Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 680/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a sintagmei "și contul bancar" din cuprinsul art. 194 lit. a), precum și a dispozițiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 mai 2019

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește sintagma "și contul bancar al reclamantului", excepție ridicată de Lucian Todoran în Dosarul nr. 569/117/2018/a1 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 503D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că norma legală criticată vizează conținutul cererii de chemare în judecată, mai precis elementele de identificare a părților. Apreciază că din interpretarea gramaticală a textului criticat rezultă că acesta trebuie să existe în situația în care părțile sunt persoane juridice.

4. De asemenea, apreciază că textul legal criticat întrunește cerințele de claritate și precizie prevăzute de lege și nu este împovărător pentru reclamant. Acest element suplimentar de identificare, contul bancar, a fost adăugat de legiuitor numai pentru situația în care este cunoscut.

5. În continuare, arată că nici dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu sunt incompatibile cu art. 21 din Constituție, de vreme ce sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată nu intervine de plano, lipsurile acesteia fiind comunicate de către judecător reclamantului, care le poate complini în termenul prevăzut de lege. Mai mult, potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, reclamantul poate formula cerere de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 9 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 569/117/2018/a1, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește sintagma "și contul bancar al reclamantului". Excepția a fost invocată de Lucian Todoran într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma "și contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă este neconstituțională în măsura în care se referă la o persoană fizică. Prin această sintagmă se încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată, întrucât contul bancar al unei persoane fizice privește raporturile acesteia, în calitate de client, cu o bancă, raport apărat de principiul confidențialității, ce îmbracă forma secretului bancar. Sintagma criticată încalcă și accesul liber la justiție al persoanei fizice, întrucât reprezintă o condiție nerezonabilă și împovărătoare, având în vedere că deținerea unui cont bancar nu este o obligație. Totodată, sintagma este lipsită de claritate și previzibilitate, având în vedere poziționarea acesteia în cadrul dispoziției legale, putându-se presupune că este o condiție suplimentară, neobligatorie pentru persoanele fizice, menționarea contului bancar făcându-se doar în cazul persoanelor juridice, fapt care însă nu reiese cu claritate.

8. Dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt considerate ca fiind neconstituționale, întrucât încalcă accesul liber la justiție al reclamantului - persoană fizică ce nu a menționat contul bancar, motiv pentru care cererea sa de chemare în judecată este anulată. Menționează faptul că prezenta excepție de neconstituționalitate aduce elemente noi față de cele avute în vedere de instanța constituțională la pronunțarea deciziilor nr. 96 din 25 februarie 2016 sau nr. 31 din 21 ianuarie 2014.

9. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește sintagma "și contul bancar al reclamantului". Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia a invocat, prin notele scrise, cererea de reexaminare și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă coroborate cu sintagma "și contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă. Având în vedere că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că omisiunea instanței nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului realizat de instanța constituțională. În cazul în care instanța de judecată sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, criticate în cadrul aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional va analiza excepția astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său (a se vedea în acest sens Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, sau Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012). Numai în cazul în care instanța judecătorească se pronunță prin dispozitivul hotărârii apreciind excepția referitoare la una/unele dintre dispozițiile legale criticate drept inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, și respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituțională nu se va pronunța cu privire la această excepție. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, a soluției de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, precitată).

14. Având în vedere cele expuse, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma "și contul bancar al reclamantului" din cuprinsul art. 194 lit. a), precum și art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 194 lit. a): "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;";

- Art. 200 alin. (3): "Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 -197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3)."

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 26 privind dreptul la viață intimă, familială și privată.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, a reținut că prevederile art. 194-197 din Codul de procedură civilă instituie condiții de formă ale cererii de chemare în judecată, reglementând cuprinsul acesteia (art. 194), numărul de exemplare (art. 195), elementele esențiale pe care trebuie să le conțină, sub sancțiunea nulității (art. 196), precum și cerința timbrării acesteia (art. 197).

17. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanță de către completul învestit aleatoriu cu soluționarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerințele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (2) al art. 200 din același cod, instanța are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

18. În acest context, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale constante (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiție. Mai mult, s-a statuat în jurisprudența citată că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție.

19. Distinct de cele reținute prin decizia antereferită, Curtea observă că, în ceea ce privește atributele de identificare ale persoanei fizice, art. 59 din Codul civil prevede că "Orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la reședință, precum și la o stare civilă, dobândite în condițiile legii", iar în privința atributelor de identificare ale persoanei juridice, art. 225-230 din Codul civil stabilesc că acestea sunt naționalitatea, denumirea, sediul, iar, în funcție de specificul obiectului de activitate, persoana juridică mai poate avea și alte atribute de identificare, cum sunt numărul de înregistrare în registrul comerțului sau într-un alt registru public, codul unic de înregistrare și alte elemente de identificare, în condițiile legii.

20. Prin urmare, Curtea reține că reglementarea-cadru referitoare la elementele de identificare ale persoanei nu face nicio mențiune expresă cu privire la contul bancar, iar art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă precizează faptul că, numai în măsura în care părțile posedă ori li s-au atribuit elementele de identificare stabilite de text, precum și dacă sunt cunoscute, reclamantul le va indica în cererea de chemare în judecată. Așadar, mențiunile enunțate de textul legal criticat, inclusiv cea referitoare la contul bancar, contribuie la corecta și cât mai completa identificare a părților între care se constituie raporturile procesuale și prezintă interes din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă care reglementează conținutul dispozitivului hotărârii judecătorești, precum și din cea a executării hotărârilor judecătorești.

21. În aceste condiții, Curtea reține, având în vedere că elementele de identificare cuprinse în cererea de chemare în judecată prezintă interes în desfășurarea judecății, precum și în cea a executării, că instanțele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată (cum ar fi neindicarea codului numeric personal sau, după caz, a contului bancar al părților) au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării (a se vedea în acest sens Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, anterior citată).

22. Prin urmare, solicitarea contului bancar reprezintă o condiție impusă de legiuitor pentru accesarea serviciului public al justiției, iar reclamantul, odată cu formularea cererii de chemare în judecată, dacă deține, dar nu dorește să furnizeze, poate să nu indice contul bancar ca persoană fizică; în schimb, ca persoană juridică, care deține un cont bancar, condiția este mai restrictivă, acesta având obligația să indice acest element de identificare cerut de lege.

23. În jurisprudența sa Curtea a reținut că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 510 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 5 decembrie 2014, paragraful 30). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Lefter împotriva României (Cererea nr. 66.268/13), a reținut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă este o etapă obligatorie, care urmărește să impună reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii.

24. În fine, în ceea ce privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a "principiului confidențialității ce îmbracă forma secretului bancar", Curtea reține că instanța de judecată prelucrează date cu caracter personal și este ținută la rândul său de folosirea datelor obținute exclusiv în scopul prevăzut de lege.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Todoran în Dosarul nr. 569/117/2018/a1 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că sintagma "și contul bancar" din cuprinsul art. 194 lit. a), precum și dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 noiembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...