Universul Juridic nr. 7/2019

Tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul minorilor
de Ștefan Alexandru Toma

17 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Aspecte introductive

Actualul Cod penal(1) a adus modificări importante în privința răspunderii penale a minorilor. Cu toate că vârsta minimă de la care un minor poate să răspundă penal a rămas aceeași, respectiv 14 ani, inculpaților minori nu li mai pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative, neprivative sau privative de libertate, după caz, astfel cum rezultă din art. 114 C. pen.

În principiu, față de un minor care răspunde penal se va lua o măsură educativă neprivativă de libertate, luarea unei măsuri educative privative de libertate constituind o ipoteză de excepție(2) . Această regulă este valabilă și în ipoteza comiterii de către minor a mai multor infracțiuni concurente, astfel cum vom arăta în cadrul secțiunii dedicate analizei concursului de infracțiuni. În schimb, în celelalte ipoteze ale pluralității de infracțiuni, pe care legiuitorul nu le denumește, instanța poate opta pentru o măsură educativă privativă de libertate, în temeiul art. 114 alin. (2) lit. a) sau art. 123 alin. (3) lit. c) C. pen.

Legiuitorul a reglementat în cadrul art. 129 alin. (2) - (4) C. pen. și ipoteza pluralității de infracțiuni, dintre care una/unele săvârșite în timpul minorității și una/unele după majorat(3) .

În continuare, vom analiza regulile aplicabile concursului de infracțiuni (A), ulterior urmând să formulăm unele propuneri de lege ferenda, după o scurtă prezentare a unor soluții din dreptul comparat (B).

II. Pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului

Potrivit art. 38 C. pen., concursul reprezintă o formă a pluralității de infracțiuni, ce presupune comiterea a două sau mai multor infracțiuni de către aceeași persoană, fie prin acțiuni sau inacțiuni distincte (concurs real), fie prin aceeași acțiune sau inacțiune (concurs ideal), înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Definiția este aplicabilă și în cazul minorilor, întrucât particularități există doar în privința tratamentului sancționator.

Tratamentul sancționator este reglementat de art. 129 alin. (1) C. pen. Potrivit acestei dispoziții legale, "în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74". Prin urmare, legiuitorul român a optat pentru principiul unicității măsurii educative, indiferent de numărul infracțiunilor săvârșite de minor.

Din coroborarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) cu cele ale art. 114 C. pen. rezultă următoarele ipoteze:

a) Instanța va lua o unică măsură educativă neprivativă de libertate, prin raportare la art. 114 alin. (1).

b) Instanța va lua o măsură educativă privativă de libertate dacă sunt îndeplinite cerințele art. 114 alin. (2) lit. b) și dacă apreciază, față de gravitatea concretă a infracțiunilor comise, că o măsură educativă neprivativă de libertate ar fi insuficientă pentru atingerea scopului măsurilor educative(4), respectiv reeducarea, reintegrarea socială a minorului și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

O soluție particulară pe care instanța o poate dispune în cazul concursului de infracțiuni este prevăzută de art. 123 alin. (3) C. pen. Astfel, conform acestei prevederi, dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate este judecat pentru o infracțiune concurentă, instanța are următoarele posibilități:

a) să prelungească măsura educativă luată inițial, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta;

b) să înlocuiască măsura luată inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;

c) să înlocuiască măsura luată inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.

Situația premisă a prevederii legale menționate supra este reprezentată de aflarea minorului în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate în momentul pronunțării soluției pentru infracțiunea/infracțiunile concurentă/e cu cea care a ocazionat luarea măsurii inițiale. De altfel, este logic să fie așa, întrucât doar o măsură educativă care se află în curs de executare poate fi prelungită sau înlocuită. În consecință, dacă la data pronunțării soluției măsura educativă neprivativă fusese deja executată, dispozițiile art. 123 alin. (3) nu mai sunt aplicabile.

În ceea ce privește soluțiile pe care le poate pronunța instanța, deși textul nu distinge, considerăm că înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate cu o măsură educativă privativă de libertate este posibilă doar dacă sunt îndeplinite cerințele art. 114 alin. (2) lit. b) cu privire la cel puțin una dintre infracțiunile concurente(5). O atare soluție se impune pentru a nu crea o situație discriminatorie între minori, după cum infracțiunile sunt judecate împreună ori separat.

Dacă am opta pentru interpretarea conform căreia soluția de la art. 123 alin. (3) lit. c) ar putea fi dispusă indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății ori infracțiunea pentru care s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate în a cărei executare se află minorul, consecințele ar fi următoarele:

a) În cazul în care toate infracțiunile concurente comise de minor sunt judecate împreună, față de acesta se poate lua o măsură educativă privativă de libertate doar în condițiile art. 114 alin. (2) lit. b), respectiv dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru cel puțin una dintre infracțiuni este de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...