Art 23 Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie | Lege 217/2003

Acesta este un fragment din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie -
Art. 23.
-

(1) Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie, denumite în continuare adăposturi, sunt unități de asistență socială, de regulă fără personalitate juridică, care asigură protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței în familie, nevoite să recurgă la acest serviciu de asistență socială.

(2) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgență sau cu aprobarea scrisă a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecție. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.

(3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimțământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.

(4) Organizarea și funcționarea adăposturilor publice se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale, cu avizul agenției și cu respectarea standardelor de calitate a serviciilor sociale în domeniu și a normelor metodologice prevăzute la art. 10 alin. (2).

(5) Adăposturile pot fi publice sau private, în funcție de natura finanțării. Înființarea adăposturilor publice revine consiliilor județene, respectiv Consiliului General al Municipiului București, și consiliilor locale, cu avizul agenției.

(6) În cazul acordării de subvenții adăposturilor private, instituția care a acordat subvenția participă la administrarea acestora sau, după caz, controlează folosirea fondurilor astfel alocate.

(7) Adăposturile publice constituie domeniul privat al comunității. Prevederile alin. (6) se aplică și pentru aceste adăposturi.

(8) Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit următoarele servicii sociale, cu respectarea standardelor de calitate, atât victimei, cât și minorilor aflați în îngrijirea acesteia: protecție împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistență psihologică și consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situației familiale. În cazul persoanelor care nu își pot asigura singure cazarea și hrana, acestea vor avea drept de ședere în adăpost până la rezolvarea acestor deziderate de către stat sau de către organizațiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională, internarea minorilor în așezăminte sociale etc.

Acesta este un fragment din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Lege 217/2003:
Art 13 Asistenții familiali
Art 14 Asistenții familiali
Art 15 Asistenții familiali
Art 16 Măsuri de prevenire și combatere a violenței în familie
Art 17 Măsuri de prevenire și combatere a violenței în familie
Art 18 Măsuri de prevenire și combatere a violenței în familie
Art 19 Medierea în cazurile de violență în familie
Art 20 Medierea în cazurile de violență în familie
Art 21 Medierea în cazurile de violență în familie
Art 22 Medierea în cazurile de violență în familie
Art 23 Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie
Art 24 Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie
Art 25 Centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie
Art 26 Măsuri de protejare a victimelor violenței în familie
Art 27 Măsuri de protejare a victimelor violenței în familie
Art 28 Măsuri de protejare a victimelor violenței în familie
Art 29 Sancțiuni
Art 30 Sancțiuni
Art 31 Dispoziții finale
;
se încarcă...