Universul Juridic nr. 7/2019

Creanța fiscală și momentul nașterii dreptului în procedura insolvenței
de Andreea Deli Diaconescu

15 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Potrivit legislației de lege lata, nu există o definiție care să stabilească care este criteriul în funcție de care o creanță aferentă materiei insolvenței este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii(1). Codul insolvenței a preferat să folosească raționamente deductive, prin care să permită calificarea juridică a unei creanțe curente plecând de la două noțiuni: definiția tabelului preliminar de creanțe și stabilirea termenului limită în care trebuie finalizat controlul fiscal pentru creanțele bugetare anterioare deschiderii procedurii.

Astfel, prin dispozițiile art. 5 pct. 69 din Codul insolvenței, în tabelul preliminar se înscriu "toate creanțele scadente sau nescadente, sub condiție sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii (s.n.)".

Conform art. 102 alin. (1) din Codul insolvenței, creditorul fiscal are obligația de a-și înscrie în tabelul preliminar toate aceste creanțe fiscale anterioare deschiderii, acordându-i-se un termen mai lung decât față de ceilalți creditori, și anume 60 de zile de data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență a notificării privind deschiderea procedurii. În plus, Codul insolvenței, în modificarea introdusă de O.U.G. nr. 88/2018, stabilește un instrument juridic cert în calificarea componentei anterioare, respectiv a componentei ulterioare deschiderii procedurii în privința creanței fiscale: "Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului".

Interpretând per a contrario aceste texte normative și coroborând o astfel de interpretare cu caracterul concursual al procedurii, adică cu uniformitatea în aplicarea regimului juridic a creanțelor masei credale, rezultă că esența calificării unei creanțe, indiferent de natura juridică a acesteia, bugetară sau chirografară, este dată de momentul nașterii raportului juridic de drept substanțial care a generat-o.

Aspectul determinării momentului nașterii unei creanțe se cumulează, în raport de creanța creditorului fiscal, cu acela al emiterii actului juridic prin care "se stabilește și se individualizează creanța fiscală", conform art. 1 pct. 37 C. pr. fisc. Cu alte cuvinte, asemenea acte juridice pot fi, nelimitativ: decizia de impunere, decizia referitoare la plata accesoriilor, decizia prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, procesele-verbale de stabilire a unei creanțe bugetare în cadrul ordinelor de finanțare sau a contractelor având ca obiect fonduri europene nerambursabile. Tocmai de aceea, reglementarea expresă a actului prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, și anume decizia de impunere, reprezintă o modificare benefică pe care O.U.G. nr. 88/2018 o aduce materiei insolvenței.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...