Universul Juridic nr. 6/2019

Unele aspecte privind invocarea excepției de nelegalitate
de Gina Livioara Goga

19 iunie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Excepția de nelegalitate reprezintă o constantă a dreptului care "a disciplinat gândirea juridică a sistemului de drept romano-germanic", în definirea excepției fiind consacrată următoarea expresie: cele ce sunt vremelnice pentru o acțiune juridică sunt permanente pentru constituirea excepției(1).

Invocarea excepției de nelegalitate într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești nu ridică probleme deosebite în ce privește interpretarea noțiunii de "instanță", însă, în situația în care excepția de nelegalitate este invocată în fața unui tribunal arbitral, prin raportare la competența atribuită de legiuitor în materia achizițiilor publice(2), soluțiile pronunțate de acestea au fost dintre cele mai diverse.

Astfel, în cazul unui litigiu având ca obiect executarea unui contract de achiziție publică, în care reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, tribunalul arbitral a dispus prin încheiere recalificarea excepției privind actul administrativ unilateral, presupus a fi nelegal, un capăt de cerere ce viza anularea actului unilateral.

Soluția dispusă prin încheiere de către tribunalul arbitral suscită analiza a cel puțin trei ipoteze:

- în principal, dacă tribunalul arbitral era competent să soluționeze excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral;

- a doua ipoteză, dacă tribunalul arbitral până la pronunțarea asupra excepției de nelegalitate, putea recalifica din oficiu excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral, un capăt de cerere privind anularea actului;

- a treia ipoteză, dacă, prin recalificare, mai era posibilă menținerea sau nu a litigiului în cadrul convenției arbitrale, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 2881 din O.U.G. nr. 34/2006, aplicabilă la momentul soluționării litigiului, doar litigiile privind executarea contractelor puteau fi soluționate prin arbitraj, dacă exista acordul expres al părților(3) .

În analiza celor trei ipoteze, vom proceda la analiza dispozițiilor legale în materie.

I. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

"În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată"(4).

Instanța supremă a statuat că excepția de nelegalitate reprezintă "un mijloc de apărare, o cale indirectă de control al legalității unui act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe rol, indiferent de natura acestuia"(5), așadar, "în cadrul unui proces pornit pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ", astfel că partea "amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, invocă această nelegalitate și solicită ca actul să nu fie luat în considerare în soluționarea acțiunii"(6).

Prin modificările aduse art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ(7), a fost atribuită competența de soluționare a excepției de nelegalitate instanței învestite cu fondul litigiului în fața căreia a fost invocată excepția. Astfel, instanța de fond, "constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză".

Textul de lege atribuie, așadar, o competență specială față de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ(8). În consecință, judecătorul fondului a devenit și judecătorul excepției(9).

Având în vedere dispozițiile speciale în materie, vom analiza în ce măsură putem asimila tribunalul arbitral noțiunii de instanță de contencios administrativ, prin raportare la dispozițiile art. 2881 din O.U.G. nr. 34/2006(10), aplicabilă la momentul soluționării litigiului.

Astfel, prin "contencios administrativ" se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică (.. )"(11), în timp ce prin noțiunea de "instanță de contencios administrativ"(12) înțelegem "secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale".

Din analiza strictă a dispozițiilor art. 4 alin. (2) rezultă că excepția de nelegalitate poate fi analizată și de către instanța de judecată în fața căreia a fost invocată, astfel că, pentru soluționarea ei, cauza ce vizează excepția de nelegalitate nu va mai fi trimisă la instanța de contencios administrativ.

Așadar, legiuitorul a îngăduit soluționarea excepției de nelegalitate de o altă secție a instanței judecătorești competente să soluționeze cauza cu privire la care este invocată excepția decât secția de contencios administrativ a acesteia.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...