Universul Juridic nr. 7/2019

Efectele hotărârilor prejudiciale pronunțate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene
de Tudor-Matei Rusu

04 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Introducere

În prezent, suntem martorii unei apropieri, influențări și armonizări reciproce a sistemelor de drept din toate statele lumii. Acest lucru poate fi demonstrat prin existența unor instituții precum Uniunea Europeană, Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite, care, într-o formă sau alta, contribuie la armonizarea sistemelor de drept(1).

Importanța articolului rezultă, în primul rând, din faptul că dreptul Uniunii Europene primează dreptului național. Această supremație a dreptului comunitar nu își are bazele în niciun tratat, ci a fost dezvoltată de Curtea de Justiție pe cale jurisprudențială. Aceasta a stabilit că instanțele naționale trebuie să pună imediat în aplicare dreptul Uniunii și să ignore sau să înlăture orice normă națională care ar putea împiedica aplicarea dreptului Uniunii Europene(2). Prin aplicarea imediată a dreptului Uniunii Europene înțelegem că instanțele naționale trebuie să îl aplice fără a încerca să soluționeze un conflict între acesta și dreptul național, deoarece instanțele naționale pot sau uneori chiar sunt obligate să solicite Curții pronunțarea unei hotărâri prejudiciale cu privire la interpretarea sau validitatea unor norme de drept comunitar și, astfel, nu se poate spune că instanțele naționale vor aplica imediat dreptul Uniunii Europene.

În al doilea rând, importanța articolului rezultă și din faptul că dreptul Uniunii Europene s-a integrat, a pătruns în cât mai multe ramuri ale dreptului național. Astfel, există din ce în ce mai puține raporturi juridice care nu sunt reglementate de norme care au o anumită legătură cu dreptul Uniunii Europene. Există foarte multe regulamente care, conform art. 288 din TFUE, sunt obligatorii în toate elementele lor și se aplică direct în fiecare stat membru și, totodată, există foarte multe directive, care sunt obligatorii și care au fost transpuse în legislațiile naționale. În aceste condiții, este foarte greu să întâlnim litigii care să nu fie guvernate de norme de drept comunitar sau măcar de norme care au o anumită legătură cu dreptul Uniunii Europene.

Trebuie spus că dreptul Uniunii Europene, pe lângă legislația primară și secundară, are și o latură jurisprudențială foarte importantă. Această latură jurisprudențială s-a dezvoltat ca urmare a interpretării normelor primare și derivate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, dreptul Uniunii Europene se bucură de o interpretare dinamică. Acesta trebuie interpretat din perspectiva realității contemporane, astfel, dreptul comunitar nu poate fi izolat de realitatea socială și, totodată, trebuie adaptat cât mai repede la această realitate. În cazul în care dreptul Uniunii nu ar fi adaptat la această realitate socială, există posibilitatea impunerii unor anumite puncte de vedere depășite. Totodată, în condițiile în care Curtea nu ar ține seama de aceste realități, ar exista riscul ca normele comunitare să își piardă din eficacitate. Trebuie spus că, nu de puține ori, Curtea și-a schimbat orientarea cu privire la anumite situații cu care s-a confruntat. Din aceste puncte de vedere, se poate observa că dreptul Uniunii Europene este foarte puternic influențat de contextele economice, politice și sociale. Aici putem observa o altă importanță a temei, deoarece această interpretare dinamică a dreptului comunitar, făcută de către Curte, a fost realizată prin intermediul chestiunilor prejudiciale, fără mecanismul prevăzut în art. 267 din TFUE ar fi fost mult mai greu să se realizeze această interpretare dinamică a dreptului comunitar.

2. Clasificarea chestiunilor prejudiciale

Conform art. 267 din TFUE, articol ce reprezintă sediul materiei în ceea ce privește procedura trimiterilor preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene se poate pronunța, cu titlu preliminar, cu privire la: interpretarea tratatelor și validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

De aici putem trage concluzia că o hotărâre prejudicială poate avea ca obiect, fie un tratat, fie un act de drept derivat. În ceea ce privește tratatele, acestea nu pot fi supuse decât unei interpretări a Curții de Justiție, ele nu pot fi supuse și unui control în ceea ce privește legalitatea acestora. De partea cealaltă, actele de drept derivat, precum regulamentele, directivele, deciziile, recomandările și avizele pot fi supuse atât unei interpretări, cât și unei verificări a legalității acestora.

Având în vedere aceste lucruri, se poate preciza că pot exista două tipuri de chestiuni prejudiciale. În primul rând, este vorba despre chestiunile prejudiciale în interpretare, ce vor avea ca obiect, fie un tratat, fie un act adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii. În al doilea rând, este vorba despre chestiunile prejudiciale în validitate. Acestea pot avea ca obiect doar actele adoptate de către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

3. Efectele chestiunilor prejudiciale

În ceea ce privește efectele hotărârilor prejudiciale trebuie avută în vedere forța obligatorie a hotărârilor, precum și efectul în timp al acestora. Astfel, trebuie separate trimiterile în interpretare de cele în validitate când analizăm efectele hotărârilor.

Totodată, Curtea de Justiție nu se consideră ținută de hotărârile sale anterioare, dar, în practică, s-a întâmplat destul de rar ca soluția cu privire la o problemă să fie schimbată. Foarte rar, Curtea recunoaște în mod explicit faptul că se îndepărtează de jurisprudența anterioară(3). Există și un exemplu faimos întâlnit în cauzele conexate Keck și Mithouard(4). În aceste spețe ce aveau ca obiect anumite măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative, Curtea a adoptat o poziție diferită față de jurisprudența anterioară stabilită în cauza Cassis de Dijon(5) și a făcut distincție între reglementările naționale cu privire la produse (care reprezintă tot timpul măsuri cu efect echivalent) și reglementările naționale cu privire la modalitățile de vânzare (acestea nu reprezintă măsuri cu efect echivalent dacă afectează atât în fapt, cât și în drept atât produsele naționale, cât și cele importate).

3.1. Efectele chestiunilor prejudiciale în interpretare

Când vine vorba de trimiterile în interpretare, pe lângă efectul acestora, trebuie să vorbim și de tipurile de răspunsuri pe care le poate da Curtea. Aceasta poate răspunde în următoarele moduri. În primul rând, poate să dea un răspuns atât de exact încât să nu mai lase instanței naționale vreo marjă, practic oferind o soluție în acel litigiu. În al doilea rând, poate să dea un răspuns prin care să ghideze, să îndrume instanța națională în rezolvarea acelui litigiu. În ultimul rând, poate să răspundă foarte general, urmând ca instanța națională să tragă concluziile necesare din decizia Curții(6).

În ceea ce privește chestiunile prejudiciale în interpretare, Curtea, de multe ori, nu se rezumă la a interpreta norma de drept comunitar, ci mai degrabă ea trece direct la aplicarea acelei norme. Desigur, conform art. 267 din TFUE, Curtea de Justiție nu are în competența sa și aplicarea dreptului Uniunii într-o situație concretă, inclusiv pe acest lucru bazându-se și relația de colaborare dintre Curte și instanțele naționale.

Doar că, de cele mai multe ori, în practică nu prea se face o distincție între interpretare și aplicare. Acest lucru este cauzat de modul în care sunt redactate multe dintre întrebările trimise Curții de Justiție. Aceste întrebări sunt foarte detaliate și este de înțeles că ele vor primi un răspuns foarte specific. Astfel, în cazul primului tip de răspuns oferit de Curte, discutat anterior, nu prea mai există o distincție între interpretare și aplicare. Practic, în acele cauze, Curtea de Justiție aplică dreptul comunitar prin hotărârea pe care o dă.

Curtea și-a arătat de multe ori disponibilitatea de a oferi răspunsuri foarte detaliate și, astfel, s-a ajuns la estomparea liniei dintre aplicare și interpretare. De asemenea, acest lucru servește și la transformarea ideii că instanțele naționale și Curtea de Justiție sunt separate, dar egale, fiecare cu rolurile care le-au fost desemnate, într-una iluzorie. Astfel, cu cât mai detaliată este hotărârea Curții, cu atât mai puțină libertate are instanța națională(7).

Revenind la efectele hotărârilor în interpretare, trebuie să vorbim întâi de forța obligatorie a acestora.

Față de instanța de trimitere, hotărârea Curții este obligatorie. Totodată, trebuie înțeles că toate instanțele care vor soluționa acea cauză pe viitor, în căile ordinare sau extraordinare de atac, trebuie să se conformeze hotărârii Curții de Justiție în acea cauză(8). Caracterul obligatoriu al hotărârii Curții nu împiedică instanța națională care a trimis acea întrebare să mai trimită ulterior și alte întrebări ulterioare în cadrul aceleiași cauze, fie pentru a obține lămuriri cu privire la hotărârea Curții, fie pentru a obține un răspuns diferit. Mai există o consecință a faptului că o hotărâre prejudicială este obligatorie pentru instanța de trimitere. Astfel, dacă pe viitor ea va trebui să soluționeze o cauză asemănătoare cu cea în care Curtea s-a pronunțat, aceasta nu mai este obligată să recurgă la procedura prevăzută în art. 267 din TFUE. Astfel, dezvoltarea unui precedent reprezintă o excepție de la obligația de trimitere a instanțelor superioare.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...