în numele asociaților, conform art. 34 alin. (1); Modificări (1)

d) depunerea unei declarații fiscale trimestriale la autoritatea fiscală competentă, care să conțină informații cu privire la partea din veniturile și cheltuielile asocierii care este atribuibilă fiecărui asociat, precum și impozitul care a fost plătit la buget în numele fiecărui asociat;

e) furnizarea de informații în scris, către fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile și cheltuielile asocierii care îi este atribuibilă acestuia, precum și la impozitul care a fost plătit la buget în numele acestui asociat.

(3) Într-o asociere fără personalitate juridică cu o persoană juridică română, persoana juridică română trebuie să îndeplinească obligațiile ce îi revin fiecărui asociat, potrivit prezentului titlu. Modificări (1)

CAPITOLUL III Aspecte fiscale internaționale

Veniturile unui sediu permanent

Art. 29. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

(1) Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligația de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent. Jurisprudență (2)

(2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în următoarele condiții: Modificări (1)

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile; Jurisprudență (1)

c) cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridică străină și înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajaților sediului permanent.

(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea sediului permanent ca persoană separată și prin utilizarea regulilor prețurilor de transfer la stabilirea prețului de piață al unui transfer făcut între persoana juridică străină și sediul său permanent. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(4) Înainte de a desfășura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice străine prevăzute la alin. (1) trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală competentă. Modificări (1)

Venituri obținute de persoanele juridice străine din proprietăți imobiliare și din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare

Art. 30. - Jurisprudență (3)

(1) Persoanele juridice străine care obțin venituri din proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română au obligația de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Reviste (1)

(2) Veniturile din proprietățile imobiliare situate în România includ următoarele: Puneri în aplicare (1)

a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România; Jurisprudență (1)

b) câștigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România;

c) câștigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăți imobiliare situate în România;

d) veniturile obținute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câștigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

(3) Orice persoană juridică străină care obține venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română are obligația de a plăti impozit pe profit, potrivit art. 34, și de a depune declarații de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligații. Modificări (1), Jurisprudență (2)

(4) Orice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul permanent în România, care plătește veniturile prevăzute la alin. (1), către o persoană juridică străină, are obligația de a reține impozitul calculat din veniturile plătite și de a vira impozitul reținut la bugetul de stat. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

(5) În cazul câștigurilor prevăzute la art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare sau ale titlurilor de participare, impozitul care trebuie reținut se stabilește prin aplicarea unei cote de impozitare de 10% la câștigul rezultat din această vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplică numai în cazul în care plătitorul de venituri obține de la contribuabil justificarea corespunzătoare privind aplicarea prevederilor art. 33.

(6) Prevederile art. 119 se aplică oricărei persoane care are obligația să rețină impozit, în conformitate cu prezentul articol.

Credit fiscal Comentarii expert (1)

Art. 31. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Comentarii expert (1)

(1) Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reținere la sursă și veniturile sunt impozitate atât în România cât și în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin reținerea și virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăși impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obținut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obținut din statul străin. Jurisprudență (1)

(3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, numai dacă persoana juridică română prezintă documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin. Modificări (1), Derogări (1)

(4) Contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea și legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: Jurisprudență (2)

a) sunt în limita a 3‰ din cifra de afaceri;

b) nu depășesc mai mult de 20%, din impozitul pe profit datorat.

(5) În limitele respective se încadrează și: cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcției de localuri, dotărilor, achizițiilor de tehnologie a informației și de documente specifice, finanțării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, burse de specializare, participarea la congrese internaționale.

Pierderi fiscale externe Modificări (1)

Art. 32. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(1) Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este deductibilă doar din veniturile obținute din străinătate.

(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează și se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

CAPITOLUL IV Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăților imobiliare și titlurilor de participare

Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăților imobiliare și titlurilor de participare

Art. 33. - Jurisprudență (2)

(1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române și străine care vând-cesionează proprietăți imobiliare situate în România sau titluri de participare deținute la o persoană juridică română. Jurisprudență (1)

(2) Dacă câștigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate în România și a titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română depășesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabilește prin aplicarea unei cote de 10% la diferența rezultată.

(3) Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate în România și a titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operațiuni de aceeași natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi. Jurisprudență (1)

(4) Câștigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare sau titlurilor de participare este diferența pozitivă între:

a) valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăți imobiliare sau titluri de participare; și

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăți imobiliare sau titluri de participare.

(5) Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietăților imobiliare sau titlurilor de participare este diferența negativă între:

a) valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăți imobiliare sau titluri de participare; și

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăți imobiliare sau titluri de participare.

(6) În înțelesul prevederilor alin. (4) și (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării.

(7) Valoarea fiscală pentru proprietățile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabilește după cum urmează:

a) în cazul proprietăților imobiliare, valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătățire a proprietății, redus cu amortizarea fiscală aferentă unei astfel de proprietăți;

b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achiziție al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziționării unor astfel de titluri de participare.

(8) Prezentul articol se aplică în cazul proprietăților imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Modificări (1)

a) contribuabilul a deținut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;

b) persoana care achiziționează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului;

c) contribuabilul a achiziționat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.

CAPITOLUL V Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale Jurisprudență (1)

Plata impozitului Modificări (2)

Art. 34. - Modificări (2), Referințe (1), Jurisprudență (21), Reviste (4)

(1) Contribuabilii au obligația de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut altfel. Jurisprudență (15), Reviste (1)

(2) Banca Națională a României, societățile comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația de a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoarele celei pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut altfel. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (1), Reviste (4)

(3) Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (2), Reviste (1)

(4) Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. Modificări (1), Jurisprudență (1), Reviste (2)

(5) În înțelesul alin. (1) și (2), profitul impozabil și impozitul pe profit sunt calculate și înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în cazul Băncii Naționale a României, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la începutul anului fiscal. Modificări (1), Jurisprudență (1)

(6) Contribuabilii care efectuează plăți trimestriale și, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Băncii Naționale a României, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiași an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

(7) Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercițiului financiar anterior depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. Modificări (4), Respingeri (2), Jurisprudență (3), Reviste (1)

(8) Persoanele juridice care încetează să existe au obligația să depună declarația de impunere și să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Respingeri (2), Referințe (1), Reviste (1)

(9) Prevederile alin. (3), (4) și (7) se aplică pentru impozitul pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2004. Regularizarea impozitului pe profit aferent anului fiscal 2003 se realizează, potrivit legislației în vigoare, până la data de 31 decembrie 2003. Jurisprudență (1)

(10) Obligațiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Ca excepție, impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere și amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și a consiliilor județene, precum și cele datorate de societățile comerciale în care consiliile locale și/sau județene sunt acționari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective. Jurisprudență (4)

Depunerea declarațiilor de impozit pe profit Modificări (1)

Art. 35. - Modificări (1), Jurisprudență (11), Reviste (1)

(1) Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (3), (4) și (7), care depun declarația anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusiv. Modificări (2), Jurisprudență (16), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și o declarație privind plățile și angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internațional. Puneri în aplicare (1)

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

CAPITOLUL VI Reținerea impozitului pe dividende Modificări (1)

Reținerea impozitului pe dividende Modificări (1)

Art. 36. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (13), Reviste (1), Doctrină (1)

(1) O persoană juridică română care plătește dividende către o persoană juridică română are obligația să rețină și să verse impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat, așa cum se prevede în prezentul articol. Jurisprudență (1)

(2) Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română. Jurisprudență (2)

(3) Impozitul care trebuie reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 20 inclusiv a lunii următoare celei în care se plătește dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deține minimum 25% din titlurile de participare ale acestuia la data plății dividendelor, pe o perioadă de 2 ani împliniți până la data plății acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană. Modificări (2), Referințe (1), Jurisprudență (3)

(5) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor care sunt plătite unui nerezident și care fac obiectul prevederilor titlului V. Modificări (1)

CAPITOLUL VII Dispoziții tranzitorii și finale Jurisprudență (1)

Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Art. 37. - Jurisprudență (1), Referințe în cărți (1)

Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscală netă este diferența dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire și profitul impozabil total în aceeași perioadă.

Dispoziții tranzitorii

Art. 38. - Jurisprudență (9), Reviste (1)

(1) În cazul persoanelor juridice care au obținut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi se aplică în continuare pe perioada existenței zonei defavorizate. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (3)

(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiții înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, și care continuă investițiile conform ordonanței menționate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidențiate, făcute cu investițiile respective, fără a depăși data de 31 decembrie 2006. Jurisprudență (6)

(3) Contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă pe bază de licență și care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 30 iunie 2007. Dispozițiile prezentului alineat nu se mai aplică în situația în care survin modificări în structura acționariatului contribuabilului. În înțelesul prezentului alineat, modificare de acționariat în cazul societăților cotate se consideră a fi o modificare a acționariatului, în proporție de mai mult de 25% din acțiuni, pe parcursul unui an calendaristic. Modificări (1)

(4) Cu excepția prevederilor alin. (3), contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență într-o zonă liberă au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004. Puneri în aplicare (1)

(5) Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea accelerată sau de deducerea prevăzută la art. 24 alin. (12).

(6) Unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

(7) Contribuabilii direct implicați în producția de filme cinematografice, înscriși ca atare în Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de:

a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-părți din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;

b) reducerea impozitului pe profit în proporție de 20%, în cazul în care se creează noi locuri de muncă și se asigură creșterea numărului scriptic de angajați, cu cel puțin 10% față de anul financiar precedent.

(8) Societatea Națională "Nuclearelectrica" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2010, în condițiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finanțarea lucrărilor de investiții la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, potrivit legii.

(9) Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 1 octombrie 2007. Modificări (1)

(10) Societatea Comercială "Sidex" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2006. Modificări (1)

(11) Compania Națională "Aeroportul Internațional București - Otopeni" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2012. Modificări (1)

(12) La calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006: Jurisprudență (5)

a) veniturile realizate din activitățile desfășurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, până la punerea în funcțiune a acestuia;

b) veniturile realizate din aplicarea unei invenții brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculați de la data începerii aplicării și cuprinși în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.

(13) Pentru investițiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate până la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează investiția. În situația în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor art. 26. Pentru investițiile realizate se poate calcula amortizare accelerată, cu excepția investițiilor în clădiri. Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).

(14) Facilitățile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative menționate în prezentul articol, precum și cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rămân în vigoare până la termenele și în condițiile stipulate de acestea.
Jurisprudență (1)

TITLUL III Impozitul pe venit Modificări (1), Referințe (8), Jurisprudență (6), Reviste (10)

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Contribuabili

Art. 39. - Derogări (1), Jurisprudență (6)

Următoarele persoane datorează plata impozitului conform prezentului titlu și sunt numite în continuare contribuabili: Jurisprudență (1)

a) persoanele fizice rezidente; Jurisprudență (1)

b) persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România; Jurisprudență (2)

c) persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România;

d) persoanele fizice nerezidente care obțin venituri prevăzute la art. 95. Reviste (1)

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 40. - Puneri în aplicare (1), Derogări (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

(1) Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri:

a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României; Jurisprudență (9), Reviste (2)

b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit. a), numai veniturilor obținute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse din categoriile de venituri prevăzute la art. 41; Modificări (1)

c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfășoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;

d) în cazul persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă;

e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obțin veniturile prevăzute la art. 39 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevăzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit. Jurisprudență (1)

(2) Persoanele fizice care îndeplinesc condițiile de rezidență prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu al patrulea an fiscal. Modificări (1), Jurisprudență (8), Reviste (2)

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Art. 41. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (25)

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: Jurisprudență (2)

a) venituri din activități independente, definite conform art. 47; Jurisprudență (10)

b) venituri din salarii, definite conform art. 56; Jurisprudență (4)

c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 65; Jurisprudență (4)

d) venituri din investiții, definite conform art. 69;

e) venituri din pensii, definite conform art. 72; Respingeri (5), Jurisprudență (1)

f) venituri din activități agricole, definite conform art. 75; Modificări (1), Jurisprudență (2)

g) veniturile din premii și din jocuri de noroc, definite conform art. 79;

h) venituri din alte surse, definite conform art. 83. Modificări (1), Jurisprudență (5)

Venituri neimpozabile Respingeri (1)

Art. 42. - Respingeri (1), Jurisprudență (14), Reviste (3)

În înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:

a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, inclusiv indemnizația de maternitate și pentru creșterea copilului, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și orice alte drepturi, cu excepția câștigurilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți, cu ocazia tragerilor de amortizare. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (3)

Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaționale și cele finanțate de la bugetul de stat; Modificări (1), Jurisprudență (1)

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în vigoare; Jurisprudență (4)

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat; Jurisprudență (1)

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câștigurile din transferul titlurilor de valoare; Modificări (3), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (2), Reviste (1)

h) drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii unităților de învățământ din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și civile, precum și cele ale gradaților și soldaților concentrați sau mobilizați;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare în cadru instituționalizat; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire și donație; Modificări (1), Jurisprudență (2)

k) veniturile din agricultură și silvicultură, cu excepția celor prevăzute la art. 75; Jurisprudență (5)

l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare pentru activitățile desfășurate în România în calitatea lor oficială, în condiții de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte; Puneri în aplicare (1)

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, în conformitate cu legislația în vigoare; Puneri în aplicare (1)

n) veniturile primite de oficialii organismelor și organizațiilor internaționale din activitățile desfășurate în România în calitatea lor oficială, cu condiția ca poziția acestora, de oficial, să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe; Puneri în aplicare (1)

o) veniturile primite de cetățeni străini pentru activitatea de consultanță desfășurată în România, în conformitate cu acordurile de finanțare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme internaționale și organizații neguvernamentale; Puneri în aplicare (1)

p) veniturile primite de cetățeni străini pentru activități desfășurate în România, în calitate de corespondenți de presă, cu condiția reciprocității acordate cetățenilor români pentru venituri din astfel de activități, și cu condiția ca poziția acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe; Puneri în aplicare (1)

q) sumele reprezentând diferența de dobândă subvenționată pentru creditele primite în conformitate cu legislația în vigoare; Puneri în aplicare (1)

r) subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, dacă subvențiile sunt acordate în conformitate cu legislația în vigoare; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

s) veniturile reprezentând avantaje în bani și/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, precum și persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

t) premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

Nu sunt venituri impozabile premiile, primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști, prevăzuți în legislația în materie, în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanță:

- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale și jocurile olimpice;

- calificarea și participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale și europene, prima grupă valorică, precum și la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.

Nu sunt venituri impozabile primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști, prevăzuți de legislația în materie, în vederea pregătirii și participării la competițiile internaționale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

u) premiile și alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport și alte asemenea, obținute de elevi și studenți în cadrul competițiilor interne și internaționale, inclusiv elevi și studenți nerezidenți în cadrul competițiilor desfășurate în România; Puneri în aplicare (1)

v) alte venituri care nu sunt impozabile, așa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Barem de impunere Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 43. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Derogări (1), Jurisprudență (13), Reviste (1)

(1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plăților anticipate, este prevăzut în următorul tabel: Jurisprudență (11)

Venitul anual impozabil (lei) Impozitul anual (lei)
până la 28.800.000 18%
28.800.001 - 69.600.000 5.184.000 + 23% pentru ceea ce depășește suma de 28.800.000 lei
69.600.001 - 111.600.000 14.568.000 + 28% pentru ceea ce depășește suma de 69.600.000 lei
111.600.001 - 156.000.000
26.328.000 + 34% pentru ceea ce depășește suma de 111.600.000 lei
peste 156.000.000 41.424.000 + 40% pentru ceea ce depășește suma de 156.000.000 lei

Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii și pensii se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, având ca bază de calcul baremul anual de mai sus. Jurisprudență (1)

(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevăzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu rata inflației realizate pe anul 2004, diminuată cu 1/2 din rata inflației prognozate pe acest an. Modificări (2)

(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plăților anticipate cu titlu de impozit se stabilește luându-se în calcul 1/2 din rata inflației prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflației realizate pe perioada ianuarie - octombrie și a prognozei pe lunile noiembrie - decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, pe baza baremului anual prevăzut la alin. (3), corectat cu variația ratei inflației realizate, față de cea prognozată pe perioada impozabilă.

Perioada impozabilă

Art. 44. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

(1) Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Jurisprudență (2)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului. Jurisprudență (1)

Deduceri personale

Art. 45. - Referințe (1), Jurisprudență (6), Reviste (1)

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile. Jurisprudență (2)

(2) Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2004, este fixată la suma de 2.000.000 lei pe lună. Jurisprudență (2)

(3) Deducerea personală suplimentară pentru soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, aflați în întreținere este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.

(4) Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare, în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, în afara sumelor rezultate din calculul prevăzut la alin. (2) și (3), astfel:

a) 1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.

(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane ale căror venituri, impozabile și neimpozabile, depășesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) și (4). În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părți egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care aceștia se înțeleg asupra unui alt mod de împărțire a sumei. Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului sunt considerați întreținuți, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.

(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere:

a) persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10.000 m2 în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 m2 în zonele montane;

b) persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și din valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat, din cultivarea și din valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, precum și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole, indiferent de suprafață.

(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întreținere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere și venitul determinat potrivit legislației privind venitul minim garantat.

(8) Sunt considerați alți membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv.

(9) Deducerile personale prevăzute la alin. (2), (3) și (4) se însumează. Suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăși de 3 ori deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.

(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.

Actualizarea deducerilor personale și a sumelor fixe

Art. 46. - Puneri în aplicare (1)

(1) Deducerea personală de bază lunară, precum și celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 45.

(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personală de bază, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 43 alin. (3).

(3) Sumele fixe se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Sumele și tranșele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că fracțiunile sub 100.000 lei se majorează la 100.000 lei.

CAPITOLUL II Venituri din activități independente

Definirea veniturilor din activități independente

Art. 47. - Jurisprudență (8)

(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. Jurisprudență (5)

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii. Jurisprudență (4)

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii. Jurisprudență (1)

(4) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.

Venituri neimpozabile Modificări (1), Respingeri (2)

Art. 48. - Respingeri (2), Jurisprudență (34), Reviste (2)

(1) Nu sunt venituri impozabile: Modificări (2), Jurisprudență (21), Reviste (1)

a) veniturile obținute prin aplicarea efectivă în țară de către titular sau, după caz, de către licențiații acestuia a unei invenții brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, după caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculați de la data începerii aplicării și cuprinși în perioada de valabilitate a brevetului;

b) venitul obținut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază persoanele fizice care exploatează invenția, respectiv titularul brevetului aplicat. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

Reguli generale de stabilire a venitului net din activități independente determinat pe baza contabilității în partidă simplă Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 49. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (42)

(1) Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepția prevederilor art. 50 și 51. Modificări (1), Jurisprudență (10)

(2) Venitul brut cuprinde: Modificări (3), Jurisprudență (10)

a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității; Jurisprudență (2)

b) veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o activitate independentă;

c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

(3) Nu sunt considerate venituri brute: Modificări (2)

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități sau în cursul desfășurării acesteia;

b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despăgubiri;

d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donații.

(4) Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: Modificări (1), Jurisprudență (2)

a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente; Jurisprudență (5)

b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; Jurisprudență (1)

c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II;

d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul;

3. boli profesionale, risc profesional și accidente de muncă;

4. persoane care obțin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiția impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plății de către suportator.

(5) Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat: Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (6)

a) cheltuielile de sponsorizare și mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6); Jurisprudență (3)

c) suma cheltuielilor cu indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obținute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

g) contribuțiile efectuate în numele angajaților la scheme facultative de pensii ocupaționale, în conformitate cu legislația în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoană;

h) prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât și în scopul personal al contribuabilului sau asociaților, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activității independente;

j) cheltuielile reprezentând contribuții sociale obligatorii pentru salariați și contribuabili, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice și juridice utilizate în desfășurarea activității, pe baza contractului încheiat între părți, în limita nivelului dobânzii de referință a Băncii Naționale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operațional, respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

(6) Baza de calcul se determină ca diferență dintre venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat și cheltuielile de protocol. Modificări (2), Jurisprudență (4), Reviste (1)

(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale; Jurisprudență (3)

b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. d) și la alin. (5) lit. h);

e) donații de orice fel;

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile datorate autorităților române și străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate; Jurisprudență (1)

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziționarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar; Jurisprudență (1)

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliță de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

m) alte sume prevăzute prin legislația în vigoare.

(8) Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă, și să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Doctrină (1)

(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile și drepturile aferente desfășurării activității.

Stabilirea venitului net din activități independente, pe baza normelor de venit

Art. 50. - Jurisprudență (9), Reviste (1)

(1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2), și care este desfășurată de către contribuabil, individual, fără salariați, se determină pe baza normelor de venit. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Reviste (1)

(2) Ministerul Finanțelor Publice elaborează normele care conțin nomenclatorul activităților pentru care venitul net se stabilește pe bază de norme de venit și precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit. Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (1)

(3) Direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale au obligația de a stabili și publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective. Puneri în aplicare (1)

(4) În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfășurată activitatea respectivă. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(5) Dacă un contribuabil desfășoară două sau mai multe activități desemnate, venitul net din aceste activități se stabilește pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activități.

(6) În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) și o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1), atunci venitul net din activitățile independente desfășurate de contribuabil se determină pe baza contabilității în partidă simplă, conform art. 49.

(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane și de bunuri în regim de taxi se determină pe baza normelor de venit.

(8) Dacă un contribuabil desfășoară activitate de transport de persoane și de bunuri în regim de taxi și desfășoară și o altă activitate independentă, atunci venitul net din activitățile independente desfășurate de contribuabil se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activități nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice și de bunuri în regim de taxi.

(9) Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectuală Modificări (1)

Art. 51. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8)

(1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabilește prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli: Jurisprudență (1)

a) o cheltuială deductibilă egală cu 60% din venitul brut;

b) contribuțiile sociale obligatorii plătite.

(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabilește prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli: Modificări (2), Jurisprudență (1)

a) o cheltuială deductibilă egală cu 70% din venitul brut;

b) contribuțiile sociale obligatorii plătite.

(3) În cazul exploatării de către moștenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum și în cazul remunerației reprezentând dreptul de suită și al remunerației compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevăzute la alin. (1) și (2). Modificări (1), Jurisprudență (2)

(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări și plăți referitoare la încasări. Această reglementare este opțională pentru cei care consideră că își pot îndeplini obligațiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Acești contribuabili au obligația să arhiveze și să păstreze documentele justificative cel puțin în limita termenului de prescripție prevăzut de lege. Puneri în aplicare (1)

Opțiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă Modificări (1)

Art. 52. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (24), Reviste (5)

(1) Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de venit, precum și cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49. Jurisprudență (24), Reviste (1)

(2) Opțiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se depune o cerere de renunțare de către contribuabil. Jurisprudență (3)

(3) Cererea de opțiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfășurat activitate și în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activității, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal. Modificări (2), Respingeri (1)

Reținerea la sursă a impozitului pentru unele venituri din activități independente Modificări (3), Respingeri (1)

Art. 53. - Modificări (3), Respingeri (2), Jurisprudență (24), Reviste (1)

(1) Plătitorii următoarelor venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite: Respingeri (2)

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;

c) venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial; Jurisprudență (1)

d) venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil;

e) venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;

f) venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului II, care nu generează o persoană juridică;

g) venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.

(2) Impozitul ce trebuie reținut se stabilește după cum urmează:

a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotă de impunere de 15% la venitul brut;

b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevăzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;

c) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;

d) în cazul celorlalte venituri prevăzute la alin. (1), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.

(3) Impozitul ce trebuie reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu excepția impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f) și g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II și IV.

Plăți anticipate ale impozitului pe veniturile din activități independente

Art. 54. - Jurisprudență (5)

Un contribuabil care desfășoară o activitate independentă are obligația să efectueze plăți anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 88, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 53, pentru care plata anticipată se efectuează prin reținere la sursă.

Includerea venitului net din activități independente în venitul anual global

Art. 55. -

Venitul net din activități independente se include în venitul anual global și se impozitează potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

CAPITOLUL III Venituri din salarii

Definirea veniturilor din salarii Respingeri (1)

Art. 56. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (20), Reviste (3)

(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Jurisprudență (8)

(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor: Referințe (2), Jurisprudență (4)

a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

f) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizația lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;

i) sumele acordate de personale juridice fără scop patrimonial și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariații din instituțiile publice;

j) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor. Jurisprudență (2)

(3) Avantajele, cu excepția celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate dependentă includ, însă nu sunt limitate la:

a) utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanță dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

b) cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preț mai mic decât prețul pieței;

c) împrumuturi nerambursabile și diferența favorabilă dintre dobânda preferențială și dobânda de referință a Băncii Naționale a României, pentru depozite și credite;

d) anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului;

e) abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

f) permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

g) primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariații proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plății primei respective, altele decât cele obligatorii.

(4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:

a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depășește 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

b) tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare; Puneri în aplicare (1)

c) contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de chirie, suportate de persoana fizică, conform legilor speciale; Puneri în aplicare (1)

d) cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția oficialităților publice, a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării, în conformitate cu legislația în vigoare; Puneri în aplicare (1)

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare; Puneri în aplicare (1)

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii; Puneri în aplicare (1)

g) sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare a indemnizației primite pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizația acordată salariaților din instituțiile publice; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

h) sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; Puneri în aplicare (1)

i) indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum și indemnizațiile de instalare și mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituțiile publice și celor care își stabilesc domiciliul în localități din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care își au locul de muncă; Puneri în aplicare (1)

j) sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum și sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate potrivit legii; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

k) sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare sau plăți compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie; Puneri în aplicare (1)

l) veniturile din salarii, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creație de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, al ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației și al ministrului finanțelor publice; Puneri în aplicare (2)

m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activități dependente desfășurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepție veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfășurare a activității în străinătate; Puneri în aplicare (1)

n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului legată de activitatea desfășurată de acesta pentru angajator; Puneri în aplicare (1)

o) costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu; Puneri în aplicare (1)

p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajării și implicit la momentul acordării. Puneri în aplicare (1)

(5) Avantajele primite în bani și în natură și imputate salariatului în cauză nu se impozitează.

(6) Impozitul calculat pe veniturile prevăzute la alin. (2) lit. g) este final în situația în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.

Stabilirea venitului net anual din salarii

Art. 57. - Puneri în aplicare (3), Jurisprudență (27), Reviste (2), Doctrină (1)

Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabilește prin deducerea din venitul salarial brut a următoarelor cheltuieli: Jurisprudență (13), Reviste (2)

a) contribuțiile obligatorii datorate de contribuabil, după caz;

b) o cotă de 15% din deducerea personală de bază aferentă fiecărei luni, acordată o dată cu deducerea personală de bază, cu titlu de cheltuieli profesionale, la locul de muncă unde se află funcția de bază.

Determinarea lunară a impozitului pe venitul din salarii Modificări (1)

Art. 58. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (16), Reviste (2)

(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Jurisprudență (5), Reviste (1)

(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii și a cheltuielilor profesionale, și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora. Jurisprudență (1)

Venituri salariale stabilite prin hotărâri judecătorești Modificări (1)

Art. 59. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Reviste (2)

În cazul salariilor sau diferențelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii prevăzute de lege, și nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.

Termen de plată a impozitului

Art. 60. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Reviste (1), Doctrină (1)

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Regularizarea anuală a impozitului reținut pentru anumite venituri de natură salarială

Art. 61. - Puneri în aplicare (1)

(1) Plătitorii de venituri de natură salarială au următoarele obligații:

a) să determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferență între venitul net anual din salarii și următoarele:

1. deducerile personale stabilite conform art. 45;

2. cotizația de sindicat plătită conform legii;

b) să stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar, sub forma plăților anticipate în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor;

c) să efectueze regularizarea acestor diferențe de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevăzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

1. au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul anului, cu funcție de bază;

2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;

3. nu solicită alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu excepția deducerilor personale și a cotizației de sindicat plătită potrivit legii.

(2) Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare modifică obligația de plată pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă.

(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum și deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, după caz, și deducerile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. c) -f), situație în care operațiunea de regularizare se efectuează de către organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului următor, contribuabilul va comunica angajatorului să nu efectueze această operațiune.

(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculează prin aplicarea baremului anual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Includerea veniturilor salariale anuale în venitul anual global

Art. 62. -

(1) Dacă impozitul reținut din veniturile salariale ale contribuabilului este regularizat potrivit art. 61, atunci impozitul reținut este impozit final pe venit al contribuabilului, aferent respectivelor venituri salariale.

(2) Dacă impozitul reținut din veniturile salariale ale unui contribuabil nu este regularizat în conformitate cu art. 61, venitul salarial net al contribuabilului se include în venitul anual global și se impozitează potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

Fișe fiscale

Art. 63. - Puneri în aplicare (2)

(1) Informațiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fișele fiscale.

(2) Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute la alin. (1), pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor și, după caz, să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii. Plătitorul este obligat să păstreze fișele fiscale pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și angajatului, sub semnătură, câte o copie pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Plăți anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale

Art. 64. - Puneri în aplicare (1)

(1) Contribuabililor care își desfășoară activitatea în România și care obțin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum și persoanelor fizice române care obțin venituri din salarii, ca urmare a activității desfășurate la misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol. Jurisprudență (2)

(2) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligația de a declara și de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plăților anticipate aferent unei luni se stabilește potrivit art. 58.

(3) Misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România, precum și reprezentanțele organismelor internaționale ori reprezentanțele societăților comerciale și ale organizațiilor economice străine, autorizate potrivit legii să își desfășoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajații acestora care realizează venituri din salarii impozabile în România să îndeplinească obligațiile privind calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor în cazul în care opțiunea de mai sus este formulată.

(4) Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul își desfășoară activitatea potrivit alin. (1), este obligată să ofere informații organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfășurării activității de către contribuabil și, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

CAPITOLUL IV Venituri din cedarea folosinței bunurilor

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor

Art. 65. - Puneri în aplicare (1)

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.

Stabilirea venitului net din cedarea folosinței bunurilor

Art. 66. -

(1) Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură și se stabilește pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza prețurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului București, ca urmare a propunerilor direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul aceluiași termen direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, pentru a fi comunicate unităților fiscale din subordine. Puneri în aplicare (1)

(2) Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli: Puneri în aplicare (1)

a) în cazul construcțiilor, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 50% din venitul brut;

b) în celelalte cazuri, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 30% din venitul brut.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Puneri în aplicare (1)

(4) Dispozițiile privind opțiunea prevăzută la art. 52 alin. (2) și (3) se aplică și în cazul contribuabililor menționați la alin. (3). Puneri în aplicare (1)

Plăți anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinței bunurilor

Art. 67. -

Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, conform art. 88.

Includerea venitului net din cedarea folosinței bunurilor în venitul anual global

Art. 68. -

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se include în venitul anual global și se impune potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

CAPITOLUL V Venituri din investiții Referințe (1), Jurisprudență (1)

Definirea veniturilor din investiții

Art. 69. - Puneri în aplicare (1)

(1) Veniturile din investiții cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi; Jurisprudență (1)

c) câștiguri din transferul titlurilor de valoare;

d) venituri din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și orice alte operațiuni similare.

Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiții sau alt instrument financiar calificat astfel de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și părțile sociale.

(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formă de dobânzi, altele decât: Jurisprudență (1)

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere și la depuneri la casele de ajutor reciproc;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum și obligațiunilor municipale, ale Agenției Naționale pentru Locuințe și ale altor entități emitente de obligațiuni, care vizează construcția de locuințe.

Stabilirea venitului din investiții

Art. 70. -

(1) Câștigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, reprezintă diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, prețul de cumpărare la prima tranzacționare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacțiilor cu acțiuni cumpărate la preț preferențial, în cadrul sistemului stock options plan, câștigul se determină ca diferență între prețul de vânzare și prețul de cumpărare preferențial, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor. Puneri în aplicare (1)

(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții, câștigul se determină ca diferență pozitivă dintre prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare/subscriere. Prețul de răscumpărare este prețul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Prețul de cumpărare/subscriere este prețul plătit de investitorul persoană fizică pentru achiziționarea titlului de participare. Puneri în aplicare (1)

(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea părților sociale se determină ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și valoarea nominală/prețul de cumpărare. Începând cu a doua tranzacție, valoarea nominală va fi înlocuită cu prețul de cumpărare, care include și cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacției și alte cheltuieli similare justificate cu documente. Puneri în aplicare (1)

(4) Determinarea câștigului potrivit alin. (1)-(3) se efectuează la data încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți. Puneri în aplicare (1)

(5) Veniturile obținute sub forma câștigurilor din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen, reprezintă diferențele de curs favorabile rezultate din aceste operațiuni în momentul închiderii operațiunii și evidențierii în contul clientului. Puneri în aplicare (1)

Reținerea impozitului din veniturile din investiții

Art. 71. -

(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 5% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv. Jurisprudență (2)

(2) Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează și se reține de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul dobânzilor capitalizate, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situația sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plății dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plății dobânzii, pentru venituri de această natură pe baza contractelor civile. Jurisprudență (1)

(3) Calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din investiții, altele decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), se efectuează astfel:

a) în cazul câștigului din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz; în cazul câștigului din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz;

b) în cazul câștigului din răscumpărarea titlurilor de participare la un fond deschis de investiții, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine societății de administrare a investițiilor;

c) în cazul câștigului din transferul dreptului de proprietate asupra părților sociale și valorilor mobiliare în cazul societăților închise, obligația calculării și reținerii impozitului revine dobânditorului de părți sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți.

Când dobânditorul de titluri de valoare nu este o persoană fizică română cu domiciliul în România, obligația de calcul și virare a impozitului revine persoanei fizice române cu domiciliul în România, care realizează venitul, dacă dobânditorul nu își desemnează un reprezentant fiscal în România.

Termenul de virare a impozitului pentru plătitorii de astfel de venituri este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale sau valorilor mobiliare, la registrul comerțului sau în registrul acționarilor, după caz, operațiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat;

d) impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului din transferul titlurilor de valoare, precum și din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen pe bază de contract și orice alte operațiuni similare;

e) impozitul calculat și reținut la sursă, potrivit lit. d), se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut, cu excepția lit. c);

f) cursul de schimb necesar pentru transformarea în lei a sumelor exprimate în valută, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, este cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, pentru ziua anterioară efectuării plății venitului.

În situația în care părțile contractante convin ca plata să se facă eșalonat, în rate, cursul de schimb utilizat este cel al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, pentru ziua anterioară efectuării fiecărei plăți.

(4) Impozitul reținut conform alin. (1)-(3) reprezintă impozit final pe venit, pentru venitul prevăzut la alineatul respectiv.

(5) Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, precum și din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni similare nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

(6) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, reținerea și virarea impozitului pe câștigul de capital din transferul titlurilor de valoare obținut de persoanele fizice, care se emit de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

CAPITOLUL VI Venituri din pensii

Definirea veniturilor din pensii

Art. 72. - Referințe (1)

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaționale, și cele finanțate de la bugetul de stat.

Stabilirea venitului impozabil din pensii

Art. 73. -

Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin scăderea unei sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.

Reținerea impozitului din venitul din pensii

Art. 74. - Puneri în aplicare (1)

(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reține și de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Impozitul se calculează prin aplicarea baremului lunar de impunere prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(3) Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

(4) Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reținut se stabilește prin împărțirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

(6) Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reținerii și virării acestuia.

(7) Veniturile din pensiile de urmaș vor fi individualizate în funcție de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaș.

CAPITOLUL VII Venituri din activități agricole Modificări (1), Referințe (1)

Definirea veniturilor din activități agricole

Art. 75. -

Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:

a) cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;

b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;

c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea.

Stabilirea venitului net din activități agricole pe bază de norme de venit

Art. 76. -

(1) Venitul net dintr-o activitate agricolă se stabilește pe bază de norme de venit. Normele de venit se stabilesc de către direcțiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și se aprobă de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizează și se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.

(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafață.

(3) Dacă o activitate agricolă este desfășurată de un contribuabil pe perioade mai mici - începere, încetare și alte fracții de an - decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul căreia se desfășoară activitatea.

(4) Dacă o activitate agricolă a unui contribuabil înregistrează o pierdere datorată calamităților naturale, norma de venit aferentă activității se reduce, astfel încât să reflecte această pierdere.

(5) Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, pentru activitatea respectivă.

Opțiunea de a determina venitul net prin utilizarea datelor din contabilitatea în partidă simplă

Art. 77. -

(1) Un contribuabil care desfășoară o activitate agricolă, prevăzută la art. 75, poate opta pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit art. 49.

(2) Dispozițiile privind opțiunea prevăzută la art. 52 alin. (2) și (3) se aplică și în cazul contribuabililor menționați la alin. (1).

Calculul și plata impozitului aferent veniturilor din activități agricole

Art. 78. - Puneri în aplicare (1)

(1) Impozitul pe venitul net din activități agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net, determinat pe bază de norme de venit, cât și în sistem real, impozitul fiind final.

(2) Orice contribuabil care desfășoară o activitate agricolă, menționată la art. 75, pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, are obligația de a depune anual o declarație de venit la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activități pe care contribuabilul începe să o desfășoare după data de 30 iunie, declarația de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfășoare activitatea.

(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul net din activități agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăți anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele prevăzute la art. 88 alin. (3). Până la data de 31 mai a anului următor, plățile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal competent.

CAPITOLUL VIII Venituri din premii și din jocuri de noroc

Definirea veniturilor din premii și din jocuri de noroc

Art. 79. - Puneri în aplicare (1)

În înțelesul prezentului titlu, veniturile din premii și din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri și jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, mașini electronice cu câștiguri și altele decât cele prevăzute la art. 42.

Stabilirea venitului net din premii și din jocuri de noroc

Art. 80. - Puneri în aplicare (1)

(1) Venitul net este diferența dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc, și suma reprezentând venit neimpozabil.

(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Reținerea impozitului aferent veniturilor din premii și din jocuri de noroc

Art. 81. -

(1) Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reținere la sursă, cu o cotă de 10% aplicată asupra venitului net. Jurisprudență (2)

(2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținere la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net. Jurisprudență (2)

(3) Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

(4) Nu sunt impozabile veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 7.600.000 lei pentru fiecare câștig realizat de la același organizator sau plătitor, într-o singură zi.

(5) Impozitul calculat și reținut în momentul plății venitului se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Neincluderea în venitul anual global a venitului net din premii și din jocuri de noroc

Art. 82. -

Venitul net din premii și din jocuri de noroc nu se cuprinde în venitul anual global, impozitul fiind final.

CAPITOLUL IX Venituri din alte surse

Definirea veniturilor din alte surse

Art. 83. - Puneri în aplicare (1)

(1) În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:

a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;

b) câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferențelor de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale. Jurisprudență (1)

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.

(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.

Calculul impozitului și termenul de plată

Art. 84. -

(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului brut. Fac excepție veniturile prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a) pentru care cota de impunere este de 40% la venitul brut.

(2) Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare realizării acestuia.

Neincluderea în venitul anual global a veniturilor din alte surse

Art. 85. -

Impozitul calculat potrivit art. 84 reprezintă impozit final.

CAPITOLUL X Venitul anual global

Stabilirea venitului anual global

Art. 86. - Jurisprudență (2)

(1) Venitul anual global impozabil se stabilește prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a următoarelor: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

a) pierderi fiscale reportate;

b) deduceri personale determinate conform art. 45;

c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinței de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătățirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (18)

d) prime de asigurare pentru locuința de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an; Jurisprudență (4)

e) contribuții la schemele facultative de pensii ocupaționale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

f) contribuții pentru asigurările private de sănătate, cu excepția celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an; Jurisprudență (3)

g) cotizația de sindicat plătită potrivit legislației în materie.

(2) Venitul anual global cuprinde, după cum urmează: Puneri în aplicare (1)

a) venitul net din activități independente;

b) venitul net din salarii;

c) venitul net din cedarea folosinței bunurilor.

(3) Venitul impozabil ce se realizează într-o fracțiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintă fracțiuni ale aceluiași an, se consideră venit anual impozabil. Puneri în aplicare (1)

(4) Pierderea fiscală anuală înregistrată din activități independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii și asimilate salariilor, obținute în cursul aceluiași an fiscal. Pierderea care rămâne necompensată în cursul aceluiași an fiscal devine pierdere reportată. Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice rezidente se compensează cu veniturile de aceeași natură, din străinătate, pe fiecare țară, înregistrate în cursul aceluiași an fiscal sau se reportează pe următorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din țara respectivă. Puneri în aplicare (1)

(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele: Puneri în aplicare (1)

a) reportul se efectuează cronologic, în funcție de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal și netransmisibil;

c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului;

d) compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a) și c).

Declarații de venit estimat

Art. 87. - Puneri în aplicare (1)

(1) Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepție de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin reținere la sursă.

(2) Contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal au obligația să depună o declarație privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părți. Declarația privind venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părți.

(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi și cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puțin 20% față de anul fiscal anterior depun, o dată cu declarația specială, și declarația estimativă de venit.

(4) Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum și cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar și au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de opțiuni, și declarația de venit estimat.

Stabilirea plăților anticipate de impozit

Art. 88. - Puneri în aplicare (1)

(1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.

(2) Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit și loc de realizare, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz. La impunerile efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei emise pentru declarația de venit global. Plățile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părți; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opțiunii.

În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinței bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declarației de venit global. Contribuabilii care determină venitul net din activități agricole, potrivit art. 76 și 77, datorează plăți anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, și 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

(4) Termenele și procedura de emitere a deciziilor de plăți anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(5) Pentru stabilirea plăților anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situațiile în care a fost depusă o declarație privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declarația specială pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăților anticipate se utilizează baremul anual de impunere, prevăzut la art. 43 alin. (1) și (3), cu excepția impozitului pe venitul din activități agricole, pentru care plățile anticipate se determină prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Declarația de venit global și declarații speciale

Art. 89. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(1) Contribuabilii prevăzuți la art. 40 alin. (1) lit. a) și cei care îndeplinesc condițiile de la art. 40 alin. (2), cu excepția contribuabililor prevăzuți la alin. (4) din prezentul articol, au obligația de a depune o declarație de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declarația de venit global se depune o dată cu declarațiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Jurisprudență (2)

(2) Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la alin. (1), depun numai declarațiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fișele fiscale se depun în cadrul aceluiași termen ca și declarațiile speciale.

(3) Declarațiile speciale se completează pentru fiecare categorie și loc de realizare a venitului. Declarațiile speciale se depun de toți contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activități independente, precum și venituri din cedarea folosinței bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activități agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu excepția celor prevăzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, alții decât persoanele fizice române cu domiciliul în România și cele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 40 alin. (2), fișele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiași termen, ca și declarațiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere. Nu se depun declarații speciale pentru următoarele categorii de venituri: Jurisprudență (1)

a) venituri sub formă de salarii și venituri asimilate salariilor, pentru care informațiile sunt cuprinse în fișele fiscale, care au regim de declarații de impozite și taxe sau declarații lunare, depuse de contribuabilii prevăzuți la art. 64;

b) venituri din investiții, precum și venituri din premii și din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

c) venituri din pensii;

d) venituri nete determinate pe bază de norme de venit;

e) venituri din alte surse.

(4) Contribuabilii nu sunt obligați să depună declarație de venit global la organul fiscal competent, dacă:

a) obțin numai venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii de la funcția de bază, pe întregul an fiscal, pentru activități desfășurate în România, în situația în care angajatorul a efectuat operațiunea de regularizare prevăzută la art. 61;

b) obțin numai venituri din investiții, pensii, venituri din activități agricole, venituri din premii și din jocuri de noroc, venituri din alte surse a căror impunere este finală;

c) obțin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b) -e) coroborat cu alin. (2).

Stabilirea și plata impozitului pe venitul anual global

Art. 90. - Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declarației de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.

(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entităților nonprofit care funcționează în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Obligația calculării, reținerii și virării sumei reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, după caz.

(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) și (3) se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(5) Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat pentru anul precedent și emite o decizie de impunere, în intervalul și în forma stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice. Jurisprudență (3)

(6) Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanțelor bugetare. Jurisprudență (5)

CAPITOLUL XI Proprietatea comună și asociațiile fără personalitate juridică

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deținute în comun

Art. 91. - Puneri în aplicare (1)

Venitul net obținut din exploatarea bunurilor și drepturilor de orice fel, deținute în comun, este considerat ca fiind obținut de proprietari, uzufructuari sau de alți deținători legali, înscriși într-un document oficial, și se atribuie proporțional cu cotele-părți pe care aceștia le dețin în acea proprietate sau în mod egal, în situația în care acestea nu se cunosc.

Reguli privind asocierile fără personalitate juridică Jurisprudență (1)

Art. 92. -

(1) Pentru asocierile fără personalitate juridică, altele decât cele prevăzute la art. 28, se aplică prevederile prezentului articol. Puneri în aplicare (1)

(2) Prevederile prezentului articol nu se aplică fondurilor de investiții constituite ca asociații fără personalitate juridică. Puneri în aplicare (1)

(3) În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociații au obligația să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activității, care să cuprindă inclusiv date referitoare la: Puneri în aplicare (1)

a) părțile contractante;

b) obiectul de activitate și sediul asociației;

c) contribuția asociaților în bunuri și drepturi;

d) cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuției fiecăruia;

e) desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asociației față de autoritățile publice;

f) condițiile de încetare a asocierii.

Contribuțiile asociaților conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociație.

Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal teritorial în raza căruia își are sediul asociația, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

(4) În cazul în care între membrii asociați există legături de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv, părțile sunt obligate să facă dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociați și persoanele fizice care au dobândit capacitate de exercițiu restrânsă. Puneri în aplicare (1)

(5) Asocierile au obligația să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declarații anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, care vor cuprinde și distribuția venitului net/pierderii pe asociați. Puneri în aplicare (1)

(6) Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaților, proporțional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuției, conform contractului de asociere. Puneri în aplicare (1)

(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoană juridică, va fi stabilit în aceeași manieră ca și pentru categoria de venituri în care este încadrat. Puneri în aplicare (1)

(8) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoană juridică română, plătitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu generează o persoană juridică, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activități independente, din care se deduc contribuțiile obligatorii în vederea obținerii venitului net. Puneri în aplicare (1)

(9) Impozitul reținut de persoana juridică în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română care nu generează o persoană juridică, reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual pe venit. Obligația calculării, reținerii și virării impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislația privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române. Puneri în aplicare (1)

CAPITOLUL XII Aspecte fiscale internaționale

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activități independente

Art. 93. - Puneri în aplicare (1)

(1) Persoanele fizice nerezidente, care desfășoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.

(2) Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu permanent se determină conform art. 49, în următoarele condiții:

a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activități dependente

Art. 94. - Puneri în aplicare (1)

Persoanele fizice nerezidente, care desfășoară activități dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacă se îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depășesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;

b) veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;

c) veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România.

Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente

Art. 95. -

(1) Persoanele fizice nerezidente, care obțin alte venituri decât cele prevăzute la art. 93, 94 și la titlul V, datorează impozit potrivit reglementărilor prezentului titlu.

(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.

(3) Cu excepția plății impozitului pe venit prin reținere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligația să declare și să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Venituri obținute din străinătate a căror impunere în România este finală

Art. 96. - Puneri în aplicare (1)

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și cele care îndeplinesc condiția prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obținute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală.

(2) Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcție de natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obțin venituri din străinătate au obligația să le declare, potrivit declarației specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului. Jurisprudență (6)

(4) Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite o decizie de impunere, în intervalul și în forma stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice. Jurisprudență (3)

(5) Diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanțelor bugetare. Jurisprudență (5)

Creditul fiscal extern

Art. 97. - Puneri în aplicare (1)

(1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru același venit și în decursul aceleiași perioade impozabile, sunt supuși impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât și în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul articol.

(2) Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obținut în străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin reținere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedește printr-un document justificativ, eliberat de:

1. autoritatea fiscală a statului străin respectiv;

2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;

3. alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

b) venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41.

(3) Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. În situația în care contribuabilul în cauză obține venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare țară și pe fiecare natură de venit.

(4) Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și cele care îndeplinesc condiția de la art. 40 alin. (2), a căror impunere în România este finală, se supun impozitării în România, recunoscându-se impozitul plătit în străinătate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.

(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum și impozitul aferent, exprimate în unități monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Națională a României, se vor transforma astfel:

a) din moneda statului de sursă, într-o valută de circulație internațională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din țara de sursă;

b) din valuta de circulație internațională, în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Națională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderi fiscale externe

Art. 98. - Puneri în aplicare (1)

(1) Pierderile fiscale obținute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat străin se compensează numai cu veniturile de aceeași natură din străinătate, pe fiecare țară, înregistrate în cursul aceluiași an fiscal.

(2) Pierderea care nu este acoperită, în temeiul alin. (1), se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi și se compensează numai cu veniturile de aceeași natură din statul respectiv.

CAPITOLUL XIII Obligații declarative ale plătitorilor de venituri cu reținere la sursă Referințe (3)

Obligații declarative ale plătitorilor de venituri cu reținere la sursă

Art. 99. -

(1) Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, sunt obligați să calculeze, să rețină și să vireze impozitul reținut la sursă și să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.

(2) Fac excepție de la termenul prevăzut la alin. (1) plătitorii de venituri din activități independente, menționate la art. 53, pentru care impozitul pe venit se reține la sursă, pentru care depunerea declarației se efectuează până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul fiscal expirat.

CAPITOLUL XIV Dispoziții tranzitorii și finale

Dispoziții tranzitorii

Art. 100. -

(1) Scutirile de la plata impozitului pe venit prevăzute în actele normative privind unele măsuri de protecție ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rămân valabile până la data expirării lor.

(2) Scutirile de la plata impozitului, în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural, potrivit legii, rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2004.

(3) Pierderile înregistrate în perioada de scutire de contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) și (2) nu se compensează cu veniturile obținute din celelalte categorii de venituri în anii respectivi și nu se reportează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.

(4) Prevederile privind îndeplinirea condiției prevăzute la art. 40 alin. (2) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Definitivarea impunerii pe anul 2003

Art. 101. -

Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul fiscal 2003, prin ordin al ministrului finanțelor publice se va stabili baremul de impunere obținut pe baza baremului anual pentru plăți anticipate din anul 2003, respectiv deducerea personală de bază, corectate cu variația ratei inflației realizate, diminuat cu 1/2 din rata inflației prognozate în acest an, conform legislației în vigoare în anul 2003.

Dispoziții finale

Art. 102. -

Începând cu data de 1 ianuarie 2005 se va aplica un sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice potrivit legii de modificare și completare a prezentului Cod fiscal.

TITLUL IV Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor Referințe (1)

Definiția microîntreprinderii Respingeri (1)

Art. 103. - Respingeri (1), Jurisprudență (12)

În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: Jurisprudență (11)

a) are înscrisă în obiectul de activitate producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul; Modificări (1), Jurisprudență (4)

b) are de la 1 până la 9 salariați inclusiv; Jurisprudență (4)

c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro; Jurisprudență (2)

d) capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice.

Opțiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii Respingeri (1)

Art. 104. - Respingeri (1), Jurisprudență (5)

(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este opțional. Jurisprudență (1)

(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 103 și dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Jurisprudență (1)

(3) O persoană juridică română care este nou-înființată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condițiile prevăzute la art. 103 lit. a) și d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerțului și condiția prevăzută la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.

(4) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la art. 103.

(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care: Jurisprudență (6)

a) desfășoară activități în domeniul bancar; Jurisprudență (1)

b) desfășoară activități în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii;

c) desfășoară activități în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor; Referințe (1)

d) au capitalul social deținut de un acționar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajați.

Aria de cuprindere a impozitului Respingeri (1)

Art. 105. - Respingeri (1), Jurisprudență (8)

Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplică asupra veniturilor obținute de microîntreprinderi din orice sursă, cu excepția celor prevăzute la art. 108. Jurisprudență (8)

Anul fiscal Respingeri (1)

Art. 106. - Respingeri (1)

(1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

(2) În cazul unei persoane juridice care se înființează sau își încetează existența, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Cota de impozitare Modificări (3), Respingeri (1)

Art. 107. - Modificări (4), Respingeri (1), Jurisprudență (9)

Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1,5%. Jurisprudență (7)

Baza impozabilă Respingeri (1)

Art. 108. - Respingeri (1), Jurisprudență (9)

(1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: Jurisprudență (6)

a) veniturile din variația stocurilor;

b) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor;

d) veniturile din provizioane;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;

f) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune, potrivit legii.

Procedura de declarare a opțiunii Respingeri (1)

Art. 109. - Respingeri (1)

(1) Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică opțiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declarației de mențiuni pentru persoanele juridice, asociațiile familiale și asociațiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv. Jurisprudență (3)

(2) Persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal înscriu opțiunea în cererea de înregistrare la registrul comerțului. Opțiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv și pentru anii fiscali următori, cât timp sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 103. Modificări (1), Jurisprudență (5)

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condițiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligația de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplinește condițiile prevăzute la art. 103. Referințe (1), Jurisprudență (5)

(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu și microîntreprinderile care desfășoară activități în zonele libere și/sau în zonele defavorizate.

Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale Respingeri (1)

Art. 110. - Respingeri (1), Jurisprudență (6), Reviste (1)

(1) Calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Jurisprudență (2)

(2) Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe venit. Jurisprudență (1)

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere Respingeri (1)

Art. 111. - Respingeri (1), Jurisprudență (2)

În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit, conform prezentului titlu, și o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere. Jurisprudență (8)

Prevederi fiscale referitoare la amortizare Respingeri (1)

Art. 112. - Respingeri (1), Jurisprudență (6)

Persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate să evidențieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil plătitorilor de impozit pe profit.

TITLUL V Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România Jurisprudență (23), Reviste (3)

CAPITOLUL I Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți Jurisprudență (2)

Contribuabili Respingeri (1)

Art. 113. - Respingeri (1), Jurisprudență (35)

Nerezidenții care obțin venituri impozabile din România au obligația de a plăti impozit conform prezentului capitol și sunt denumiți în continuare contribuabili. Jurisprudență (3)

Sfera de cuprindere a impozitului Respingeri (1)

Art. 114. - Respingeri (1), Jurisprudență (20)

Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți, se aplică asupra veniturilor brute impozabile obținute din România.

Venituri impozabile obținute din România Respingeri (2)

Art. 115. - Respingeri (2), Jurisprudență (42), Reviste (3)

(1) Veniturile impozabile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt: Jurisprudență (6), Reviste (1)

a) dividende de la o persoană juridică română; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8), Reviste (1)

b) dobânzi de la un rezident; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Doctrină (2)

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

d) redevențe de la un rezident; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (12)

e) redevențe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevența este o cheltuială a sediului permanent; Modificări (1), Jurisprudență (4)

f) comisioane de la un rezident; Jurisprudență (5)

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent; Modificări (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

h) venituri din activități sportive și de divertisment desfășurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activități sau de către alte persoane;

i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanță din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obținute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România; Modificări (1), Jurisprudență (16)

j) venituri reprezentând remunerații primite de nerezidenți ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administrație al unei persoane juridice române;

k) venituri din servicii prestate în România; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (13), Reviste (1), Doctrină (1)

l) venituri din profesii independente desfășurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor și alte profesii similare -, în cazul când sunt obținute în alte condiții decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depășesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; Reviste (1)

m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depășește plafonul prevăzut de art. 73; Modificări (1)

n) venituri din transportul internațional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfășoară între România și un stat străin; Jurisprudență (1)

o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România; Puneri în aplicare (1)

p) venituri obținute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obținute de la același organizator într-o singură zi de joc. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(2) Următoarele venituri impozabile obținute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol și se impozitează conform titlurilor II sau III, după caz: Modificări (3), Jurisprudență (1)

a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România; Modificări (1)

b) veniturile unei persoane juridice străine obținute din proprietăți imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deținute într-o persoană juridică română; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obținute dintr-o activitate dependentă desfășurată în România; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Reviste (1)

d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obținute din închirierea sau altă formă de cedare a dreptului de folosință a unei proprietăți imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deținute într-o persoană juridică română. Modificări (1), Puneri în aplicare (1)

Reținerea impozitului din veniturile impozabile obținute din România de nerezidenți Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 116. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (50), Reviste (4)

(1) Impozitul datorat de nerezidenți pentru veniturile impozabile obținute din România se calculează, se reține și se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (41), Doctrină (1)

(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute: Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (12), Reviste (1)

a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit și alte instrumente de economisire la bănci și alte instituții de credit autorizate și situate în România; Modificări (3), Jurisprudență (7), Doctrină (1)

b) 20% pentru veniturile obținute din jocurile de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p); Modificări (2), Jurisprudență (8)

c) 15% în cazul oricăror alte venituri impozabile obținute din România, așa cum sunt enumerate la art. 115. Modificări (1), Jurisprudență (33), Doctrină (2)

(3) În înțelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plătit unui nerezident, dacă impozitul nu ar fi fost reținut din venitul plătit nerezidentului. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reținut se calculează după cum urmează: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2), Doctrină (1)

a) pentru veniturile ce reprezintă remunerații primite de nerezidenți ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administrație al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58; Modificări (1), Jurisprudență (1)

b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 74. Modificări (1)

(5) Impozitul ce trebuie reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul, la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata către bugetul de stat. Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (17)

(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reținut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final. Jurisprudență (2)

Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol Respingeri (1)

Art. 117. - Respingeri (1), Jurisprudență (9), Reviste (1)

Sunt scutite de impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți următoarele venituri:

a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bănci sau alte instituții de credit din România; Modificări (3)

b) dobânda la instrumente/titluri de creanță emise și/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Națională a României, precum și de bănci sau alte instituții financiare care acționează în calitate de agent al Guvernului român; Modificări (3)

c) dobânda la instrumente/titluri de creanță emise de o persoană juridică română, dacă instrumentele/titlurile de creanță sunt tranzacționate pe o piață de valori mobiliare recunoscută și dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emițătorului instrumentelor/titlurilor de creanță; Modificări (1)

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obținute din România, ca urmare a participării la festivalurile naționale și internaționale artistice, culturale și sportive finanțate din fonduri publice; Puneri în aplicare (1)

e) premiile acordate elevilor și studenților nerezidenți la concursurile finanțate din fonduri publice; Puneri în aplicare (1)

f) veniturile obținute de nerezidenți din România, care prestează servicii de consultanță, asistență tehnică și alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanțate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaționale și statul român ori persoane juridice române, inclusiv autorități publice, având garanția statului român, precum și în cadrul contractelor finanțate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub nivelul de 3% pe an; Jurisprudență (1)

g) veniturile persoanelor juridice străine care desfășoară în România activități de consultanță în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizații internaționale guvernamentale sau neguvernamentale; Modificări (1)

h) după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o persoană juridică română unei persoane juridice din statele membre ale Comunității Europene sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului. Modificări (4), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Reviste (1)

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convențiilor de evitare a dublei impuneri Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 118. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (51), Reviste (3), Doctrină (1)

(1) În înțelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de către acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit, prevăzută în convenție, care se aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situația în care cotele de impozitare din legislația internă sunt mai favorabile decât cele din convențiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (22), Doctrină (1)

(2) Pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidență fiscală. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (42)

(3) Macheta certificatului de rezidență fiscală și termenul de depunere a acestuia de către nerezident se stabilesc prin norme. Modificări (2), Jurisprudență (6), Reviste (1)

Declarații anuale privind reținerea la sursă Respingeri (1)

Art. 119. - Respingeri (1), Jurisprudență (14), Reviste (3), Doctrină (1)

(1) Plătitorii de venituri care au obligația să rețină la sursă impozitul pentru veniturile obținute de contribuabili din România trebuie să depună o declarație la autoritatea fiscală competentă până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul. Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (1)

(2) Plătitorii de venituri care au obligația să rețină impozit din veniturile obținute de contribuabili din România trebuie să furnizeze contribuabilului informații în scris despre natura și suma veniturilor impozabile, precum și impozitul reținut în numele contribuabilului. Informațiile se transmit fiecărui contribuabil până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul.

Certificatele de atestare a impozitului plătit de nerezidenți Respingeri (1)

Art. 120. - Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (11)

(1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însuși sau de o altă persoană, în numele său. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(2) Autoritatea fiscală competentă are obligația de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenți. Puneri în aplicare (1)

(3) Forma cererii și a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum și condițiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme. Puneri în aplicare (1)

Dispoziții tranzitorii Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 121. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (2)

Veniturile obținute de partenerii contractuali externi, persoane fizice și juridice nerezidente, și de angajații și contractorii independenți ai acestora, din activități desfășurate de aceștia pentru realizarea obiectivului de investiții Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, sunt scutite de impozitul prevăzut în prezentul capitol, până la punerea în funcțiune a obiectivului de mai sus.

CAPITOLUL II Impozitul pe reprezentanțe

Contribuabili Respingeri (1)

Art. 122. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (2)

Orice persoană juridică străină, care are o reprezentanță autorizată să funcționeze în România, potrivit legii, are obligația de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Stabilirea impozitului Respingeri (1)

Art. 123. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1)

(1) Impozitul pe reprezentanță pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat. Modificări (1)

(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal înființează sau desființează o reprezentanță în România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proporțional cu numărul de luni de existență a reprezentanței în anul fiscal respectiv.

Plata impozitului și depunerea declarației fiscale Respingeri (1)

Art. 124. - Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (5)

(1) Orice persoană juridică străină are obligația de a plăti impozitul pe reprezentanță la bugetul de stat, în două tranșe egale, până la datele de 20 iunie și 20 decembrie. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (10), Reviste (1)

(2) Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentanță are obligația de a depune o declarație anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(3) Orice persoană juridică străină, care înființează sau desființează o reprezentanță în cursul anului fiscal, are obligația de a depune o declarație fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanța a fost înființată sau desființată. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8)

(4) Reprezentanțele sunt obligate să conducă evidența contabilă prevăzută de legislația în vigoare din România. Puneri în aplicare (2)

TITLUL VI Taxa pe valoarea adăugată Referințe (5), Jurisprudență (42), Reviste (2), Comentarii expert (1)

CAPITOLUL I Dispoziții generale Modificări (1)

Definiția taxei pe valoarea adăugată Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 125. - Modificări (1), Respingeri (2), Jurisprudență (25), Reviste (2)

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.

CAPITOLUL II Sfera de aplicare Modificări (1)

Sfera de aplicare Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 126. - Modificări (1), Respingeri (2), Referințe (1), Jurisprudență (129), Doctrină (1), Referințe în cărți (1)

(1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (162), Reviste (3), Doctrină (2)

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (73), Reviste (5), Doctrină (1)

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; Jurisprudență (18), Reviste (2), Doctrină (1)

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1); Jurisprudență (16), Reviste (2)

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2). Jurisprudență (43), Reviste (3)

(2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde și importul de bunuri. Jurisprudență (19)

(3) Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite în continuare operațiuni impozabile. Jurisprudență (4)

(4) Operațiunile impozabile pot fi: Jurisprudență (10), Doctrină (2)

a) operațiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140; Jurisprudență (2)

b) operațiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate. În prezentul titlu, aceste operațiuni sunt prevăzute la art. 143 și art. 144; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6), Doctrină (1)

c) operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate. În prezentul titlu, aceste operațiuni sunt prevăzute la art. 141;

d) operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 142, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

CAPITOLUL III Persoane impozabile

Persoane impozabile și activitatea economică Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 127. - Modificări (1), Respingeri (2), Referințe (1), Jurisprudență (126), Reviste (8), Doctrină (1), Referințe în cărți (1)

(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Respingeri (2), Jurisprudență (166), Reviste (3), Doctrină (2)

(2) În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Puneri în aplicare (1), Respingeri (2), Jurisprudență (200), Reviste (3), Doctrină (2)

(3) Nu acționează de o manieră independentă angajații sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului. Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (12), Reviste (1)

(4) Cu excepția celor prevăzute la alin. (5) și (6), instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (18), Reviste (1)

(5) Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurențiale. Jurisprudență (8)

(6) Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în aceleași condiții legale ca și cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum și pentru activitățile următoare: Jurisprudență (6), Reviste (1)

a) telecomunicații;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;

c) transport de bunuri și de persoane;

d) servicii prestate de porturi și aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitățile organelor de publicitate comercială;

i) activitățile agențiilor de călătorie;

j) activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare.

(7) Sunt asimilate instituțiilor publice, în ceea ce privește regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice entități a căror înființare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activitățile prevăzute prin actul normativ de înființare, care nu creează distorsiuni concurențiale, nefiind desfășurate și de alte persoane impozabile. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1), Doctrină (1)

CAPITOLUL IV Operațiuni impozabile Modificări (1)

Livrarea de bunuri Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 128. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (119), Reviste (3), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (126), Reviste (2)

(2) În înțelesul prezentului titlu, prin bunuri se înțelege bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură sunt considerate bunuri mobile corporale. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (30)

(3) Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plată, în sensul alin. (1): Jurisprudență (16)

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadențe, cu excepția contractelor de leasing; Jurisprudență (5)

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri; Jurisprudență (11)

d) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului;

e) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor prevăzute la alin. (9) lit. a) și c). Jurisprudență (2)

(4) Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (45), Doctrină (2)

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată. Jurisprudență (13)

(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final. Jurisprudență (8)

(7) Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operațiunilor de transfer total sau parțial de active și pasive, ca urmare a fuziunii și divizării, nu constituie livrare de bunuri, indiferent dacă e făcută cu plată sau nu. Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (13), Reviste (1), Doctrină (2)

(8) Aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situația în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parțial, operațiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial. Jurisprudență (17), Doctrină (1)

(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): Jurisprudență (25), Doctrină (2)

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră; Jurisprudență (2)

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condițiile stabilite prin norme; Jurisprudență (2)

c) perisabilitățile, în limitele prevăzute prin lege; Jurisprudență (1)

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne; Jurisprudență (1)

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstrații la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor; Jurisprudență (1)

f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum și alte destinații prevăzute de lege, în condițiile stabilite prin norme. Jurisprudență (3)

Prestarea de servicii Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 129. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (46), Reviste (5)

(1) Se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (31)

(2) Prestările de servicii cuprind operațiuni cum sunt: Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (15), Reviste (1)

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor, în cadrul unui contract de leasing; Jurisprudență (2)

b) transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație;

d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuată de comisionari, care acționează în numele și în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(3) Se consideră prestări de servicii cu plată: Jurisprudență (8)

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică, sau pentru a fi puse la dispoziție, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (13), Reviste (1)

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajaților săi sau al altor persoane. Modificări (1), Jurisprudență (4)

(4) Nu se consideră prestare de servicii efectuată cu plată utilizarea bunurilor și prestările de servicii prevăzute la alin. (3), efectuate în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege, precum și prestările de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (14)

(5) Persoana impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în legătură cu o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși acele servicii. Modificări (1), Jurisprudență (10)

(6) În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prin tranzacții succesive, fiecare tranzacție se consideră o prestare separată și se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final. Jurisprudență (9)

Schimburi de bunuri sau servicii Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 130. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (55)

În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată. Jurisprudență (1)

Importul de bunuri Modificări (2), Respingeri (1)

Art. 131. - Modificări (2), Respingeri (1), Jurisprudență (14)

(1) În înțelesul prezentului titlu, se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în țară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Totuși, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce privește plata sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim vamal suspensiv.

(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.

(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

CAPITOLUL V Locul operațiunilor impozabile Modificări (1)

Locul livrării de bunuri Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 132. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (32), Doctrină (1), Referințe în cărți (1)

(1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri: Jurisprudență (5)

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terț; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6), Reviste (1), Doctrină (2)

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în funcțiune este efectuată de către furnizor sau de altă persoană în contul său; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Doctrină (2)

c) locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (9), Doctrină (2)

d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion; Doctrină (2)

e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, și pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul țării. Modificări (2), Jurisprudență (2), Doctrină (1)

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înțelege: Puneri în aplicare (1), Doctrină (1)

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul țării, parcursul efectuat între locul de plecare și locul de sosire al transportului de pasageri, fără oprire în afara țării; Jurisprudență (1)

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul țării, dacă este cazul, după oprirea efectuată în afara țării;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul țării, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul țării, dacă este cazul, înainte de oprirea efectuată în afara țării.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) și b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se află în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrării efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Locul prestării de servicii Modificări (2), Respingeri (1)

Art. 133. - Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (51), Doctrină (1), Referințe în cărți (1)

(1) Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reședința sa obișnuită. Jurisprudență (13)

(2) Prin excepție de la alin. (1), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (31), Doctrină (2)

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestațiile agențiilor imobiliare și de expertiză, ca și prestările privind pregătirea sau coordonarea executării lucrărilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestațiile furnizate de arhitecți și serviciile de supervizare; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

b) locul unde se efectuează transportul, în funcție de distanțele parcurse, în cazul transportului de bunuri și de persoane; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

c) sediul activității economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absența acestora, domiciliul sau reședința obișnuită a beneficiarului în cazul următoarelor servicii: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (11)

1. închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și al altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate și marketing;

5. serviciile de consultanță, de inginerie, juridice și de avocatură, serviciile contabililor și experților contabili, ale birourilor de studii și alte servicii similare;

6. prelucrarea de date și furnizarea de informații;

7. operațiunile bancare, financiare și de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepția închirierii de seifuri;

8. punerea la dispoziție de personal;

9. telecomunicațiile. Sunt considerate servicii de telecomunicații serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea și recepția de semnale, înscrisuri, imagini și sunete sau informații de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepții; serviciile de telecomunicații cuprind, de asemenea, și furnizarea accesului la rețeaua mondială de informații; Jurisprudență (1)

10. serviciile de radiodifuziune și de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronică; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea și conceperea de site-uri informatice, mentenanță la distanță a programelor și echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - și actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte și de informații și punerea la dispoziție de baze de date, furnizarea de muzică, de filme și de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea și difuzarea de emisiuni și evenimente politice, culturale, artistice, sportive, științifice, de divertisment și furnizarea de servicii de învățământ la distanță. Atunci când furnizorul de servicii și clientul său comunică prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintă un serviciu electronic; Modificări (1)

12. obligația de a se abține de la realizarea sau exercitarea, total sau parțial, a unei activități economice sau a unui drept menționat în prezenta literă;

13. prestările de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestărilor prevăzute în prezenta literă;

d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități;

2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea, descărcarea, manipularea, paza și/sau depozitarea bunurilor și alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestările efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

CAPITOLUL VI Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Faptul generator și exigibilitatea - reguli generale Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 134. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (72), Reviste (2)

(1) Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei. Jurisprudență (47)

(2) Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată. Jurisprudență (53), Reviste (1), Doctrină (1)

(3) Faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepțiile prevăzute în prezentul titlu. Jurisprudență (54)

(4) Livrările de bunuri și prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. a) și art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăți succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică și altele asemenea, se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăți. Jurisprudență (1)

(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine: Jurisprudență (4)

a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii; Jurisprudență (4)

b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării. Jurisprudență (2)

(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată să intervină la data livrării bunului imobil, în condiții stabilite prin norme.

Faptul generator și exigibilitatea - cazuri speciale Modificări (2), Respingeri (1)

Art. 135. - Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (6)

(1) Prin derogare de la art. 134 alin. (3), exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la datele prevăzute în prezentul articol. Jurisprudență (2)

(2) Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate, astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parțiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Pentru operațiunile de închiriere de bunuri mobile și operațiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în străinătate, denumite în continuare operațiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor. Dacă se efectuează plăți în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data efectuării plății. Modificări (1), Jurisprudență (1)

(3) În cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în țară, al operațiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenței sau arendei. În cazul încasării de avansuri față de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansului.

(4) Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăți succesive - energie electrică și termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitățile livrate și serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

(5) În cazul livrării de bunuri sau prestării de servicii, realizate prin intermediul unor mașini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.

(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor de construcții-montaj ia naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia. Puneri în aplicare (2)

Exigibilitatea pentru importul de bunuri Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 136. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (26), Reviste (1)

În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se generează drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislației vamale în vigoare. Jurisprudență (8)

CAPITOLUL VII Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operațiuni în interiorul țării Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 137. - Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (66), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: Jurisprudență (34), Reviste (3), Doctrină (1)

a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni; Puneri în aplicare (4), Jurisprudență (109), Reviste (4), Doctrină (1)

b) prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării, pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) și (5). Dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziție sau prețul de cost se ajustează, astfel cum se prevede în norme; Jurisprudență (7)

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii pentru operațiunile prevăzute la art. 129 alin. (3). Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (18), Reviste (1)

(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată: Jurisprudență (11), Reviste (2)

a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (7)

b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (5)

(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată următoarele: Jurisprudență (8)

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (7), Doctrină (1)

b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; Modificări (1), Jurisprudență (24)

c) dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, livrări cu plata în rate, operațiuni de leasing; Jurisprudență (2)

d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia; Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (4), Reviste (1)

f) taxa de reclamă și publicitate și taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritățile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare Modificări (1)

Art. 138. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (34), Reviste (2), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se ajustează în următoarele situații: Jurisprudență (1)

a) dacă au fost emise facturi fiscale și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (18)

b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea sau prețurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (20)

c) în situația în care reducerile de preț, prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum și în cazul majorării prețului ulterior livrării sau prestării; Jurisprudență (4)

d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu data de la care se declară falimentul; Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (7), Reviste (1)

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare. Jurisprudență (4)

Baza de impozitare pentru import Modificări (1)

Art. 139. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (25)

(1) Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri. Jurisprudență (24)

(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația stipulată în documentul de transport sau orice alt document însoțitor al bunurilor, când acestea intră în România. Modificări (1), Jurisprudență (9)

(3) Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3).

(4) Baza de impozitare pentru nave și aeronave nu include:

a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele și aeronavele care au fost reparate sau transformate în străinătate;

b) carburanții și alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave și/sau aeronave.

(5) Dacă suma folosită la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimată în valută, aceasta se convertește în moneda națională a României, în conformitate cu metodologia folosită, pentru a stabili valoarea în vamă a bunurilor importate.

CAPITOLUL VIII Cotele de taxă pe valoarea adăugată Modificări (1)

Cota standard și cota redusă Modificări (1)

Art. 140. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (78), Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată. Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (137)

(2) Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri: Modificări (1), Jurisprudență (3), Reviste (1)

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții; Modificări (1)

b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

c) livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

d) livrările de produse ortopedice; Puneri în aplicare (1)

e) medicamente de uz uman și veterinar; Jurisprudență (7)

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3), Reviste (1)

(3) Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 134 alin. (5) și art. 135 alin. (2) - (5), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilității taxei. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

(4) În cazul schimbărilor de cote, pentru operațiunile prevăzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectuează aplicând cota în vigoare la data exigibilității taxei. Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Doctrină (1)

(5) Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea aceluiași bun.

CAPITOLUL IX Operațiuni scutite Modificări (1)

Scutiri pentru operațiunile din interiorul țării Modificări (1)

Art. 141. - Modificări (1), Jurisprudență (62), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: Jurisprudență (14), Doctrină (1)

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități, cantinele organizate pe lângă aceste unități, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicienii dentari;

c) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical;

d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop; Puneri în aplicare (1)

e) livrările de organe, de sânge și de lapte, de proveniență umană; Jurisprudență (2)

f) activitatea de învățământ prevăzută de Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, desfășurată de unitățile autorizate, inclusiv activitatea căminelor și a cantinelor organizate pe lângă aceste unități, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de către instituțiile publice sau de către alte entități recunoscute, care au aceste obiective; Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (15)

g) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistență și/sau protecția socială efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masă și tratament, prestate de persoane impozabile care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament;

h) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor, efectuate de instituțiile publice sau alte entități recunoscute ca având caracter social;

i) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

j) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

k) prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituțiile publice, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

l) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operațiuni sunt scutite, potrivit lit. a) și lit. f)-k), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurențiale; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

m) realizarea, difuzarea și/sau retransmisia programelor de radio și/sau de televiziune, cu excepția celor de publicitate, efectuate de unitățile care produc și/sau difuzează programele audiovizuale, precum și de unitățile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

n) vânzarea de licențe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agențiile internaționale de știri și alte drepturi de difuzare similare, destinate activității de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate. Puneri în aplicare (1)

(2) Alte operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată: Jurisprudență (35), Reviste (1), Doctrină (1)

a) activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor și proiectelor, precum și a acțiunilor cuprinse în Planul național de cercetare-dezvoltare și inovare, în programele-nucleu și în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum și activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare finanțate în parteneriat internațional, regional și bilateral; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (16), Reviste (1)

b) livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali și asociațiile fără personalitate juridică ale acestora; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (13), Reviste (2), Doctrină (1)

c) prestările următoarelor servicii financiare și bancare: Modificări (1), Jurisprudență (2)

1. acordarea și negocierea de credite și administrarea creditului de către persoana care îl acordă; Jurisprudență (1)

2. acordarea, negocierea și preluarea garanțiilor de credit sau a garanțiilor colaterale pentru credite, precum și administrarea garanțiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. orice operațiune legată de depozite și conturi financiare, inclusiv orice operațiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum și operațiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu moneda națională sau străină, cu excepția monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecție;

5. emisiunea, transferul și/sau orice alte operațiuni cu titluri de participare, titluri de creanțe, cu excepția executării acestora, obligațiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament și/sau a fondurilor comune de garantare a creanțelor efectuate de orice entități constituite în acest scop;

d) operațiunile de asigurare și/sau reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de operațiuni; Jurisprudență (2)

e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (56), Reviste (1), Doctrină (2)

f) livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de unitățile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deținuților; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (148), Reviste (4), Doctrină (2)

g) lucrările de construcții, amenajări, reparații și întreținere la monumentele care comemorează combatanți, eroi, victime ale războiului și ale Revoluției din Decembrie 1989; Modificări (3), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4), Doctrină (2)

h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunării și pe rutele Orșova-Moldova Nouă, Brăila-Hârșova și Galați-Grindu;

i) livrarea obiectelor și veșmintelor de cult religios, tipărirea cărților de cult, teologice sau cu conținut bisericesc și care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum și furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificările și completările ulterioare;

j) livrarea de bunuri către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totală sau parțială a obligațiilor de plată ale unui debitor;

k) arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (14)

1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea seifurilor;

l) livrările de bunuri care au fost afectate unei activități scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum și livrările de bunuri a căror achiziție a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b). Puneri în aplicare (1)

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k), în condițiile stabilite prin norme. Puneri în aplicare (2), Respingeri (1), Jurisprudență (48), Reviste (1), Doctrină (1)

Scutiri la import Modificări (1)

Art. 142. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: Jurisprudență (2)

a) importul de bunuri a căror livrare în România este scutită de taxa pe valoarea adăugată; Modificări (1), Jurisprudență (4), Doctrină (1)

b) bunurile introduse în țară de călători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în țară ori în străinătate, în condițiile și în limitele stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice; Doctrină (1)

c) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum și prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personalului acestora; Modificări (1), Doctrină (1)

d) importul de bunuri de către misiunile diplomatice și birourile consulare, precum și de către cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiții de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme; Modificări (2), Referințe (3), Jurisprudență (3), Doctrină (1)

e) importul de bunuri efectuat de reprezentanțele organismelor internaționale și interguvernamentale acreditate în România, precum și de către cetățenii străini angajați ai acestor organizații, în limitele și în conformitate cu condițiile precizate în convențiile de înființare a acestor organizații, potrivit procedurii stabilite prin norme; Modificări (1), Jurisprudență (1)

f) importul de bunuri de către forțele armate ale statelor străine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însoțitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forțe sunt destinate efortului comun de apărare; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activității de radio și televiziune, cu excepția celor de publicitate; Modificări (1), Doctrină (1)

h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătății, de apărare a țării sau siguranței naționale, artistic, sportiv, de protecție și ameliorare a mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și de arhitectură, în condițiile stabilite prin norme; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

i) importul de bunuri finanțate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internaționale și/sau organizații nonprofit din străinătate și din țară, în condițiile stabilite prin norme; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (4)

j) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție, bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecția mediului, stabilite prin hotărâre a Guvernului. Modificări (1)

Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare și pentru transportul internațional Modificări (1)

Art. 143. - Modificări (1), Jurisprudență (55), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: Referințe (1), Jurisprudență (23), Doctrină (1)

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării, de către furnizor sau de altă persoană în contul său; Puneri în aplicare (2), Referințe (1), Jurisprudență (67), Reviste (5), Doctrină (2)

b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării de cumpărătorul care nu este stabilit în interiorul țării, sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcațiunilor de agrement și avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat; Modificări (1), Puneri în aplicare (3), Referințe (1), Jurisprudență (6), Reviste (2)

c) prestările de servicii, inclusiv transportul și prestările de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepția prestărilor de servicii scutite, potrivit art. 141; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (36), Reviste (1), Doctrină (1)

d) transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (6)

e) transportul internațional de persoane și serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca tratație pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (2)

f) în cazul navelor utilizate pentru transportul internațional de persoane și/sau de mărfuri, pentru pescuit sau altă activitate economică sau pentru salvare ori asistență pe mare, al navelor de război, următoarele operațiuni: Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (20)

1. livrarea de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu excepția navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coastă;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor și/sau pentru încărcătura acestora;

g) în cazul aeronavelor care prestează transporturi internaționale de persoane și/sau de mărfuri, următoarele operațiuni: Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (1)

1. livrările de carburanți, echipamente și alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;

2. prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor și/sau pentru încărcătura acestora;

h) prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigație care își desfășoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum și livrările de nave în întregul lor către aceste companii; Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Referințe (1), Jurisprudență (20), Reviste (2), Doctrină (1)

i) livrările de bunuri și prestările de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, a personalului acestora, precum și a oricăror cetățeni străini având statut diplomatic sau consular în România, în condiții de reciprocitate; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (54), Reviste (3), Doctrină (1)

j) livrările de bunuri și prestările de servicii, în favoarea reprezentanțelor organismelor internaționale și interguvernamentale acreditate în România, precum și a cetățenilor străini angajați ai acestora, în limitele și în conformitate cu condițiile precizate în convențiile de înființare a acestor organizații; Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (3), Doctrină (1)

k) livrările de bunuri și/sau prestările de servicii, către forțele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul forțelor armate sau al personalului civil care însoțește forțele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacă forțele iau parte la efortul de apărare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara țării și pentru prestările de servicii, scutirea se acordă potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Doctrină (1)

l) livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de către guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (13), Doctrină (1)

m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop; Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (27), Reviste (2), Doctrină (2)

n) prestările de servicii poștale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevăzuți de Ordonanța Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Poștale Universale de la Beijing (1999), aprobată prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea și distribuirea trimiterilor poștale din străinătate, inclusiv servicii financiar-poștale;

o) servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garanție; Reviste (1)

p) prestările de servicii efectuate de intermediari care acționează în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operațiuni prevăzute de prezentul articol. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (1)

(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată. Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (71), Reviste (4), Doctrină (3)

Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri Modificări (1)

Art. 144. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (36), Doctrină (1)

(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: Referințe (3), Jurisprudență (20), Doctrină (1)

a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal; Modificări (1), Jurisprudență (12)

b) livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free și în alte magazine situate în aeroporturile internaționale, prevăzute la Secțiunea 1 a Capitolului I din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, precum și livrările de bunuri efectuate prin aceste magazine;

c) următoarele operațiuni desfășurate într-o zonă liberă sau într-un port liber: Modificări (1), Jurisprudență (27), Reviste (1)

1. introducerea de bunuri străine într-o zonă liberă sau port liber, direct din străinătate, în vederea simplei depozitări, fără întocmirea de formalități vamale;

2. operațiunile comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între diverși operatori din zona liberă sau portul liber sau între aceștia și alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;

3. scoaterea de bunuri străine din zona liberă sau portul liber, în afara țării, fără întocmirea de declarații vamale de export, bunurile fiind în aceeași stare ca în momentul introducerii lor în zona liberă sau portul liber;

d) prestările de servicii legate direct de operațiunile prevăzute la lit. a)-c). Jurisprudență (2)

(2) Scutirile prevăzute la alin. (1) nu se aplică bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona liberă sau în portul liber, sau care rămân în România la încetarea situațiilor prevăzute la alin. (1). Jurisprudență (2)

(3) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată.

CAPITOLUL X Regimul deducerilor Jurisprudență (1)

Dreptul de deducere Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 145. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (348), Reviste (4), Doctrină (2)

(1) Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (147), Reviste (3)

(2) Pentru bunurile importate până la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pentru care termenul de plată intervine după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adăugată devine deductibilă la data plății efective. Jurisprudență (155), Reviste (2), Doctrină (2)

(3) Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă: Jurisprudență (118)

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (29)

b) taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate. Jurisprudență (3)

(4) De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (3), dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operațiuni: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (44)

a) livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 143 alin. (1) și la art. 144 alin. (1);

b) operațiuni rezultând din activități economice, pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi deductibilă, în cazul în care operațiunea s-ar desfășura în țară. Jurisprudență (2)

(5) Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru: Jurisprudență (18)

a) operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. e) și f) și art. 129 alin. (4), dacă acestea sunt afectate realizării operațiunilor prevăzute la alin. (3) și (4); Modificări (1), Jurisprudență (52), Reviste (1), Doctrină (1)

b) operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) și (8), dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv; Jurisprudență (20), Reviste (1), Doctrină (1)

c) operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. a) -c), în măsura în care acestea rezultă din operațiunile prevăzute la alin. (3) și (4); Jurisprudență (2)

d) operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. d).

(6) În condițiile stabilite prin norme, se acordă dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizițiile de bunuri și/sau servicii destinate realizării operațiunilor prevăzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152. Puneri în aplicare (1)

(7) Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată pentru: Jurisprudență (2)

a) bunuri/servicii achiziționate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

b) băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol. Jurisprudență (1)

(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (35)

a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin. (4); Jurisprudență (23)

b) pentru importuri de bunuri, cu declarația vamală de import sau un act constatator emis de autoritățile vamale; pentru importurile care mai beneficiază de amânarea plății taxei în vamă, conform alin. (2), se va prezenta și documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată. Jurisprudență (3)

(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevăd situațiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevăzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(10) În situațiile prevăzute la art. 138, precum și în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se stabilește prin norme. Puneri în aplicare (1)

(11) Orice persoană impozabilă, care a aplicat regimul special de scutire prevăzut la art. 152, și ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (12), pentru: Jurisprudență (1)

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată cu plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

(12) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (11), trebuie îndeplinite următoarele condiții: Jurisprudență (3)

a) bunurile respective urmează a fi folosite pentru operațiuni cu drept de deducere; Jurisprudență (1)

b) persoana impozabilă trebuie să dețină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat care justifică suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achiziționate. Jurisprudență (2)

(13) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice. Jurisprudență (5)

Perioada fiscală Modificări (1)

Art. 146. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe (1), Jurisprudență (233), Reviste (7), Doctrină (2)

(1) Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică. Modificări (1), Jurisprudență (118), Reviste (1), Doctrină (1)

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depășit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic. Jurisprudență (18), Reviste (1)

(3) Persoanele impozabile care se încadrează în prevederile alin. (2) au obligația de a depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25 ianuarie, o declarație în care să menționeze cifra de afaceri din anul precedent. Modificări (1)

(4) Persoanele impozabile care iau ființă în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depășește 100.000 euro inclusiv, au obligația de a depune deconturi trimestriale în anul înființării. Dacă cifra de afaceri obținută în anul înființării este mai mare de 100.000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1), iar dacă cifra de afaceri obținută nu depășește 100.000 euro inclusiv, perioada fiscală va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilă să se conformeze prevederilor alin. (3).

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 147. - Modificări (1), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (62), Doctrină (1)

(1) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere, este denumită în continuare plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (16)

(2) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate de orice plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt se determină conform prezentului articol. Jurisprudență (16)

(3) Achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investiții destinate realizării de astfel de operațiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumpărări, care se întocmește separat pentru aceste operațiuni, și taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (12)

(4) Achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care nu dau drept de deducere, precum și de investiții care sunt destinate realizării de astfel de operațiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmește separat pentru aceste operațiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (7)

(5) Bunurile și serviciile pentru care nu se cunoaște destinația în momentul achiziției, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere sau operațiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporția în care sunt sau vor fi utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere și operațiuni care nu dau drept de deducere, se evidențiază într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziții se deduce pe bază de pro-rata. Prin excepție, în cazul achizițiilor destinate realizării de investiții, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investițional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme. Jurisprudență (18)

(6) În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente achizițiilor de bunuri/servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă destinație decât cea prevăzută la data achiziției. Rectificările se evidențiază pe rândurile de regularizare din decontul de taxă pe valoarea adăugată. Jurisprudență (9)

(7) Pro-rata se determină ca raport între: veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvențiile legate direct de prețul acestora, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugă alocațiile, subvențiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finanțării de activități scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, dacă acestea sunt accesorii activității principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliți în străinătate, astfel cum sunt definiți la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adăugată. Pro-rata se determină anual, situație în care elementele prevăzute la numitor și numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin excepție, aceasta poate fi determinată lunar sau trimestrial, după caz, conform alin. (13), situație în care elementele prevăzute la numitor și numărător sunt cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni, respectiv trimestru. Jurisprudență (3)

(8) Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivă determinată pentru anul precedent, ori pro-rata estimată în funcție de operațiunile prevăzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicată, precum și modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adăugată de dedus se determină prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferente achizițiilor destinate atât realizării de operațiuni care dau drept de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere, determinată potrivit alin. (5). Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

(9) Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau și nici nu prevedeau realizarea de operațiuni fără drept de deducere în cursul anului, și care ulterior realizează astfel de operațiuni nu au obligația să calculeze și să utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată. La finele anului vor aplica următoarele reguli: Jurisprudență (5)

a) dacă pot efectua separarea achizițiilor de bunuri/servicii pe destinațiile prevăzute la alin. (3)-(5), vor regulariza astfel: din taxa dedusă în cursul anului se scade taxa de dedus rezultată prin aplicarea pro-rata definitivă pentru achizițiile destinate atât realizării de operațiuni cu drept de deducere, cât și pentru operațiuni fără drept de deducere, determinate conform alin. (5), și/sau taxa aferentă bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operațiunilor cu drept de deducere, determinate conform alin. (3), iar diferența rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului, ca taxă de plată la bugetul de stat;

b) dacă nu se poate efectua separarea pe destinații, potrivit lit. a), se aplică pro-rata definitivă asupra tuturor achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în cursul anului, iar diferența rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului.

(10) Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcție de realizările efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (7).

(11) Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se realizează prin aplicarea pro-rata definitivă asupra sumei taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente achizițiilor prevăzute la alin. (5). Diferența în plus sau în minus față de taxa dedusă, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale. Jurisprudență (1)

(12) În situații speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanțelor Publice, prin direcția de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligația să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata specială, aprobată. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunța la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic și sunt obligate să anunțe organele fiscale.

(13) La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar sau trimestrial, după caz. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligația să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata lunară sau trimestrială. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunța la aplicarea pro-rata lunară sau trimestrială numai la începutul unui an fiscal și sunt obligate să anunțe organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive și nu se regularizează la sfârșitul anului.

Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de taxă Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 148. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (31), Reviste (2), Doctrină (2)

(1) În situația în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă operațiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată. Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (1), Reviste (1)

(2) În situația în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxă colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferență denumită taxă pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare. Jurisprudență (1)

Regularizarea și rambursarea taxei Modificări (1), Respingeri (2)

Art. 149. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Respingeri (2), Referințe (1), Jurisprudență (52), Reviste (3), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute de prezentul articol prin decontul de taxă pe valoarea adăugată. Jurisprudență (9)

(2) Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, prin adăugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat. Jurisprudență (15), Reviste (1)

(3) Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, în perioada fiscală de raportare, prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul taxei pe valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare. Jurisprudență (1)

(4) Prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferențele dintre sumele prevăzute la alin. (2) și (3), care reprezintă regularizările de taxă și stabilirea soldului taxei pe valoarea adăugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată. Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă pe valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare. Jurisprudență (8), Reviste (1), Doctrină (1)

(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (14)

(6) În cazul persoanelor juridice care se divizează sau sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea. Jurisprudență (1), Reviste (2), Doctrină (1)

(7) În situația în care două sau mai multe persoane juridice impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea va prelua și soldul taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat, cât și soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

(8) Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată se efectuează de organele fiscale, în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare. Jurisprudență (1)

(9) Pentru operațiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. b), e) și lit. i) -m), persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată, potrivit procedurii prevăzute prin norme.

CAPITOLUL XI Plătitorii taxei pe valoarea adăugată Modificări (1)

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată Modificări (2)

Art. 150. - Modificări (2), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (24), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

(1) Pentru operațiunile din interioriul țării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt: Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (29), Doctrină (1)

a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile realizate; Modificări (1), Jurisprudență (11)

b) beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c), indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. Modificări (1), Jurisprudență (17)

(2) La importul de bunuri, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele care importă bunuri în România. Persoanele fizice datorează taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile introduse în țară, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (41), Reviste (1), Doctrină (2)

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate Modificări (2)

Art. 151. - Modificări (2), Jurisprudență (10), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Dacă o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile, pentru care locul prestării este considerat a fi în România, altele decât cele prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel: Jurisprudență (2)

a) prestatorul își poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligația de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în străinătate, toate obligațiile prevăzute în prezentul titlu, inclusiv obligația de a solicita înregistrarea fiscală în scopul plății taxei pe valoarea adăugată, în numele persoanei stabilite în străinătate;

b) în cazul în care persoana stabilită în străinătate nu își desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată, în numele prestatorului. Jurisprudență (5)

(2) Prin persoană impozabilă stabilită în străinătate se înțelege orice persoană care realizează activități economice de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (2) și care nu are în România sediul activității economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrările sunt efectuate. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

(3) În cazul livrărilor de bunuri taxabile pentru care locul livrării este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în străinătate, acestea au obligația să desemneze un reprezentant fiscal în România.

(4) Persoanele impozabile stabilite în străinătate, care desfășoară operațiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul să-și desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operațiuni.

(5) Procedura desemnării reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adăugată se stabilește prin norme.

CAPITOLUL XII Regimul special de scutire Modificări (1)

Sfera de aplicare și regulile pentru regimul special de scutire Modificări (1)

Art. 152. - Modificări (1), Puneri în aplicare (3), Jurisprudență (93), Reviste (40), Doctrină (2)

(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Modificări (3), Puneri în aplicare (2), Respingeri (1), Jurisprudență (106), Reviste (18)

(2) Persoanele impozabile nou-înființate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă declară că vor realiza anual o cifră de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizează operațiuni sub plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), se consideră că sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Modificări (4), Puneri în aplicare (2), Referințe (1), Jurisprudență (31), Reviste (2)

(3) Persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Pentru persoanele nou-înființate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracțiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, care intră sub incidența prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme. Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (30)

(4) După depășirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege. Jurisprudență (5)

(5) Scutirea prevăzută de prezentul articol se aplică livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevăzute la alin. (1). Modificări (2), Jurisprudență (5)

(6) Cifra de afaceri care servește drept referință la aplicarea alin. (1) este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 și 144. Modificări (2), Jurisprudență (71)

(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispozițiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 și nici nu pot să înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestărilor de servicii prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate să îndeplinească obligațiile prevăzute la art. 155 alin. (4), art. 156 și 157. Modificări (3), Respingeri (1), Jurisprudență (6), Doctrină (1)

CAPITOLUL XIII Obligațiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată Modificări (1)

Înregistrarea plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată Modificări (2)

Art. 153. - Modificări (2), Puneri în aplicare (12), Referințe (3), Jurisprudență (210), Reviste (57), Doctrină (2), Modele (1), Referințe în cărți (1)

(1) Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe. Modificări (2), Jurisprudență (62), Reviste (3)

(2) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează exclusiv operațiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Jurisprudență (13), Reviste (1)

(3) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situația respectivă. Taxa pe valoarea adăugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, cu excepția situației în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Jurisprudență (6)

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată Modificări (2)

Art. 154. - Modificări (3), Puneri în aplicare (4), Jurisprudență (2), Reviste (2)

În înțelesul taxei pe valoarea adăugată, o asociere sau altă organizație care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activități economice desfășurate de asociați sau parteneri în numele asociației sau organizației respective, cu excepția asociațiilor în participațiune. Jurisprudență (7)

Facturile fiscale Modificări (2)

Art. 155. - Modificări (2), Jurisprudență (201), Reviste (10), Doctrină (3), Referințe în cărți (1)

(1) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligația să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale și nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situațiile în care factura fiscală poate fi emisă și de altă persoană decât cea care efectuează livrarea de bunuri. Modificări (2), Jurisprudență (64), Doctrină (3)

(2) Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată. Modificări (1), Jurisprudență (26), Doctrină (1)

(3) Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depăși finele lunii în care a avut loc livrarea. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (8)

(4) Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliți în străinătate, pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adăugată, aceștia din urmă, dacă sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să autofactureze operațiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plății către prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Operațiunile de leasing extern se autofacturează de către beneficiarii din România, înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, la data stabilită prin contract pentru plata ratelor de leasing și/sau la data plății de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor urma procedura prevăzută la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabilește prin norme. Modificări (1), Jurisprudență (13), Doctrină (1)

(5) Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, cum sunt energia electrică, energia termică, gazele naturale, apa, serviciile telefonice și altele asemenea, factura fiscală trebuie emisă la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu excepțiile prevăzute în alte acte normative. Modificări (1), Jurisprudență (271), Reviste (5), Doctrină (2)

(6) În cazul operațiunilor de leasing intern, a operațiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscală trebuie să fie emisă la fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei, redevenței sau arendei, după caz. În cazul încasării de avansuri, față de data prevăzută în contract se emite factură fiscală la data încasării avansului. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (15)

(7) Dacă plata pentru operațiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans, fără a depăși finele lunii în care a avut loc încasarea. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (17)

(8) Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații: Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (71), Reviste (1)

a) seria și numărul facturii; Jurisprudență (5)

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura; Jurisprudență (1)

d) numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii; Jurisprudență (9)

e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; Jurisprudență (2)

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; Jurisprudență (2)

g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz; Jurisprudență (1)

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

(9) Prin derogare de la alin. (1), persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligația să emită factură fiscală pentru următoarele operațiuni, cu excepția cazurilor când beneficiarul solicită factură fiscală; Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (2)

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum și transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;

b) livrări de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestări de servicii către populație, consemnate în documente fără nominalizarea cumpărătorului;

c) livrări de bunuri și prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege. Jurisprudență (1)

Evidența operațiunilor impozabile și depunerea decontului Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 156. - Modificări (1), Puneri în aplicare (3), Respingeri (1), Referințe (1), Jurisprudență (45), Doctrină (2)

(1) Persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, au următoarele obligații din punct de vedere al evidenței operațiunilor impozabile: Jurisprudență (25)

a) să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă achizițiilor;

b) să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități; Jurisprudență (1)

d) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare, veniturile și cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părți fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevăzute de lege.

(2) Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice. Operațiunile prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidențiate în decontul de taxă pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus. Jurisprudență (21)

(3) Persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care sunt beneficiari ai operațiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operațiuni. Decontul se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost efectuată plata către prestator, în cazul plăților fără factură. Pentru operațiunile de leasing extern, decontul special se depune până la data de 25 a lunii următoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing și/sau celei în care au fost efectuate plăți în avans. Jurisprudență (5)

Plata taxei pe valoarea adăugată la buget Modificări (1)

Art. 157. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (36)

(1) Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special, până la data la care au obligația depunerii acestora, potrivit art. 156 alin. (2) și (3). Jurisprudență (36), Doctrină (1)

(2) Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu excepția celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plătește la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import. Modificări (1), Derogări (2), Jurisprudență (33), Doctrină (2)

(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au obținut certificatele de exonerare prevăzute la alin. (4), pentru următoarele: Modificări (2), Jurisprudență (23)

a) importul de mașini industriale, utilaje tehnologice, instalații, echipamente, aparate de măsură și control, automatizări, destinate realizării de investiții, precum și importul de mașini agricole și mijloace de transport destinate realizării de activități productive; Jurisprudență (3)

b) importul de materii prime și materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în țară, stabilite prin norme, și sunt destinate utilizării în cadrul activității economice a persoanei care realizează importul. Jurisprudență (1)

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care efectuează importuri de natura celor prevăzute la alin. (3), trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligații bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariaților și orice alte venituri bugetare, cu excepția celor eșalonate și/sau reeșalonate la plată. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligația să acorde liberul de vamă pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată se stabilește prin norme. Modificări (4), Jurisprudență (8)

(5) Importatorii care au obținut certificatele de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată evidențiază taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus. Modificări (1), Jurisprudență (4)

Responsabilitatea plătitorilor și a organelor fiscale Modificări (1)

Art. 158. - Modificări (1), Jurisprudență (7)

(1) Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 156 alin. (2) și (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu și cu legislația vamală în vigoare. Modificări (1), Jurisprudență (17)

(2) Taxa pe valoarea adăugată se administrează de către organele fiscale și de autoritățile vamale, pe baza competențelor lor, așa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare și în legislația vamală în vigoare.

CAPITOLUL XIV Dispoziții comune

Documentele fiscale Modificări (1), Respingeri (1)

Art. 159. - Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Respingeri (1), Jurisprudență (49), Reviste (1)

Modelul și conținutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, borderouri zilnice de vânzare/încasare și alte documente necesare în vederea aplicării prezentului titlu se stabilesc de către Ministerul Finanțelor Publice și sunt obligatorii pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (6)

Corectarea documentelor Modificări (2)

Art. 160. - Modificări (2), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (91), Reviste (1), Doctrină (2)

(1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel: Jurisprudență (44), Reviste (1)

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea. Modificări (1), Jurisprudență (3)

(2) În situațiile prevăzute la art. 138, furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se diminuează sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise și beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscală în care s-a efectuat ajustarea. Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (29)

CAPITOLUL XV Dispoziții tranzitorii Jurisprudență (1)

Dispoziții tranzitorii Modificări (1)

Art. 161. - Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență (21), Reviste (1), Doctrină (2), Referințe în cărți (1)

(1) Operațiunile efectuate după data intrării în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepțiile prevăzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul instituțiilor publice, au obligația să asigure fondurile necesare plății taxei pe valoarea adăugată în situația în care operațiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată sau în cazul modificării de cotă. Modificări (1)

(2) Certificatele pentru amânarea exigibilității taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, rămân valabile până la data expirării perioadelor pentru care au fost acordate. Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (3)

(3) Certificatele de suspendare a plății taxei pe valoarea adăugată în vamă, eliberate în baza art. 29 lit. D.c) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, nu își mențin valabilitatea pentru importuri efectuate după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv. Importurile efectuate până la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, pe bază de certificate de suspendare a plății taxei în vamă, își mențin regimul fiscal, de la data efectuării importului respectiv, plata taxei pe valoarea adăugată urmând a se efectua la organele fiscale, până la termenele pentru care a fost acordată suspendarea. Puneri în aplicare (1)

(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operațiunile de intermediere în turism, vânzările de bunuri second-hand, operațiunile realizate de casele de amanet. Puneri în aplicare (1)

(5) În cazul oricărui act normativ care este în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod și prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată aferente unei operațiuni, în înțelesul prezentului cod, operațiunea respectivă se consideră scutită cu drept de deducere. Puneri în aplicare (1)

(6) Construcțiile de locuințe realizate prin Agenția Națională pentru Locuințe, pe bază de contracte ferme încheiate cu societăți de construcții, până la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiază de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată până la finalizarea construcției, potrivit termenilor contractuali, inclusiv celor introduși prin acte adiționale impuse de situații tehnice justificate. Puneri în aplicare (1)

(7) Referirile la taxa pe valoarea adăugată din actele normative prevăzute la lit. a)-q) rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, cu excepția cazurilor în care actul normativ prevede aplicarea, pe o perioadă limitată de timp a acestor prevederi, și care se vor aplica pe perioada prevăzută în actul normativ prin care au fost acordate, cu condiția să nu depășească data de 31 decembrie 2006: Modificări (1), Puneri în aplicare (1)

a) art. 6 lit. b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, cu modificările ulterioare;

b) lit. a), b) și f) ale anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 445/1999 privind acordarea de facilități și condițiile de realizare a investiției la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 7 iunie 1999, cu modificările ulterioare;

c) art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea activității economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobată prin Legea nr. 302/2001, cu modificările ulterioare;

d) art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, cu modificările ulterioare;

e) Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;

f) art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 247/2000 privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru "Reparația capitală cu modernizare pentru creșterea siguranței și capacității Centralei Hidroelectrice Porțile de Fier I", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 7 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 251/2001, cu completările ulterioare;

g) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2001 privind unele măsuri pentru execuția lucrărilor de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectrică Mintia - Deva, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 19 octombrie 2001, aprobată prin Legea nr. 119/2002;

h) art. 12, 13 și 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galați, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare;

i) art. 41 alin. (2) și art. 70 alin. (7) din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;

j) art. 1 din Legea nr. 192/2002 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor provenite sau finanțate direct din fonduri nerambursabile NATO, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2002;

k) art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare;

l) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2002 privind amânarea plății în vamă a taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri efectuate de firma Bombardier Transportation Sweden AB, precum și amânarea exigibilității taxei pe valoarea adăugată aferente livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii efectuate de persoane juridice române către această firmă pentru asamblarea a 18 trenuri noi de metrou, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 250/2002;

m) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2002 privind amânarea plății în vamă a taxei pe valoarea adăugată aferente importurilor de bunuri efectuate de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., precum și amânarea exigibilității taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestării de servicii efectuate de persoane juridice române pentru realizarea Proiectului de modernizare și reparație generală a 100 vagoane de călători de către firma "Alstom - De Dietrich Feroviaire" din Franța, finanțat din credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca "Paribas" - Franța, contractat cu garanția statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002, aprobată prin Legea nr. 441/2002;

n) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2003 privind suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Telecomunicații Speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 aprilie 2003, aprobată prin Legea nr. 317/2003;

o) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2003 pentru suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Ministerului de Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 19 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 465/2003;

p) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2003 privind suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente de import destinate înzestrării Ministerului Afacerilor Externe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 447/2003;

q) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2003 privind suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamentele din import destinate înzestrării Serviciului de Protecție și Pază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 19 septembrie 2003, aprobată prin Legea nr. 489/2003.

TITLUL VII Accize Modificări (1), Respingeri (1), Referințe (15), Jurisprudență (36), Reviste (5)

CAPITOLUL I Accize armonizate

SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale

Sfera de aplicare Modificări (1)

Art. 162. - Modificări (1), Jurisprudență (36), Doctrină (1)

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat, pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import:

a) bere; Jurisprudență (2)

b) vinuri; Jurisprudență (2)

c) băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri; Jurisprudență (3)

d) produse intermediare; Jurisprudență (1)

e) alcool etilic; Jurisprudență (8)

f) produse din tutun; Jurisprudență (1)

g) uleiuri minerale. Modificări (2), Jurisprudență (6)

Definiții Modificări (1)

Art. 163. - Modificări (1), Jurisprudență (7)

În înțelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiții:

a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162; Jurisprudență (6)

b) producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă; Jurisprudență (2)

c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv, de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme; Jurisprudență (8)

d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală conform Codului vamal al României; Modificări (1)

e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal; Jurisprudență (2)

f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor; Jurisprudență (3)

g) documentul administrativ de însoțire a mărfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv;

h) codul NC reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2003. Modificări (1)

Faptul generator Modificări (1)

Art. 164. - Modificări (1), Jurisprudență (8)

Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în țară.

Exigibilitatea

Art. 165. - Jurisprudență (30)

Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Jurisprudență (1)

Eliberarea pentru consum Modificări (1)

Art. 166. - Modificări (1), Jurisprudență (18)

(1) În înțelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă: Jurisprudență (3)

a) orice ieșire a produselor accizabile din regimul suspensiv; Jurisprudență (5)

b) orice producție de produse accizabile în afara regimului suspensiv; Jurisprudență (3)

c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv; Jurisprudență (4)

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă; Jurisprudență (1)

e) orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu. Jurisprudență (11)

(2) Nu se consideră eliberare pentru consum mișcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condițiile prevăzute la secțiunea a 5-a din prezentul capitol și conform prevederilor din norme, către:

a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse accizabile;

b) o altă țară.

Importul Modificări (1)

Art. 167. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

(1) În înțelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile în România, cu excepția:

a) plasării produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;

b) distrugerii sub supravegherea autorității vamale a produselor accizabile;

c) plasării produselor accizabile în zone libere, în condițiile prevăzute de legislația vamală în vigoare.

(2) Se consideră, de asemenea, import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) apariția oricărui alt eveniment care generează obligația plății drepturilor vamale de import.

(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplică prevederile legislației vamale.

Producerea și deținerea în regim suspensiv Modificări (1)

Art. 168. - Modificări (1), Jurisprudență (4)

(1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal. Jurisprudență (4)

(2) Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită. Jurisprudență (13)

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică pentru berea, vinurile și băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

SECȚIUNEA a 2-a Produse accizabile

Bere Modificări (1)

Art. 169. - Modificări (1), Jurisprudență (11)

(1) În înțelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conține un amestec de bere și de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, și într-un caz, și în altul, o concentrație alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenți, care dețin instalații de fabricație cu o capacitate nominală anuală care nu depășește 200.000 hl, se aplică accize specifice reduse. Același regim se aplică și pentru berea importată de la micii producători independenți, cu o capacitate nominală anuală care nu depășește 200.000 hl. Jurisprudență (1)

(3) Fiecare agent economic producător de bere are obligația de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind capacitățile de producție pe care le deține.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toți agenții economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt agenți economici producători de bere care, din punct de vedere juridic și economic, sunt independenți față de orice alt agent economic producător de bere; utilizează instalații fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spații de producție diferite de cele ale oricărui alt agent economic producător de bere și nu funcționează sub licența de produs a altui agent economic producător de bere. Jurisprudență (1)

(5) În situația în care un agent economic producător de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, își mărește capacitatea de producție, prin achiziționarea de noi capacități sau extinderea celor existente, acesta va înștiința în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificările produse, va calcula și va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacități de producție, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcțiune a acesteia.

(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică și consumată de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândută.

Vinuri

Art. 170. - Jurisprudență (3)

(1) În înțelesul prezentului titlu, vinurile sunt:

a) vinuri liniștite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 și 2205, cu excepția vinului spumos, așa cum este definit la lit. b), și care:

1. au o concentrație alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau

2. au o concentrație alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depășește 18% în volum, au fost obținute fără nici o îmbogățire, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 și 2205, și care:

1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari; și

2. au o concentrație alcoolică care depășește 1,2% în volum, dar care nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică și consumat de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândut.

Băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri

Art. 171. - Jurisprudență (1)

(1) În înțelesul prezentului titlu, băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, reprezintă:

a) alte băuturi fermentate liniștite care se încadrează la codurile NC 2204 și 2205 și care nu sunt prevăzute la art. 170, ca și toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepția altor băuturi fermentate spumoase, așa cum sunt definite la lit. b), și a produsului prevăzut la art. 169, având:

1. o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 10% în volum; sau

2. o concentrație alcoolică ce depășește 10% în volum, dar nu depășește 15% în volum, și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 și 2205, care nu intră sub incidența art. 170 și care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari, și care:

1. au o concentrație alcoolică care depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 13% în volum; sau

2. au o concentrație alcoolică care depășește 13% în volum, dar nu depășește 15% în volum și la care alcoolul conținut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, fabricate de persoana fizică și consumate de către aceasta și membrii familiei sale, cu condiția să nu fie vândute.

Produse intermediare

Art. 172. - Jurisprudență (8)

(1) În înțelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 22% în volum, și care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 și 2206 00, dar care nu intră sub incidența art. 169-171. Jurisprudență (3)

(2) se consideră produse intermediare și orice băutură fermentată liniștită prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentrație alcoolică ce depășește 5,5% în volum și care nu rezultă în întregime din fermentare, și orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentrație alcoolică ce depășește 8,5% în volum și care nu rezultă în întregime din fermentare. Respingeri (1), Jurisprudență (1)

Alcool etilic Modificări (1)

Art. 173. - Modificări (1), Jurisprudență (11)

În înțelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă: Jurisprudență (2)

a) toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;

b) produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 22% și care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 și 2206 00; Jurisprudență (1)

c) țuică și rachiuri de fructe; Jurisprudență (3)

d) orice alt produs, în soluție sau nu, care conține băuturi spirtoase potabile.

Produse din tutun Modificări (1)

Art. 174. - Jurisprudență (5)

(1) În înțelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt: Modificări (1), Jurisprudență (1)

a) țigarete;

b) țigări și țigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră țigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare și care nu sunt țigări sau țigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfășura în hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră țigări sau țigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun care conțin tutun natural;

b) rulourile de tutun care au un înveliș exterior din tutun natural;

c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliș exterior de culoarea normală a unei țigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muștiucul, dacă este cazul, și un liant, cu condiția ca:

1. învelișul și liantul să fie din tutun reconstituit;

2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muștiucul, să nu fie sub 1,2 grame; și

3. învelișul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuțit de minimum 30 grade față de axa longitudinală a țigării.

d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliș exterior de culoare normală a unei țigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muștiucul, dacă este cazul, cu condiția ca:

1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul și muștiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; și

2. circumferința ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea țigării să nu fie sub 34 mm.

e) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) și are învelișul din tutun natural, învelișul și liantul din tutun reconstituit sau învelișul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat: Jurisprudență (1)

a) tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industrială; Modificări (1)

b) deșeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) și (3);

c) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete: Jurisprudență (1)

a) tutunul de fumat, așa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime sub 1 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea țigaretelor.

(6) Se consideră alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat tăiat fin.

(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două țigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul și muștiucul, mai mare de 9 cm, fără să depășească 18 cm; ca trei țigarete - când are o lungime, excluzând filtrul și muștiucul, mai mare de 18 cm, fără să depășească 27 cm, și așa mai departe.

Uleiuri minerale Modificări (1)

Art. 175. - Modificări (1), Jurisprudență (12)

(1) În înțelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt: Jurisprudență (4)

a) produsele cu codul NC 2706 00 00;

b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00; 2707 99 11; 2707 99 19; Jurisprudență (5)

c) produsele cu codul NC 2709 00;

d) produsele cu codul NC 2710; Jurisprudență (1)

e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul și propanul, pure din punct de vedere chimic, dar fără gazul natural; Modificări (1)

f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fără produsele de la 2712 90 11 și 2712 90 19);

g) produsele cu codul NC 2715 00 00;

h) produsele cu codul NC 2901;

i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00; 2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 și 2902 44 00; Modificări (1)

j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 și 3403 19;

k) produsele cu codul NC 3811;

l) produsele cu codul NC 3817 00.

(2) Uleiurile minerale pentru care se datorează accize sunt: Jurisprudență (9)

a) benzină cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 și 2710 11 59; Jurisprudență (2)

b) benzină fără plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 și 2710 11 49; Jurisprudență (1)

c) motorină cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 și 2710 19 49; Jurisprudență (1)

d) păcură cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 și 2710 19 69; Jurisprudență (1)

e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 până la 2711 19 00; Jurisprudență (1)

f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00; Modificări (1)

g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 și 2710 19 25;

h) benzen, toluen, xileni și alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 și 2707 50. Jurisprudență (1)

(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcție de destinație, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului echivalent. Jurisprudență (9)

(4) Pe lângă produsele accizabile prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a crește volumul final al carburanților este impozitat drept carburant. Nivelul accizei va fi cel prevăzut pentru benzină cu plumb. Jurisprudență (6)

(5) Orice hidrocarbură, cu excepția cărbunelui, lignitului, turbei sau a oricărei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire, este accizată cu acciza aplicabilă uleiului mineral echivalent. Jurisprudență (1)

(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de producție de uleiuri minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectuează în scopuri de producție. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producție și, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră ca un fapt generator de accize. Jurisprudență (2)

SECȚIUNEA a 3-a Nivelul accizelor

Nivelul accizelor Modificări (5)

Art. 176. - Modificări (5), Jurisprudență (5), Reviste (2)

Nivelul accizelor pentru următoarele produse este: Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Jurisprudență (7)

Nr.
crt.
Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza*) (echivalent euro/U.M.
0 1 2 3
1. Bere, hl/1 grad Plato1) 0,55
din care:
1.1. Bere produsă de producătorii independenți cu o capacitate de producție anuală ce nu depășește 200 mii hl 0,47
2. Vinuri hl de produs
2.1. Vinuri liniștite 0,00
2.2. Vinuri spumoase 42,00
3. Băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri hl de produs
3.1. liniștite 0,00
3.2. spumoase 42,00
4. Produse intermediare hl de produs 45,00
5. Alcool etilic hl alcool pur2) 150,00
Produse din tutun
6. Țigarete 1.000 țigarete 4,47+32%
7. Țigări și țigări de foi 1.000 bucăți 8,00
8. Tutun destinat fumatului din care: kg 16,00
8.1. Tutun destinat rulării în țigarete kg 11,00
Uleiuri minerale
9. Benzine cu plumb tonă 404,00
1.000 litri 311,00
10. Benzine fără plumb tonă 347,00
1.000 litri 267,00
11. Motorine tonă 221,00
11.1. Motorine, exclusiv tipul EURO (EN590) 1.000 litri 190,00
11.2. Motorine EURO (EN590) 1.000 litri 186,00
12. Păcură tonă 0,00
13. Gaze petroliere lichefiate, din care: tonă 100,00
13.1. Utilizate în consum casnic3) tonă 0,00
14. Gaz metan tonă 0,00
15. Petrol lampant (inclusiv kerosen)4) tonă 404,00
16. Benzen, toluen, xileni și alte amestecuri de hidrocarburi aromatice tonă 404,00

Modificări (1)

*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, la Capitolul 10 - Impozitarea.

1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conținută în 100 g de soluție măsurată la origine, la temperatura de 20°/4°C.

2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentrația de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conținut într-o cantitate dată de produs alcoolic.

3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înțelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.

4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.

Calculul accizei pentru țigarete Modificări (1)

Art. 177. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Jurisprudență (4)

(1) Pentru țigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem. Modificări (6), Jurisprudență (2)

(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de țigarete. Modificări (1)

(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul. Modificări (1)

(4) Prețul maxim de vânzare cu amănuntul este prețul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianți și care include toate taxele și impozitele. Modificări (1), Jurisprudență (1)

(5) Prețul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de țigarete se stabilește de către persoana care produce țigaretele în România sau care importă țigaretele și este adus la cunoștință publică în conformitate cu cerințele prevăzute de norme. Modificări (1), Jurisprudență (3)

(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a țigaretelor pentru care nu s-au stabilit și declarat prețuri maxime de vânzare cu amănuntul. Jurisprudență (1)

(7) Este interzisă vânzarea de țigarete, de către orice persoană, la un preț ce depășește prețul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.

SECȚIUNEA a 4-a Regimul de antrepozitare

Reguli generale Modificări (1)

Art. 178. - Modificări (1), Jurisprudență (12)

(1) Producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Jurisprudență (8)

(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea de produse accizabile. Jurisprudență (2)

(3) Produsele accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.

(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. Jurisprudență (9)

(5) Deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor, atrage plata acestora. Jurisprudență (2)

(6) Fac excepție de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livrează uleiuri minerale către avioane și nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty-free. Modificări (1)

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal Modificări (1)

Art. 179. - Modificări (1), Jurisprudență (3)

(1) Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile emise de autoritatea fiscală competentă. Jurisprudență (2)

(2) În vederea obținerii autorizației pentru ca un loc să funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă în modul și sub forma prevăzute în norme. Jurisprudență (1)

(3) Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:

a) amplasarea și natura locului;

b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 183.

(4) Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuții de control. Jurisprudență (1)

(5) Persoana care își manifestă în mod expres intenția de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoțită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locații.

Condiții de autorizare Modificări (1)

Art. 180. - Modificări (1), Jurisprudență (7)

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Jurisprudență (1)

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deținerea, depozitarea și/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potențiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, această cantitate poate fi diferențiată, în funcție de grupa de produse depozitată; Modificări (1)

b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor; Modificări (1), Respingeri (1), Jurisprudență (3)

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile; Jurisprudență (1)

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnați în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerințele prevăzute la art. 183.

Autorizarea ca antrepozit fiscal Modificări (1)

Art. 181. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

(1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentației complete de autorizare.

(2) Autorizația va conține următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile și natura activității;

d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operațiuni de depozitare;

e) nivelul garanției;

f) perioada de valabilitate a autorizației;

g) orice alte informații relevante pentru autorizare.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă. O dată determinată, aceasta nu va putea fi depășită, în condițiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depășește maximul stabilit în autorizație, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacității de depozitare inițiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanțele schimbate.

(4) Autorizațiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.

(5) Înainte de a fi modificată autorizația, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse și a motivelor acesteia. Jurisprudență (1)

(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorității fiscale competente modificarea autorizației.

Respingerea cererii de autorizare

Art. 182. - Jurisprudență (1)

(1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislației în vigoare. Jurisprudență (1)

Obligațiile antrepozitarului autorizat Modificări (1)

Art. 183. - Modificări (1), Jurisprudență (12)

Orice antrepozitar autorizat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe: Jurisprudență (4)

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanție, în cazul producției, transformării și deținerii de produse accizabile, precum și o garanție obligatorie pentru circulația acestor produse, în condițiile stabilite prin norme; Respingeri (1), Jurisprudență (5)

b) să instaleze și să mențină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; Modificări (1), Jurisprudență (4)

c) să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare, la cererea autorităților fiscale; Respingeri (1), Jurisprudență (6)

d) să țină un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate; Jurisprudență (2)

e) să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor; Jurisprudență (2)

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritățile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităților fiscale competente;

h) să cerceteze și să raporteze către autoritățile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înștiințeze autoritățile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanției constituite potrivit lit. a); Jurisprudență (5)

j) să se conformeze cu alte cerințe impuse prin norme. Jurisprudență (10)

Regimul de transfer al autorizației Modificări (1)

Art. 184. - Modificări (1), Jurisprudență (2)

(1) Autorizațiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizați numiți și nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizația nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Revocarea și anularea autorizației Modificări (1)

Art. 185. - Modificări (1), Jurisprudență (11)

(1) Autoritatea fiscală competentă revocă autorizația pentru un antrepozit fiscal, în următoarele situații: Jurisprudență (1)

a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:

1. persoana a decedat;

2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală prevăzută la art. 180 lit. d); sau

3. activitatea desfășurată este în situație de faliment sau lichidare.

b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:

1. în legătură cu persoana juridică a fost inițiată o procedură de faliment sau de lichidare; sau

2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală prevăzută la art. 180 lit. e);

c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 lit. a).

(2) Autoritatea fiscală competentă anulează autorizația pentru un antrepozit fiscal, atunci când i-au fost oferite informații inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal. Modificări (1), Jurisprudență (4)

(3) Autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizația pentru un antrepozit fiscal, dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 183 sau la secțiunea a 6-a din prezentul capitol. Respingeri (1), Jurisprudență (5)

(4) Dacă autoritatea fiscală competentă hotărăște să revoce sau să anuleze autorizația unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie să trimită o notificare cu privire la această decizie către antrepozitarul autorizat. Cu excepțiile prevăzute la alin. (5), revocarea autorizației își produce efecte începând cu cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primește notificarea. Modificări (1), Jurisprudență (2)

(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare a autorizației pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislației în vigoare. Termenul de 15 zile prevăzut la alin. (4) se suspendă până la soluționarea contestației. Modificări (1), Jurisprudență (3)

(6) Antrepozitarul autorizat poate renunța la autorizația pentru un antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscală competentă a unei înștiințări în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renunțarea produce efecte.

SECȚIUNEA a 5-a Deplasarea și primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv Referințe (1)

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv Modificări (1)

Art. 186. - Modificări (1), Referințe (2), Jurisprudență (8)

Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă, dacă sunt satisfăcute următoarele cerințe:

a) deplasarea are loc între două antrepozite fiscale;

b) produsul este însoțit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoțire, care satisface cerințele prevăzute în norme;

c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul și cantitatea produsului aflat în interior;

d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme; Puneri în aplicare (1)

e) autoritatea fiscală competentă a primit garanția pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însoțire Modificări (1)

Art. 187. - Modificări (1), Referințe (3), Jurisprudență (7)

(1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire. Modelul documentului administrativ de însoțire va fi prevăzut în norme. Jurisprudență (1)

(2) În cazul deplasării produselor accizabile între două antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmește în 5 exemplare, utilizate după cum urmează: Jurisprudență (1)

a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;

b) exemplarele 2, 3 și 4 ale documentului însoțesc produsele accizabile pe parcursul mișcării până la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă, în raza căreia își desfășoară activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu excepțiile prevăzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se păstrează de către acesta. Exemplarul 3 este transmis de către antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite și rămâne la autoritatea fiscală competentă, în raza căreia își desfășoară activitatea antrepozitul fiscal primitor; Jurisprudență (2)

c) exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autorității fiscale competente în raza căreia își desfășoară activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv Modificări (1)

Art. 188. - Modificări (1), Jurisprudență (2)

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă sunt satisfăcute următoarele cerințe:

a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerințelor prevăzute la art. 186;

b) antrepozitul fiscal primitor indică, pe fiecare copie a documentului administrativ de însoțire, tipul și cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum și orice discrepanță între produsul accizabil primit și produsul accizabil indicat de documentele administrative de însoțire, semnând și înscriind data pe fiecare copie a documentului;

c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obțină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoțire a produselor accizabile primite, cu excepțiile prevăzute în norme; Jurisprudență (1)

d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal primitor returnează o copie a documentului administrativ de însoțire persoanei care a expediat produsul.

Obligația de plată a accizelor pe durata deplasării Modificări (1)

Art. 189. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

(1) În cazul oricărei abateri de la cerințele prevăzute la art. 186-188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil. Jurisprudență (2)

(2) Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligația de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primește de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însoțire, certificat în mod corespunzător.

(3) Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primește documentul administrativ de însoțire certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înștiința în următoarele 3 zile autoritatea fiscală competentă cu privire la acest fapt și de a plăti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe Modificări (1)

Art. 190. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin conducte fixe, pe lângă prevederile art. 188 și 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligația de a asigura autorităților fiscale competente, la cererea acestora, informații exacte și actuale cu privire la deplasarea uleiurilor minerale.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal și un birou vamal Modificări (1)

Art. 191. - Modificări (1), Jurisprudență (2)

În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal și un birou vamal de ieșire din România sau între un birou vamal de intrare în România și un antrepozit fiscal, acciza se suspendă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norme. Aceste condiții sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190. Jurisprudență (2)

Momentul exigibilității accizelor

Art. 192. - Jurisprudență (22)

(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România. Jurisprudență (18)

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condițiile prevăzute la art. 166. Jurisprudență (9)

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil. Jurisprudență (11)

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică și plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv și sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții: Jurisprudență (3)

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră, dar numai în situația în care autorității fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informația privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România; Jurisprudență (1)

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului, dar numai în situația în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depășește limitele prevăzute în norme. Jurisprudență (1)

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea. Jurisprudență (12)

(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant. Modificări (1), Jurisprudență (6)

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă sau se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data revocării sau anulării autorizației. Modificări (1), Jurisprudență (12)

(8) Accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă. Jurisprudență (3)

SECȚIUNEA a 6-a Obligațiile plătitorilor de accize

Plata accizelor la bugetul de stat Modificări (1)

Art. 193. - Modificări (1), Derogări (3), Jurisprudență (9)

(1) Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă. Modificări (1), Jurisprudență (5)

(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import. Modificări (1), Jurisprudență (1)

Depunerea declarațiilor de accize Modificări (1)

Art. 194. - Modificări (1), Jurisprudență (3)

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligația de a depune la autoritatea fiscală competentă o declarație de accize pentru fiecare lună în care este valabilă autorizația de antrepozit fiscal, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Jurisprudență (1)

(2) Declarațiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către antrepozitarii autorizați până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația.

(3) În situațiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) și e) trebuie să se depună imediat o declarație de accize la autoritatea fiscală competentă și, prin derogare de la art. 193, acciza se plătește a doua zi după depunerea declarației. Modificări (1)

Documente fiscale Modificări (1)

Art. 195. - Modificări (1), Referințe (1), Jurisprudență (2)

(1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deținute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deținute de către alte persoane decât comercianții, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul. Jurisprudență (1)

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoțite de un document, astfel: Jurisprudență (1)

a) mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoțită de documentul administrativ de însoțire; Jurisprudență (1)

b) mișcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoțită de factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme; Jurisprudență (4)

c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoțit de factură sau aviz de însoțire. Jurisprudență (1)

Evidențe contabile Modificări (1)

Art. 196. - Modificări (1), Jurisprudență (2)

Orice antrepozitar autorizat are obligația de a ține registre contabile precise, care să conțină suficiente informații pentru ca autoritățile fiscale să poată verifica respectarea prezentului titlu, conform legislației în vigoare.

Responsabilitățile antrepozitarilor autorizați și ale autorităților fiscale competente Modificări (1)

Art. 197. - Modificări (1), Jurisprudență (1)

(1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a declarațiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prezentului titlu și cu legislația vamală în vigoare. Jurisprudență (1)

(2) Accizele se administrează de autoritățile fiscale competente și de autoritățile vamale, pe baza competențelor lor, așa cum sunt precizate în prezentul titlu și în legislația vamală în vigoare.

Garanții Modificări (1)

Art. 198. - Modificări (1), Jurisprudență (3)

(1) După acceptarea condițiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscală competentă o garanție, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile. Jurisprudență (1)

(2) Garanțiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanții reale și personale.

(3) Modul de calcul, valoarea și durata garanției vor fi prevăzute în norme.

(4) Valoarea garanției va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizați sau în nivelul de accize datorat.

SECȚIUNEA a 7-a Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale Modificări (1)

Art. 199. - Modificări (1), Jurisprudență (2)

(1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:

a) livrarea în contextul relațiilor consulare sau diplomatice;

b) organizațiile internaționale recunoscute ca atare de către autoritățile publice ale României, în limitele și în condițiile stabilite prin convențiile internaționale, care pun bazele acestor organizații, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) forțele armate aparținând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepția Forțelor Armate ale României;

d) rezerva de stat și rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim. Modificări (1)

(2) Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor și al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele și în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația vamală în vigoare. Jurisprudență (3), Doctrină (1)

Scutiri pentru alcool etilic și alte produse alcoolice

Art. 200. - Jurisprudență (10)

(1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice atunci când sunt: Modificări (1), Jurisprudență (10)

a) denaturate conform prescripțiilor legale și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman; Jurisprudență (4)

b) utilizate pentru producerea oțetului; Jurisprudență (6)

c) utilizate pentru producerea de medicamente; Jurisprudență (2)

d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentrație ce nu depășește 1,2% în volum; Jurisprudență (4)

e) utilizate în scop medical în spitale și farmacii; Modificări (1), Jurisprudență (1)

f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiția ca în fiecare caz concentrația de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția ciocolatei și 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția altor produse; Jurisprudență (4)

g) eșantioane pentru analiză sau teste de producție necesare sau în scopuri științifice; Jurisprudență (6)

h) utilizate în procedee de fabricație, cu condiția ca produsul finit să nu conțină alcool;

i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei; Jurisprudență (1)

j) utilizate în industria cosmetică.

(2) Modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum și produ