Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 924/2012 referitoare la respingerea sesizării de neconstituționalitate a Hotărârii Senatului nr. 38/2012 privind înființarea Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 22 noiembrie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

1. Cu Adresa nr. XXXV/3.608 din 16 octombrie 2012, secretarul general al Senatului a comunicat Curții Constituționale sesizarea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Senat, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru exercitarea controlului de constituționalitate asupra Hotărârii Senatului nr. 38/2012 privind înființarea Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012.

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 5.897 din 16 octombrie 2012 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.398L/2/2012.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile a 26 de senatori, și anume: Cristian Rădulescu, Toader Mocanu, Constantin-Traian Igaș, Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea, Tudor Panțuru, Ioan Sbîrciu, Tudor Udriștoiu, Ion Rușeț, Radu Mircea Berceanu, Sorin Fodoreanu, Radu-Alexandru Feldman, Iulian Urban, Ion Bara, Ion Ariton, Alexandru Pereș, Orest Onofrei, Gheorghe Bîrlea, Dumitru-Florian Staicu, Marian-Iulian Rasaliu, Viorel Constantinescu, Augustin-Daniel Humelnicu, Gheorghe David, Gabriel Berca, Mihail Hărdău și Vasile Pintilie.

2. În motivarea sesizării de neconstituționalitate au fost aduse argumente care privesc atât neconstituționalitatea extrinsecă, cât și cea intrinsecă a Hotărârii Senatului nr. 38/2012.

2.1. Critici de neconstituționalitate extrinsecă:

Se arată că în cursul ședinței Senatului din data de 8 octombrie 2012 liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal a solicitat verificarea cvorumului de lucru, iar în urma acesteia s-a constatat că erau prezenți numai 59 de senatori, ceea ce înseamnă că nu exista cvorum de ședință. În această situație, președintele de ședință a solicitat ca plenul să mai aștepte 10 minute pentru a se aduna numărul de senatori necesar întrunirii cvorumului regulamentar. După epuizarea perioadei de timp necesare, s-a constatat că sunt prezenți 69 de senatori, astfel încât cvorumul de ședință a fost întrunit.

Se apreciază că modalitatea în care s-a procedat este contrară art. 121 alin. (3) din Regulamentul Senatului. Președintele de ședință era obligat să suspende ședința și să anunțe ziua și ora de reluare a lucrărilor și nicidecum să dispună așteptarea senatorilor care ar fi trebuit să completeze cvorumul inexistent. Așadar, acesta nu trebuia să procedeze la "restrigarea senatorilor neprezenți" și nici să prelungească lucrările plenului Senatului, ci să le suspende.

Se mai susține că președintele de ședință nu are competența de a interpreta regulile de procedură cuprinse în art. 121 alin. (3) din Regulamentul Senatului, întrucât numai Comisia de regulament poate da o astfel de interpretare. În consecință, se consideră că a fost încălcată și competența acestei comisii permanente și, implicit, art. 66 alin. (2) pct. XVI din Regulamentul Senatului. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 2 și 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru regulament.

În consecință, se concluzionează că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

2.2. Critici de neconstituționalitate intrinsecă:

Se susține că prin înființarea comisiei de anchetă se urmărește cercetarea modului în care procurorii și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege. Un atare obiect de activitate al comisiei de anchetă contravine art. 1 alin. (4) și art. 132 alin. (1) din Constituție. Or, activitatea procurorilor nu poate fi controlată decât de superiorii ierarhici, nu și de alte autorități sau instituții publice, întrucât în acest caz controlul își pierde caracterul ierarhic, contrar art. 132 alin. (1) din Constituție. În acest sens, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 317 din 13 aprilie 2006.

Totodată, se mai arată că hotărârea criticată prevede implicarea puterii legislative, prin comisia de anchetă, în activitatea puterii judecătorești, din care face parte și Ministerul Public, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție.

3. În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 16 octombrie 2012, Curtea Constituțională a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizării de neconstituționalitate.

Președintele Senatului a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 5.988 din 23 octombrie 2012.

Se invocă excepția inadmisibilității sesizării de neconstituționalitate, citându-se considerente din mai multe decizii ale Curții Constituționale, respectiv: Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000, Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2011, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 și Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012.

Pe fondul sesizării, se arată că procurorii fac parte din puterea executivă datorită faptului că aceștia se află sub autoritatea ministrului justiției și, în consecință, pot fi supuși controlului comisiilor de anchetă ale Parlamentului.

De aceea, comisia de anchetă nu își limitează "obiectul de activitate (...) la activitatea procurorilor, cum greșit apreciază autorul criticii de constituționalitate, ci, așa cum rezultă din însăși titulatura hotărârii, își propune să cerceteze abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012".

În final, se arată că acțiunea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Senat este inadmisibilă și se solicită respingerea acesteia.

C U R T E A,

examinând sesizarea de neconstituționalitate referitoare la Hotărârea Senatului nr. 38/2012 privind înființarea Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, lucrările și documentele aflate la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Senatului nr. 38/2012, precum și dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

4. Curtea Constituțională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituție și al dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost sesizată să se pronunțe asupra constituționalității Hotărârii Senatului nr. 38/2012.

De asemenea, Curtea constată că sesizarea a fost formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Senat, fiind semnată de liderul acestuia, domnul Cristian Rădulescu, conform art. 18 alin. (1) lit. o) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, semnăturile celorlalți senatori prezentate în anexă având mai degrabă rolul de a sprijini acțiunea grupului parlamentar reprezentată de liderul acestuia (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

În consecință, Curtea a fost legal sesizată și este competentă să se pronunțe asupra constituționalității Hotărârii Senatului nr. 38/2012.

5. Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Hotărârii Senatului nr. 38/2012 privind înființarea Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 11 octombrie 2012, care au următorul cuprins:

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituția României, republicată, și ale art. 78 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările și completările ulterioare,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. -

Se constituie Comisia de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012, denumită în continuare Comisia.

Art. 2. -

(1) Comisia este formată din 11 membri.

(2) Componența nominală a Comisiei este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Biroul Comisiei va fi ales, în prima ședință, de către membrii acesteia și va fi constituit din președinte, vicepreședinte și secretar.

Art. 3. -

În condițiile în care unul dintre membrii Comisiei se află în imposibilitatea de a participa la lucrări, grupul parlamentar din care acesta face parte va desemna, în scris, un înlocuitor.

Art. 4. -

(1) Convocarea ședințelor Comisiei se face, cu cel puțin o zi înainte, de către președinte, vicepreședinte sau de către biroul acesteia.

(2) Vicepreședintele îl înlocuiește de drept pe președinte în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie.

Art. 5. -

(1) Ședințele Comisiei se desfășoară în prezența majorității membrilor care o compun.

(2) Hotărârile Comisiei se adoptă cu votul majorității membrilor acesteia.

Art. 6. -

În vederea organizării și desfășurării activității, Comisia elaborează, în prima sa ședință, un regulament propriu.

Art. 7. -

(1) Lucrările Comisiei sunt publice.

(2) În situații temeinic justificate, plenul Comisiei poate limita accesul reprezentanților mijloacelor de informare în masă la lucrările acesteia.

Art. 8. -

În activitatea sa, Comisia va putea solicita opinia unor specialiști din cadrul autorităților administrației publice centrale.

Art. 9. -

Senatul cere tuturor organelor de stat, instituțiilor și organizațiilor să pună la dispoziția Comisiei, în termen, orice informații și documente care sunt de natură să servească activității acesteia.

Art. 10. -

(1) Constatările, concluziile și propunerile Comisiei vor face obiectul unui raport, care va fi depus la Biroul permanent până la data de 15 noiembrie 2012.

(2) După primirea raportului, Biroul permanent îl difuzează tuturor grupurilor parlamentare și stabilește data dezbaterii acestuia de către Senat.

Art. 11. -

În scopul realizării obiectivelor pentru care se constituie Comisia, Biroul permanent va asigura personalul de specialitate și logistica necesară.

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în ședința din 8 octombrie 2012, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

ANEXĂ

COMPONENȚA NOMINALĂ
a Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012

Nr. crt. Numele și prenumele Grupul parlamentar
1. Severin Georgică PSD
2. Greblă Toni PSD
3. Chelaru Ioan PSD
4. Lazăr Sorin-Constantin PSD
5. - PDL
6. - PDL
7. - PDL
8. Ghișe Ioan PNL
9. David Cristian PNL
10. Albert Almos UDMR
11. Nedelcu Vasile Progresist

6. Prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt:

- Art. 1 alin. (3)-(5):

"

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 132 alin. (1):

"

(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției".

Se mai arată că au fost încălcate și prevederile art. 66 alin. (2) pct. XVI și art. 121 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 28/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 66 alin. (2) pct. XVI:

"

(2) Comisiile permanente sunt următoarele:

[...]

XVI. Comisia pentru regulament";

- Art. 121 alin. (3):

"

(3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele Senatului suspendă ședința și anunță ziua și ora de reluare a lucrărilor".

Totodată, sunt invocate a fi încălcate și prevederile art. 2 și 17 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru regulament, nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 2:

"

(1) Comisia este o structură internă de lucru a Senatului care evaluează conținutul Regulamentului Senatului și eficacitatea prevederilor sale.

(2) Comisia examinează propuneri și elaborează proiecte de hotărâre pentru modificarea și, după caz, completarea Regulamentului Senatului. Proiectele de hotărâre adoptate sunt supuse de către Comisie aprobării Senatului.

(3) Comisia elaborează rapoarte și avize, precum și orice alte puncte de vedere, la solicitarea Biroului Permanent.";

- Art.17:

"

(1) În îndeplinirea atribuțiilor, Comisia procedează după cum urmează:

a) examinează proiectele de hotărâre, în vederea elaborării de rapoarte sau avize;

b) solicită Biroului permanent sesizarea, când se consideră competentă. În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăște asupra solicitării Comisiei prin votul majorității senatorilor prezenți;

c) atunci când consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, poate cere Biroului Permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative către acea comisie, în termen de 5 zile de la înregistrarea la Comisie;

d) când este sesizată în fond, Comisia redactează raportul, cu respectarea datei stabilite de către Biroul permanent pentru depunerea avizelor; în cazul depășirii termenului de către comisiile avizatoare, Comisia poate depune raportul, făcându-se această mențiune.

(2) Raportul, care va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a proiectului examinat, respingerea acestuia sau admiterea cu modificările adoptate în Comisie, se înaintează Biroului permanent.

(3) Raportul Comisiei se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Pentru motive temeinice, Comisia poate solicita prelungirea termenului.

(4) Comisia, la dezbaterea proiectului de hotărâre, analizează și amendamentele scrise, depuse în termen de senatori. Cu votul majorității celor prezenți, se iau în considerare și amendamentele formulate și depuse în ziua dezbaterii în ședință.

(5) Termenul până la care se pot depune amendamente este cel stabilit de Biroul permanent.

(6) Data amendamentului este data înregistrării lui la Comisie, care va ține evidența tuturor amendamentelor depuse într-un registru special.

(7) Comisia poate fi sesizată în fond sau pentru aviz cu proiecte de lege care intră și în competența altei Comisii, urmând a fi dezbătute în ședință comună. După dezbaterea acestor proiecte de lege, comisiile vor întocmi rapoarte sau avize comune."

7. Examinând criticile propriu-zise de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

7.1. Dispozițiile art. 66 alin. (2) pct. XVI și art. 121 alin. (3) din Regulamentul Senatului, precum și cele ale art. 2 și 17 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru regulament privesc strict modul de lucru al Senatului, în plen și în comisii, și este cert că, potrivit stenogramei ședinței de plen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 93 din 17 octombrie 2012, la dezbaterea și adoptarea hotărârii contestate au existat atât cvorumul legal, cât și majoritatea de voturi prevăzute de art. 67 și art. 76 alin. (2) din Constituție, după caz.

Prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, și Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, Curtea a statuat că hotărârile plenului Senatului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională, ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Însă, în cauza de față, Curtea constată că dispozițiile de procedură pretins a fi încălcate, reglementând modul de lucru în plenul Senatului, nu transpun la nivelul regulamentului dispoziții ale Constituției. Așadar, sub aspectul consecințelor modului de interpretare a art. 121 alin. (3) din Regulamentul Senatului, nu se poate susține că s-ar fi adus atingere art. 67 și art. 76 alin. (2) din Constituție.

7.2. În ceea ce privește criticile intrinseci de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

7.2.1. "Ancheta parlamentară este o expresie a funcției de control pe care o are Parlamentul în cadrul democrației constituționale. Acest tip de control parlamentar se poate efectua prin intermediul unei comisii de anchetă constituite ad-hoc sau prin mijlocirea unei comisii permanente" (Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009), "privește subiectele supuse controlului prin art. 110 [devenit, după revizuirea și republicarea Constituției -, art. 111] din Constituție" (a se vedea Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994) și "se exercită asupra activității Guvernului și asupra celorlalte organe ale administrației publice, iar nu și asupra oricărei autorități publice centrale" (Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006). Totodată, se exercită și cu privire la activitatea serviciilor publice (Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994).

Cu privire la comisiile de anchetă constituite ad-hoc, Curtea, prin Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, a reținut că acestea sunt legitimate din punct de vedere constituțional prin textul art. 64 alin. (4) din Legea fundamentală, care prevede că "Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune". Din acest text constituțional rezultă, fără dubiu, că aceste comisii de anchetă se constituie și funcționează în cadrul fiecărei Camere, care, potrivit autonomiei sale regulamentare, stabilește modul lor concret de organizare și funcționare.

Pentru a răspunde criticilor de neconstituționalitate, trebuie observate considerentele de principiu enunțate în Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, respectiv faptul că prevederile regulamentului propriu fiecărei Camere "nu pot stabili drepturi și obligații decât pentru deputați [sau senatori, după caz, - s.n.], precum și pentru autoritățile, demnitarii și funcționarii publici, în funcție de raporturile constituționale pe care le au cu Camera". Curtea a mai arătat că "anumiți demnitari și funcționari publici nu pot fi însă controlați prin comisiile de anchetă, deoarece Constituția, stabilind raporturile juridice dintre autoritățile publice, instituie reguli distincte". În consecință, "orice dispoziție regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în fața unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispozițiile constituționale care stabilesc [...] separația puterilor în stat și, desigur, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetățean în fața unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitate, contravine dispozițiilor constituționale privind libertățile cetățenești și justiția. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relații în legătură cu obiectul anchetei".

Așadar, prin regulament nu se pot stabili drepturi și mai ales obligații în sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei respective, subiecte de drept care nu se încadrează în cele circumstanțiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, în accepțiunea de acte juridice ale Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009).

Prin Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, Curtea a arătat expressis verbis că "în fața comisiilor de anchetă, în mod obligatoriu, trebuie să compară numai subiectele de drept care se află în raporturi constituționale specifice cu Parlamentul potrivit titlului III, cap. IV din Constituție, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul. Alte subiecte de drept pot fi invitate să ia parte la dezbaterile din fața comisiilor de anchetă, fără a exista însă vreo obligație corelativă din partea acestora de a da curs invitației".

Prin aceeași decizie, Curtea a stabilit că aceste comisii de anchetă "nu au abilitarea constituțională sau regulamentară să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar". Scopul lor este acela de a lămuri, de a clarifica împrejurările și cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării. "Este, prin urmare, de forța evidenței faptul că aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, și nu persoane. Ele au ca scop constatarea existenței sau inexistenței faptelor pentru care a fost creată comisia de anchetă, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane". Aceste comisii nu au competența de a da un verdict, ci aceea de a întocmi un raport cu privire la situația de fapt anchetată, prin care se vor indica concluziile la care au ajuns pe baza actelor și documentelor pe care le-a consultat și a audierilor efectuate.

7.2.2. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007, "Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 și 132 din Constituția României, ca o magistratură componentă a autorității judecătorești, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorii au, ca și judecătorii, statut constituțional de magistrați, prevăzut expres în art. 133 și 134 din Legea fundamentală". Curtea a mai arătat că "procurorii sunt numiți în funcție, ca și judecătorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii și că același organ al autorității judecătorești îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor".

Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că independența justiției cuprinde două componente, și anume componenta instituțională (care nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime), cât și independența judecătorului - componenta individuală.

Potrivit art. 79 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, acesta nu prezintă un raport în fața Parlamentului (spre deosebire, spre exemplu, de Avocatul Poporului, care, potrivit art. 60 din Constituție, este obligat ca, în cadrul raporturilor de control parlamentar, să prezinte celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora).

Așadar, Curtea reține că Ministerul Public este parte a autorității judecătorești, iar faptul că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției nu califică Ministerul Public ca fiind o instituție publică a cărei activitate s-ar afla sub control parlamentar.

7.2.3. Analizând jurisprudența sa, Curtea constată că hotărârea de constituire a unei comisii de anchetă având un asemenea obiect de activitate reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 69 alin. (1) din Constituție, respectiv a principiului potrivit căruia parlamentarii sunt în serviciul poporului. Aceștia, beneficiind de legitimarea textului constituțional menționat, trebuie să dea dovadă de aplecare spre discutarea, dezbaterea și rezolvarea problemelor comunității și nicidecum să le ignore. De asemenea, Curtea reține că nicio autoritate sau instituție publică nu poate limita sau nega acest principiu, senatorii și deputații exercitându-și mandatul în conformitate cu interesul superior al comunității și cu respectarea competențelor strict determinate prin Constituție.

În consecință, având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile Hotărârii Senatului nr. 38/2012, Curtea reține că acestea nu cuprind nicio referire implicită sau expresă la activitatea autorității judecătorești, astfel încât activitatea comisiei de anchetă se circumscrie limitelor constituționale ale art. 111.

De asemenea, în același sens este și nota de fundamentare depusă la proiectul de hotărâre, care arată, în mod expres, că această comisie de anchetă "nu are ca scop anchetarea procurorilor, ci își propune să verifice sesizările cetățenilor și autenticitatea lor", ceea ce înseamnă că cei invitați să dea relații sunt cetățenii care au fost supuși unor anchete judiciare. În acest fel să dă substanță controlului parlamentar, garanție esențială a principiului fundamental enunțat la art. 61 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.

Sancționarea eventualelor abuzuri ale organelor judiciare în instrumentarea cauzelor aparține de competența Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, sau instanțelor judecătorești (infracțiuni de serviciu ori în legătură cu serviciul sau care împiedică înfăptuirea justiției), după caz.

8. Curtea statuează că, potrivit jurisprudenței sale constante, puterea de lucru judecat ce însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, sau Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

În consecință, Senatul, precum și autoritățile și instituțiile publice aflate sub control parlamentar urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul prezentei decizii.

9. Având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea Constituțională reamintește importanța principiului constituțional general al comportamentului loial, principiu care derivă din prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție și este garantat de alineatul 5 al aceluiași articol constituțional; în consecință, Curtea constată că revine, în principal, autorităților publice sarcina de a-l aplica și respecta în raport cu valorile și principiile Constituției, inclusiv față de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituție referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței constituționale (a se vedea, cu privire la înțelesul principiului comportamentului loial al autorităților publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, al art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Senatului nr. 38/2012 privind înființarea Comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile publice în cazul votului de la referendumul din 29 iulie 2012, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Senat, în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 1 noiembrie 2012 și la ea au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Benke Karoly

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...