Universul Juridic nr. 5/2019

Analiză de ansamblu și unele observații critice privind familia și căsătoria în reglementarea Noului Cod civil
de Teodor Bodoașcă

14 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii. În data de 22 iunie 2009 Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, întrunite în două ședințe comune succesive, asupra Proiectului Codului civil, respectiv a Proiectului Codului penal. Cele două proiecte sunt considerate adoptate de Parlament începând cu data de 26 iunie 2009, fiindcă în termenul de trei zile, prevăzut deart. 114 alin. (2) din Constituție, nu a fost depusă nicio moțiune de cenzură.

Potrivit art. 2664 C. civ.(1) , acesta va intra în vigoare la data la care va fi stabilită în legea pentru punerea lui în aplicare [alin. (1) ]. Facem precizarea că Guvernul are obligația ca, în termen de 12 luni de la data publicării Noului Cod civil(2) , adică până la data de 25 iulie 2010, să supună Parlamentului, spre adoptare, proiectul de lege pentru punerea acestuia în aplicare [alin. (2) ]. Evident, la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, va fi abrogat, printre altele, și actualul Cod civil(3) .

În ansamblul său, noul Cod civil, fiind expresia promovării concepției moniste de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod, va constitui dreptul comun în ceea ce privește reglementările privitoare la persoane, raporturile de familie și comerciale(4) . De asemenea, din motive de consecvență, acesta cuprinde și dispoziții de drept internațional privat ce fac, în prezent, obiectul unor legi speciale(5) .

Cartea a II-a, "Despre familie"(6) (art. 258-534)(7), materializează o regândire a concepției de reglementare a raporturilor de familie, renunțându-se la ideea unui cod distinct pentru acest domeniu. De fapt, s-a revenit la soluția legislativă existentă înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei(8), când majoritatea raporturilor juridice de familie erau reglementate de Codul civil(9).

De principiu, s-a urmărit ca dispozițiile legale consacrate raporturilor juridice de familie să fie compatibilizate cu cerințele unor acte normative internaționale din domeniul drepturilor omului, precum: Declarația universală a drepturilor omului(10) ; Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(11) ; Convenția europeană pentru protecția drepturilor și libertăților fundamentale(12) ; Convenția cu privire la drepturile copilului(13) ; Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei(14) ; Convenția O.N.U. privind consimțământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor(15) ; Convenția europeană în materia adopției de copii(16) ; Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale(17) etc.

Fiindcă, potrivit unor importante acte normative internaționale(18), căsătoria este, în esența ei, un drept fundamental al bărbatului și al femeii ajunși la vârsta nubilă, s-a procedat la o liberalizare radicală a reglementărilor referitoare la desfacerea căsătoriei prin divorț și a celor care alcătuiesc regimul juridic matrimonial. Astfel, evocăm posibilitatea soților de a opta între regimul matrimonial al comunității legale sau convenționale de bunuri ori cel al separației de bunuri [art. 312 alin. (1), art. 329 și urm.], inclusiv de a conveni asupra modificării lui în timpul căsătoriei [art. 319 alin. (2)], precum și posibilitatea acestora de a pune capăt căsătoriei pe calea divorțului prin acordul lor pe cale judiciară (art. 374) sau prin acordul lor pe cale administrativă ori prin procedură notarială (art. 375-378).

Inspirându-se din legislația străină ce a constituit "modelul"(19) noului Cod civil, sau chiar revigorând unele aspecte ale tradiției juridice autohtone din domeniu, legiuitorul român reglementează unele instituții juridice inexistente în timpul aplicării Codului familiei. Astfel, spre exemplu, a fost introdusă instituția juridică a logodnei (art. 266-270), locuința familiei (art. 321-324), alegerea regimului matrimonial (art. 329-338), regimul separației de bunuri (art. 360-365), regimul comunității convenționale (art. 366-368), modificarea regimului matrimonial (art. 369-372), divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau notarială (art. 375-378), prestația compensatorie (art. 390-395) și reproducerea umană asistată medical cu terț donator (art. 441-447).

În sfârșit, pentru acoperirea unor lacune ori rezolvarea unor inadvertențe legislative, au fost preluate unele soluții propuse de doctrină sau adoptate de practică în perioada aplicării Codului familiei(20).

Fără a minimaliza aspectele de progres din noua reglementare a raporturilor juridice de familie, după cum va rezulta din cele ce urmează, se poate constata însă și preluarea unor vechi inadvertențe legislative sau chiar crearea altora noi.

2. Noțiunea de familie. Art. 258, având denumirea marginală "familia", evitând totuși s-o definească, după ce reproduce dispozițiile art. 48 alin. (1) din Constituție [alin. (1) ], proclamă dreptul familiei de a fi ocrotită de către societate și stat [alin. (2) ] și prevede obligația statului de a sprijini, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei [alin. (3) ]. De asemenea, în cuprinsul aceluiași articol, este stabilită semnificația juridică a noțiunii de "soți"

[alin. (3)].

În concret, în temeiul art. 258 alin. (1), familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor (s.n.). De fapt, acest text evocă izvorul juridic al familiei, care este căsătoria, și trei principii fundamentale ale dreptului familiei, adică principiul căsătoriei liber consimțite între soți, cel al egalității juridice a soților și cel al dreptului și obligației părinților de a crește și educa copiii lor(21).

În opinia noastră, dispozițiile art. 258 alin. (1) sunt susceptibile de observațiile ce urmează.

* Articol publicat în volumul Studii de dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, 2018.

** Articol publicat în Dreptul nr. 11/2009.

(1) Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, în cuprinsul studiului, referirile la textele noului Cod civil se vor face, de regulă, fără indicarea actului normativ.

(2) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009.

(3) Actualul Cod civil a fost elaborat după modelul Codului napoleonian (1804) în anul 1864 și promulgat în același an, la 4 decembrie. Codul a intrat în vigoare la 1 decembrie 1865, contrar dispozițiilor art. 1913, care stabileau, ca dată a intrării acestuia în vigoare, data de 1 iulie 1865. Amânarea intrării în vigoare a Codului civil pentru data de 1 decembrie 1865 a fost dispusă prin Decretul domnesc din 2 iulie 1865. Practic, în data de 1 iulie 1865, deci pentru o singură zi, Codul civil a fost în vigoare.

(4) Spre deosebire de actualul Cod civil, care are 1914 articole grupate într-un titlu preliminar (art. 1-5), trei cărți (Cartea I - Despre persoane, Cartea II - Despre bunuri și despre osebite modificări ale proprietății și Cartea III - Despre diferite moduri prin care se dobândește proprietatea) și dispoziții generale (art. 1912-1914), noul Cod civil are 2664 de articole structurate într-un titlu preliminar (art. 1-24), șapte cărți (Cartea I - Despre persoane, Cartea II - Despre familie, Cartea III - Despre bunuri, Cartea IV - Despre moștenire și liberalități, Cartea V - Despre obligații, Cartea VI - Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor, Cartea VII - Dispoziții de drept internațional privat) și dispoziții finale (art. 2664).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...