Revista de Drept social nr. 1/2019

Amitere recurs în interesul legii. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin raportare la obligația prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
de Înalta Curte de Casație Și Justiție Completul competent să judece recursul în interesul legii

06 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cuvinte cheie

• judecător

• admitere recurs în interesul legii

• magistrat

Instanța Înalta Curte de Casație Și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, decizia nr. 24/2018, M. Of. nr. 46 din 17 ianuarie 2019

Jurisprudență

- extras -

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:

I. Actul de sesizare

1. La data de 4 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită să se pronunțe asupra problemei de drept mai sus menționate de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă.

Autorul sesizării a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, arătând că, în practica instanțelor judecătorești, problema de drept menționată a fost soluționată neunitar prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive diferite.

2. Potrivit art. 514 din Codul de procedură civilă, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

3. Văzând că autorul sesizării este colegiul de conducere al unei curți de apel și că obiectul acesteia este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii, Completul competent să judece recursurile în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este legal sesizat.

II. Problema de drept care a generat practica neunitară

4. Constă în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, în cazul absolvenților care, la încadrarea ca procurori imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, au beneficiat de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care au fost încadrați, iar, ulterior, în executarea obligației prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au prezentat la examenul de capacitate, au promovat examenul și au fost numiți judecători sau, după caz, procurori, în unități din altă localitate decât cea în care au efectuat perioada de stagiu.

5. Problema rezultă din împrejurarea că, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, durata stagiului este de 1 an[1], pe când, potrivit art. 26 alin. (4) teza ultimă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, cel care a beneficiat de indemnizație este obligat să își exercite funcția în care a fost numit în unitate pentru o perioadă de cel puțin 2 ani, în caz contrar fiind obligat să o restituie.

Fiind sesizate cu cereri de restituire a indemnizației formulate de către parchete de pe lângă tribunale în circumscripția cărora se află unitățile în care procurorii au desfășurat perioada de stagiu, unele instanțe au admis acțiunile, iar altele le-au respins.

III. Dispozițiile legale relevante în cauză

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...