Pandectele Săptămânale nr. 12/2017

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Admitere. Executarea silită a titlurilor executorii prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului
de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

28 decembrie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cuvinte cheie

• executare silită

• creanță bugetară

• completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

• executor fiscal

Instanța

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 66/2017, M. Of. nr. 969 din 7 decembrie 2017

Jurisprudență

- extras -

ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării 1. Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a dispus, din oficiu, prin încheierea din 20 decembrie 2016, în Dosarul nr. 4.754/270/2016, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată. 2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 aprilie 2017. II. Expunerea succintă a procesului 3. Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2016 pe rolul Judecătoriei Onești cu nr. 4.754/270/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc X a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului Y, la cererea creditorului municipiul Onești, în baza titlului executoriu - Sentința civilă nr. xxxx din 10 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Onești, definitivă, în vederea evacuării debitorului din spațiul proprietatea creditorului și a executării obligației de plată a sumei de 1.919,52 lei reprezentând contravaloarea chiriei, cheltuielilor de întreținere și majorărilor de întârziere. 4. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 887 coroborate cu art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 5. Prin încheierea din data de 17 august 2016, Judecătoria Bacău a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc. 6. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că titlul executoriu constată o obligație datorată unității administrativ-teritoriale, astfel că trebuie clarificată problema dacă aceasta reprezintă o creanță bugetară și, deci, o creanță fiscală ce se poate pune în executare doar în condițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 207/2015). 7. Interpretând dispozițiile art. 623 din Codul de procedură civilă, ale art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 273/2006), și ale Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată (Legea nr. 69/2010), instanța de fond a reținut că în sfera bugetului general consolidat, pe lângă bugetul de stat și alte bugete speciale prevăzute în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006, sunt incluse și bugetele locale.

Bugetele locale se constituie, în principal, din veniturile realizate pe plan local și veniturile primite de la nivel central. 8. Reținând că suma stabilită prin Sentința civilă nr. xxxx din 10 mai 2016 reprezintă venit propriu al unității administrativ-teritoriale, care se varsă în bugetul local, în raport cu dispozițiile art. 220 și art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, instanța de fond a conchis că, indiferent de faptul că sunt executate creanțe fiscale care se varsă la bugetul local ori creanțe fiscale care se varsă la bugetul de stat, executarea silită se realizează de către executorii fiscali menționați în art. 220 din Legea nr. 207/2015. Chiar dacă în cadrul unităților administrației locale nu există executori fiscali, acestea au obligația de a urma procedura prevăzută de art. 226 alin. (10) și (11) din Legea nr. 207/2015, respectiv de a transmite titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat sau bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori organelor fiscale ale unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor în cadrul cărora există executori fiscali.

Astfel, în cazul analizat, unitatea administrativ-teritorială nu poate solicita ca executarea silită să se efectueze potrivit dreptului comun, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 623 din Codul de procedură civilă și ale Legii nr. 207/2015, anterior citate. 9. Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul municipiul Onești, solicitând modificarea în tot a încheierii, în sensul admiterii cererii și încuviințării executării silite. 10. Criticile formulate vizează modul greșit în care prima instanță a asimilat datoria izvorâtă din contractul de închiriere unei creanțe bugetare, reținând că ar fi incidente dispozițiile legale fiscale, punând în mod greșit semnul de echivalență între creanțele bugetare și creanțele fiscale; toate creanțele datorate bugetului local sunt creanțe bugetare, însă nu toate sunt creanțe fiscale, astfel cum sunt prevăzute de legislația fiscală; art. 1 din Legea nr. 207/2015 stabilește domeniul de reglementare al legislației fiscale, iar față de aceste prevederi, chiria reprezintă o creanță bugetară, însă nu o creanță fiscală.

A susținut că, în mod greșit, instanța a reținut că debitele stabilite prin titlul executoriu se fac venit la bugetul local, în realitate reprezentând cheltuieli de întreținere calculate pentru utilitățile de care a beneficiat locatarul, datorate în baza unui raport juridic contractual, încheiat în temeiul legii civile; că art. 220 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 este o normă dispozitivă și nu una imperativă, creditorul având facultatea de a alege calea privind punerea în executare a titlului. 11. La termenul din 18 octombrie 2016, tribunalul a pus în discuție, din oficiu, necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 623 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 220 alin. (3) și alin. (5) și art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, prin prisma art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 și art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010, respectiv cui aparține competența de a executa silit obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească în baza unui raport de drept substanțial civil, contractual, iar nu fiscal, administrativ: executorului judecătoresc de drept comun sau organelor de executare fiscale. 12. Prin încheierea din 20 decembrie 2016 sesizarea a fost considerată admisibilă și s-a dispus și suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...