Universul Juridic nr. 7/2019

Opinii privind timpul legal al concepțiunii și prezumțiile de paternitate în reglementarea Codului civil
de Teodor Bodoașcă

02 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Timpul legal al concepțiunii. A. Preliminarii. De inspirație franceză(1) , art. 412 C. civ., fiind plasat în contextul "dispozițiilor generale" (art. 408-413) privind "stabilirea filiației" (art. 408-440), sub denumirea marginală "timpul legal al concepțiunii", dispune că "intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii" [alin. (1) teza I]. El se calculează zi cu zi [alin. (1) teza a II-a]. Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval [alin. (2) ]. În reglementarea anterioară, art. 61 C. fam. prevedea că timpul cuprins între a trei suta și a suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepției (teza I). El se socotește de la zi la zi (teza a II-a).

Această prezumție a fost determinată de incertitudinea care planează asupra momentului în care are loc concepțiunea copilului și a bărbatului care a participat la realizarea ei, deoarece, de regulă, raporturile sexuale umane sunt discrete ("tainice"). Mai mult, nu toate raporturile sexuale dintre bărbat și femeie au ca finalitate concepțiunea, iar durata gestației (sarcinii) este relativ diferită de la o femeie la alta.

În asemenea circumstanței, legiuitorul, raportându-se la "momentul", de regulă, "cunoscut al nașterii"(2), precum și la procentul cel mai mare de gestații care au depășit limita normală(3), a prezumat intervalul de timp în care se poate produce concepțiunea. Acest interval de timp este cuprins între a trei suta și a suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului.

Prezumția timpului legal al concepțiunii are "caracter general", în sensul că ar trebui să fie aplicabilă în cazul ambelor forme ale filiației (față de mamă și, respectiv față de tată) și, în cazul paternității, atât în privința celei din căsătorie, cât și a celei din afara căsătoriei. Caracterul general al prezumției este susținut de însăși plasarea art. 412 C. civ. în contextul "dispozițiilor generale" privind "stabilirea filiației".

În cazul filiației față de mamă, în ceea ce ne privește, nu avem cunoștință de existența unor cazuri în practică în care s-a pus problema utilizării prezumției timpului legal al concepțiunii.

Cu toate acestea, alături de situarea art. 412 C. civ. în contextul general al stabilirii filiației, există și unele dispoziții ale Codului civil care, având o formulare generală despre concepțiune și filiație, implicit, pun problema folosirii acestei prezumții pentru stabilirea ambelor forme ale filiației. Spre exemplu, art. 421 C. civ. dispune că, atunci când filiația este stabilită printr-un act de naștere care nu este conform cu posesia de stat [alin. (1) ], aceasta se dovedește, printre altele, cu orice mijloc de probă [alin. (2) ](4) . Evident, art. 421 C. civ., referindu-se fără distincție la "acțiunea în contestația filiației", vizează atât paternitatea, cât și maternitatea, iar expresia "orice mijloc de probă" include și prezumțiile(5) .

În opinia noastră, "prezumția timpului legal al concepțiunii", ca atare, nu are relevanță juridică asupra filiației, dacă nu este cumulată cu prezumția privind participarea unei persoane la "actul concepțiunii". După cum vom prezenta în cele ce urmează, o asemenea prezumție există numai în cazul "bărbatului". În schimb, în cazul "femeii", nu s-a impus reglementarea "prezumției de maternitate" pentru simplul motiv că "participarea ei la concepțiune" poate fi dovedită nemijlocit. Într-adevăr, chiar dacă nu poate fi identificat momentul și actul sexual care a determinat "concepțiunea", participarea femeii la realizarea ei se dovedește cu destulă ușurință, chiar prin faptul că este "însărcinată", respectiv că "a născut copilul".

Privite astfel lucrurile, apare aberant să se susțină că un bărbat, pentru a procrea același copil, a avut raporturi sexuale cu două sau mai multe femei și, drept urmare, pentru a stabili care dintre ele este mama copilului, ar trebui să dovedească plasarea raporturilor sexuale ale uneia dintre ele în timpul legal al concepțiunii. Probabil și acesta este motivul pentru care, în tradiția populară, se afirmă că "mama este numai una".

De fapt, în vechea reglementare, pentru a reflecta aplicabilitatea prezumției timpului legal al concepțiunii numai în cazul paternității, art. 61 C. fam. a fost inclus în contextul reglementărilor destinate "filiației față de tată" (art. 53-61).

Dat fiind faptul că posibilitatea de a proba direct și cu certitudine participarea femeii la concepțiune nu a dispărut și, cel mai sigur, nu va dispare în viitor, vechea "topografie" a dispozițiilor referitoare la timpul legal al concepțiunii rămâne de actualitate și sub imperiul actualului Cod civil. Pentru aceste motive, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să plaseze art. 412 C. civ. într-o subsecțiune distinctă, înaintea celei consacrate prezumției de paternitate.

În schimb, în cazul filiației față de tată, aplicabilitate generală a prezumției privind timpul legal al concepțiunii este susținută de art. 414 alin. (1) C. civ.(6) , pentru copilul din căsătorie, și de art. 426 alin. (1) C. civ., pentru copilul din afara căsătoriei. Astfel, potrivit primului text, copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. În schimb, în temeiul celui de al doilea text, paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii (s.n.). Evident, "soțul mamei" este "tatăl din căsătorie", iar "pretinsul tată" este "tatăl din afara căsătoriei"(7) .

B. Natura prezumției privind timpul legal al concepțiunii. Fără a intra în detalii, facem precizarea că, sub imperiul Codului familiei, doctrina(8) și jurisprudența(9) din domeniu, fiind unanime în privința "caracterului absolut" al prezumției timpului legal al concepțiunii, au interpretat, însă diferit sensul acestui caracter(10) .

În ceea ce ne privește, alăturându-ne opiniei majoritare(11) , am considerat că, în temeiul art. 61 C. fam., era inadmisibil să se probeze că o anumită gestație a fost mai mare de 300 de zile sau mai mică de 180 de zile. În schimb, se putea proba că "fecundarea femeii" a avut loc într-o anumită perioadă din intervalul de timp cuprins între a trei suta și a suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului(12) . Pentru primul aspect a pledat însăși formularea categorică a dispozițiilor art. 61 teza I din Codul familiei. În schimb, pentru cel de-al doilea aspect a avut relevanță chiar împrejurarea că fecundarea femeii este rezultatul unui singur raport sexual, produs într-un anumit "moment", și nicidecum a mai multor de raporturi sexuale, săvârșite într-o "perioadă de timp"(13) .

Chiar dacă "limitele legale ale gestației", stabilite inițial prin art. 61 C. fam., au fost depășite de realitate, prin art. 412 C. civ., legiuitorul român le-a păstrat, însă doar cu caracter relativ. Procedându-se astfel, a fost conservată "tradiția normativă din domeniu" și, în același timp, a fost luată în considerare frecvența gestațiilor cu durata mai lungă sau mai scurtă decât cea normală, care indică însă că, de regulă, nu este depășită "limita maximă de 300" și nici cea "minimă de 180" de zile(14) .

Din punct de vedere tipologic, art. 412 C. civ. reglementează o "prezumție mixtă" (intermediară), ce se încadrează în tendința de "relativizare a prezumțiilor absolute în domeniul dreptului"(15) . Într-adevăr, această prezumție are caracter "mixt", deoarece, spre deosebire de prezumțiile absolute, poate fi răsturnată, însă doar prin "mijloace de probă științifice" și nicidecum prin "orice probă contrarie", așa cum prevede art. 328 alin. (2) teza I C. pr. civ. în cazul prezumțiilor relative.

Neîndoielnic, caracterul mixt al prezumției timpului legal al concepțiunii din actuala reglementare lasă fără obiect disputa doctrinară generată în trecut de dispozițiile art. 61 C. fam. Astfel, după cum s-a evocat deja, art. 412 alin. (2) C. civ. prevede expressis verbis posibilitatea de a se face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii. Mai mult, se poate face dovada concepțiunii chiar în afara acestui interval de timp.

Actuala soluție normativă, fiind în acord cu realitățile din domeniul procreării umane și cu progresul științei, dă satisfacție, mai ales, "principiului adevărului", care trebuie să prevaleze în raport cu "presupunerile legiuitorului" și să domine raporturile juridice, inclusiv cele de filiație.

Cu toate acestea, constatăm o necorelare între dispozițiile art. 412 alin. (2) C. civ., referitoare la așa-zisele "mijloace de probă științifice", și prevederile Codului de procedură civilă privind "mijloacele de probă". Astfel, art. 250 C. pr. civ., sub titlul marginal "obiectul probei și mijloacele de probă", dispune că dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege. De asemenea, în alte texte, Codul de procedură civilă se referă la "mijloace de probă"(16) , "mijloace de dovadă"(17) și "mijloace materiale de probă"(18) , dar nu și la "mijloace științifice de probă". De fapt, această expresie nu este întâlnită nici în doctrina(19) sau jurisprudența din domeniu. Explicația este simplă. Astfel, per a contrario, s-ar desprinde concluzia că sunt și "mijloace de probă neștiințifice", ceea ce, în actualul stadiu de evoluție a procesului civil, este inadmisibil.

* Articol publicat în volumul Studii de dreptul familiei, autor Teodor Bodoașcă, Editura Universul Juridic, 2018.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...