Universul Juridic nr. 6/2019

Înscrierea (intabularea) în cartea funciară a dreptului de proprietate publică și privată aparținând statului și unităților administrativ-teritoriale
de Oliviu Puie

07 iunie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Considerații preliminare

Întrucât ocrotirea proprietății publice și private aparținând statului și unităților administrativ-teritoriale reprezintă priorități majore în realizarea lucrărilor de înregistrare sistematică de cadastru și carte funciară, înregistrarea domeniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale în evidențele de cadastru și carte funciară contribuie la realizarea interesului general al societății și, totodată, la respectarea principiului constituțional al garantării proprietății, indiferent de titularul acesteia(1).

După cum am precizat, noul Cod civil instituie, prin art. 885, cu excepțiile prevăzute de lege, drept condiție a dobândirii dreptului de proprietate asupra tuturor imobilelor, fără a distinge între dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată, înscrierea acestor drepturi reale în cartea funciară, în baza actului juridic sau a faptului care justifică înscrierea.

În același sens, Legea fondului funciar, deși este cu mult adoptată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, dispune prin art. 7 că fondul funciar și, în mod corespunzător, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidență funciară și publicitate imobiliară prevăzute de lege.

Sub acest aspect, trebuie să distingem între procedura de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate publică aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale și procedura de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate privată aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Astfel, dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare(2) statuează că imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege, ținute de către birourile teritoriale ale oficiului teritorial. Din conținutul acestui text legal rezultă că se înscriu în cărți funciare speciale atât imobilele aparținând domeniului public, aflate deci în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale având un regim juridic aparte (inalienabile, insesizabile, imprescriptibile), întrucât aceste imobile, fiind scoase din circuitul civil, nu se supun regimului de carte funciară, cât și imobilele aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, supuse regimului de drept comun.

După cum se poate constata, dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996, republicată, fac referire și la excepțiile prevăzute de lege prin care imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale nu se vor înscrie în cărți funciare speciale. În opinia noastră și, după cum rezultă din conținutul unor acte normative speciale mai sus expuse, respectiv Legea nr. 85/2003 a minelor și Legea nr. 238/2004 a petrolului, excepțiile reglementate de art. 27 din Legea nr. 7/1996, republicată, vizează operațiile, terenurile și construcțiile petroliere și miniere care, reprezentând cadastre speciale, fac și obiectul unei publicității speciale, respectiv, în aceste cazuri, înscrierea bunurilor aparținând proprietății publice a statului, reprezentate de bogățiile de interes ale subsolului [art. 136 alin. (3) din Constituția republicată], nu se vor înscrie în cărțile funciare speciale ale unităților administrativ-teritoriale, ci în "Cartea petrolieră" și "Cartea minieră" ținute de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Totodată, constatăm că dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, conține reglementări doar cu privire la intabularea dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, aceasta întrucât, în cazul imobilelor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, statul sau unitățile administrativ-teritoriale se comportă în administrarea acestor bunuri ca oricare alt subiect de drept privat. Pe cale de consecință, pentru intabularea acestor drepturi se vor aplica dispozițiile Legii nr. 7/1996 și cele ale Codului civil care reglementează modalitatea de intabulare a imobilelor proprietate privată.

II. Modalitatea de intabulare a dreptului de proprietate publică și privată aparținând statului și unităților administrativ-teritoriale în contextul legislativ actual. Aspecte privitoare la nelegalitatea unor dispoziții legale instituite de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare în materia intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum și la încălcarea unor norme de tehnică legislativă, instituite de Legea nr. 24/2000, republicată

Astfel, în ceea ce privește intabularea dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 modificat prin O.U.G. nr. 31/2018 statuează că în acest caz intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a copiei extrasului de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestat prin hotărâre a Guvernului, însoțită de un înscris emis de către conducătorul instituției publice centrale sau locale, care are obligația întocmirii și modificării inventarului centralizat, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel evidențiat în inventarul centralizat. Pentru imobilele a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este stabilită prin acte normative, intabularea se va efectua în baza hotărârilor Guvernului, hotărârilor consiliului local, județean sau al municipiului București de însușire a inventarelor cu privire la aceste bunuri, însoțite de un înscris emis de către conducătorul instituției publice centrale sau locale, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel al cărui intabulare se solicită, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

O primă constatare care se desprinde din conținutul acestui text legal este aceea că deși textul face referire la intabularea imobilelor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în privința dovezii actelor prin care se poate dispune intabularea, cu referire la inventarul centralizat al acestor bunuri, se impune doar obligativitatea conducătorului instituției publice centrale sau locale, nu și a conducătorilor autorităților publice, de a prezenta copia extrasului de pe acest inventar însoțită de un înscris emis de către acesta prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel evidențiat în inventarul centralizat. Or, statul își exercită atribuțiile sale nu numai prin intermediul instituțiilor publice centrale sau locale, ci și prin intermediul unor autorități publice centrale sau locale. Pe de altă parte, în cazul bunurilor imobile aparținând proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, acestea își exercită atribuțiile referitoare la administrarea acestora prin autoritățile deliberative constituite la nivelul acestora (consilii locale, consilii județene, primari și președinți ai consiliilor județene), și nu prin intermediul conducătorilor instituțiilor publice centrale sau locale. Nu pot fi asimilate, pe de o parte, autoritățile publice cu instituțiile publice, iar pe de altă parte, sfera autorităților și instituțiilor publice este cu mult mai largă decât sfera autorităților administrației publice locale sau județene, știut fiind că, de regulă, instituțiile publice sunt înființate de către autoritățile publice.

Totodată, după cum se poate constata din conținutul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 supra cit., acesta stabilește actele care trebuie să stea la baza intabulării imobilelor aparținând proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, diferențiat pentru ipoteza în care pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale trebuie urmată procedura instituită de art. 41 alin. (5) teza I din Legea nr. 7/1996 și, respectiv, pentru ipoteza imobilelor a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este stabilită prin acte normative.

Astfel, în ambele ipoteze, textul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 modificat prin O.U.G. nr. 31/2018 statuează că intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale, însoțite de un înscris emis de conducătorul instituției publice centrale sau locale(3) . Dar, pentru cazul imobilelor a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale nu este stabilită prin acte normative, ci pentru stabilirea apartenenței la domeniul public, trebuie urmată procedura prevăzută la art. 41 alin. (5), intabularea se realizează în baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, a copiei de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestat prin hotărâre a Guvernului, în timp ce, pentru ipoteza imobilelor a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este stabilită prin acte normative, intabularea se face în baza hotărârilor Guvernului, hotărârilor consiliului local, județean sau al municipiului București de însușire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile.

Pe cale de consecință, acest text legal reglementează drept condiții pentru intabularea imobilelor aparținând proprietății publice a statului sau a unității administrativ-teritoriale: a) fie existența actelor de proprietate; b) fie prezentarea extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestate prin hotărâre a Guvernului, în cazul imobilelor a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale nu este stabilită prin acte normative; c) fie pe baza actelor administrative, respectiv hotărâri ale Guvernului și hotărâri ale consiliilor locale, județene sau a municipiului București de însușire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile a căror apartenență este stabilită prin acte normative.

Dar, pe de altă parte, și în ipoteza în care intabularea se face pe baza extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor sau de pe actele administrative prin care autoritățile competente își însușesc inventarele, pentru a stabili apartenența acestor bunuri la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, este necesar ca în prealabil statul sau unitățile administrativ-teritoriale să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestor bunuri în regim de drept public, dobândit prin unul dintre modurile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate publică.

Sub acest aspect, după cum corect s-a remarcat în literatura de specialitate, inventarul bunurilor din domeniul public, întocmit pentru îndeplinirea obligației instituite de art. 19-21 din Legea nr. 213/1998, atât pentru stat, cât și pentru unitățile administrativ-teritoriale, nu constituie un titlu de proprietate, el creând doar prezumția de apartenență la domeniul public, iar, pentru ca această prezumție să fie eficientă, este însă necesar să existe un mod valabil de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra bunurilor respective(4) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...