Universul Juridic nr. 5/2019

Relații de familie. Noutăți și precizări
de Lidia Seceleanu

28 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În urma actului istoric al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Constituția din 1866 va fi modificată substanțial prin elaborarea Constituției din anul 1923, considerată una din cele mai moderne din epoca respectivă. Modernă pentru că ea consacra principiul suveranității naționale, al separației puterilor în stat, garanta drepturile și libertățile democratice, a înscris principiul suveranității legii, al statului de drept, organizând controlul constituționalității legii și introducând instituția contenciosului administrativ. Ea realiza unificarea administrativă.

După 1918 apar noile izvoare formale ale dreptului român: Constituția din 1923, Codul penal și de procedură penală din 1936, Codul comercial din 1938, Codurile civile din anii 1939-1940 și Codul de procedură civilă din 1939, toate având ca obiect realizarea unificării legislative, obiectiv al Marii Uniri.

În Constituția țării, în Codul civil precum și în alte acte normative de la acea dată au fost formulate și principiile fundamentale ale dreptului familiei. Desprinderea dreptului familiei de reglementările civile și constituționale ca ramură distinctă și-a găsit expresia într-un cod special consacrat relațiilor de familie - Codul familiei - intrat în vigoare la 01.01.1954(1) . Acest cod a fost precedat de acte normative și dispoziții ce vizau relațiile de familie (diverse legi, decrete, coduri).

Obiectul dreptului familiei

Profesorul T.R. Popescu arăta: "Raporturile sociale care fac obiectul dreptului familiei sunt relații dintre membrii familiei precum și unele relații dintre aceștia și alte persoane"(2) . Se referea la CĂSĂTORIE, RUDENIE, ÎNFIERE - în principal dar și la reglementările de drept al familiei care vizau relații între persoane care nu sunt legate între ele nici prin căsătorie și nici prin rudenie, cum ar fi foștii soți, un soț și copilul celuilalt soț, tutela și curatela minorului, acte încheiate de unul dintre soți cu alte persoane privitoare la bunurile lor comune, acte încheiate de copii minori (art. 32 -35, 105-141 din fostul C. fam.) - aceste raporturi fiind asimilate sub anumite aspecte cu relațiile de familie.

Profesorul arată în același timp că sunt multe alte raporturi reglementate de lege în considerarea familiei, în strânsă legătura cu familia, care nu fac parte din sfera raporturilor reglementate de familie, aparținând altor ramuri de drept, ceea ce învederează legătura dintre diferitele ramuri ale dreptului.

Fostul cod civil, dinaintea elaborării primului cod al familiei, cuprindea în rețeaua normelor sale întreaga viață a omului, de la naștere, ba chiar de la "zămislire" până la moarte și la urmarea ei patrimonială, cum arăta profesorul Mihail Eliescu(3) .

În perioada socialistă și comunistă desprinderea unui cod distinct al familiei din vechiul Cod civil a fost consecința unei abordări conceptuale de natură politică ce a pus un accent foarte serios pe acest tip de relații sociale.

În doctrina acelei perioade realizarea omului nou, multilateral dezvoltat era indisolubil legată de nașterea, creșterea și educarea într-o familie bine organizată, structurată, care își înțelegea și respecta funcția sa educativă. Acest aspect era dezideratul promovat consecvent de regimul conducător.

Existența unui cod al familiei de sine stătător desprins din Codul civil precum și din diverse alte reglementări a marcat o anumită viziune politică și strategică care exprima dorința ca dreptul socialist unitar să se rupă radical de sistemul de drept burghez, în care relațiile de familie erau dominate complet de relațiile de proprietate, relații considerate sacre și imuabile.

Marx, Engels și Lenin au punctat decalajele dintre familia burgheză și cea proletară. Ei o considerau pe prima născută din interese și pe cea de a doua din afecțiune și prietenie, risipită datorită lipsurilor.

Astfel putem vorbi despre tipuri de familii determinate de situații economice, de tipuri de morală, de tipuri de credințe, de clasă socială. În perioada existenței Codului familiei morala era considerată un cuvânt creștin și era înlocuit cu termenul de etică, punându-se accent pe caracterul laic al noțiunii de familie.

Interesant este faptul că nici în vechile reglementări și nici acum actualele reglementări nu definesc conceptul de familie; el apare mai degrabă abordat prin descrierea diverselor aspecte pe care le implică.

Familia este o hidră-miriapod cu multiple capete și tentacule.

Sunt de părere că e corect că nici dreptul nostru și nici reglementările din alte state nu s-au hazardat să definească conceptul de familie, riscând o limitare a acestuia.

Bineînțeles că familia și relațiile de familie trebuie abordate printr-o perspectivă psihologică, etică, morală, religioasă, aceste aspecte regăsindu-se în reglementările juridice.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...