C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.076/59/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a unei decizii civile prin care a fost respins, fără a se evoca fondul, recursul formulat într-o cauză privind restituirea taxei pe poluare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal argumentează, mai întâi, teza admisibilității excepției, în condițiile în care, în prezent, dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt abrogate.

În acest sens, se arată că aceste dispoziții produc efecte juridice în calea de atac pendinte, având în vedere că revizuentul le-a invocat când erau în vigoare, fiind incidente, așadar, considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011. Mai mult, de vreme ce a fost invocată însăși neconstituționalitatea actului normativ abrogator, rezultă că se pune în discuție dacă aceste norme pot fi sau nu considerate ca fiind "în vigoare", astfel cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Totodată, este necesar a se determina, pentru soluționarea acestei cauze, dacă art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 permite revizuirea unei hotărâri date de instanțele de recurs prin care nu se evocă fondul, pentru motivul încălcării dreptului Uniunii Europene. Este important a se stabili și dacă motivele de revizuire suplimentare, depuse de revizuent ulterior abrogării art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și întemeiate pe aceste text, pot fi luate în considerare, în condițiile în care revizuentul a formulat o primă cerere de revizuire înainte ca decizia vizată să fie redactată, cu rezerva completării ulterioare a motivelor pe care își întemeiază acțiunea.

Cât privește argumentele ce susțin teza neconstituționalității fostului art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța judecătorească apreciază că acestea sunt aceleași, mutatis mutandis, cu cele cuprinse în Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, prin care Curtea Constituțională a statuat că aceste din urmă prevederi sunt neconstituționale "în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului." În caz contrar, a arătat Curtea Constituțională, justițiabilul s-ar vedea lipsit de protecția conferită dreptului de acces la justiție prin normele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ceea ce ar fi în dezacord cu obligațiile asumate de România în calitate de stat membru al acestei convenții.

Prin urmare, pentru respectarea art. 11 alin. (2) și a art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, dar și a jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța judecătorească apreciază că se impune ca Parlamentul să legifereze mecanisme corespunzătoare care să asigure înfăptuirea justiției cu respectarea legislației Uniunii Europene (autorul excepției invocă în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunțată în Cauza C-263/10, Nisipeanu împotriva Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și alții, paragraful 32, Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunțată în Cauza 24/86, Blaizot împotriva Universite de Liege și alții, punctul 27, Hotărârea din 10 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza C-402/03, SkovAEg împotriva Bilka Lavprisvarehus A/S și Bilka Lavprisvarehus A/S împotriva Jette Mikkelsen and Michael Due Nielsen, punctul 50, precum și Hotărârea din 18 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza C 313/05, Brzezinski împotriva Dyrektor Izby Celnej w Warszawie, punctul 55). Această obligație ar păstra un caracter pur declarativ în măsura în care nu s-ar permite revizuirea unor hotărâri irevocabile date de instanța de recurs, prin care s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, pentru unicul motiv că prin aceasta nu se evocă fondul cauzei.

Cu atât mai mult, înlăturarea prin Legea nr. 299/2011 a unui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese soluționate irevocabil, dar în cursul cărora s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, mijloc care asigura aplicarea unitară a legislației Uniunii, astfel cum trebuia aceasta interpretată încă de la intrarea sa în vigoare, pare a fi de natură să încalce obligația asumată de statul român prin aderarea la Uniune, obligație înscrisă în art. 10 alin. (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și garantată prin art. 148 alin. (4) din Constituție. Or, această garanție este instituită atât în sarcina puterii legislative, cât și a celei judecătorești, astfel încât adoptarea Legii nr. 299/2011 ar trebui privită ca o limitare nepermisă a mijloacelor procedurale care asigură aplicarea unitară a dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, instanța judecătorească opinează că dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, instanța consideră că Legea nr. 299/2011, prin care a fost abrogat art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este neconstituțională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, prin punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Susține, în acest sens, că o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat, așa încât un litigiu astfel soluționat nu mai poate, de principiu, să formeze obiectul unui nou proces, cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți. Legea permite, cu titlu de excepție, înlăturarea unor hotărâri judecătorești care nu reflectă adevărul, prin promovarea căilor extraordinare de atac. Literatura de specialitate a subliniat că problema esențială în reglementarea corectă a căilor de atac extraordinare constă în găsirea unor "ipoteze de mijloc" care să împace ambele cerințe, pe de o parte, principiul autorității de lucru judecat și, pe de altă parte, necesitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, ținând seama de faptul că "excesele autorității de lucru judecat sunt tot atât de periculoase ca și concepția reformării acestora cu prea multă larghețe." Așadar, este necesară identificarea unor ipoteze mediane care să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice.

În materia procedurii civile, în general, revizuirea este o cale extraordinară de atac care se justifică, de regulă, prin aceea că instanța a săvârșit involuntar o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea atacată. Or, din modul de redactare al alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004, rezultă că acest motiv de revizuire nu privea o astfel de eroare involuntară, ci o rejudecare a fondului cauzei pentru "erori voluntare" comise de instanță, respectiv încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, ceea ce transforma calea de atac a revizuirii dintr-una extraordinară într-una ordinară, sub forma "apelului deghizat", fiind periclitat atât dreptul la un proces echitabil, cât și principiul securității raporturilor juridice.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În urma declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Parlamentul avea obligația, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În exercitarea funcției sale legislative, ca unică autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul poate decide să nu mai reexamineze legea sau dispozițiile din conținutul ei declarate ca neconstituționale și să le scoată din circuitul legislativ. Ca atare, Parlamentul a adoptat Legea nr. 299/2011 prin care au fost abrogate prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 1039/2012 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 1039/2012:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
;
se încarcă...