Universul Juridic nr. 5/2019

Actele administrative exceptate de la controlul de legalitate în contencios administrativ
de Dan Constantin Mâță

03 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Constituția României prevede în cuprinsul art. 126 alin. (6), consacrat instanțelor judecătorești, că este garantat controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, "cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar".

În acord cu textul constituțional, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 menționează că "nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar". În art. 5 alin. (2) se arată că "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Doctrina consideră că prin aceste dispoziții, constituționale și legale, se reglementează finele (cauzele) de neprimire, care în mod tradițional au fost grupate în două categorii: a) fine de neprimire deduse din natura actului; și b) fine de neprimire determinate de existența unui recurs paralel(1).

Actele administrative enumerate, în mod limitativ, în art. 126 alin. (6) din Constituție și în art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 sunt excepții absolute de la controlul de legalitate al instanțelor de contencios administrativ(2) .

Categoriile enumerate în art. 5 alin. (1) pot fi atacate la instanțele de drept comun, în temeiul art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, dar aceste instanțe nu se pot pronunța cu privire la anularea actelor, ci doar la despăgubirile solicitate pentru prejudiciile produse(3) . Actele administrative menționate în art. 5 alin. (2) nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, dar pot face obiectul controlului de legalitate conform unei alte proceduri judiciare.

Anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 menționa și o altă categorie de acte administrative, pentru care controlul de legalitate era limitat la situația în care au fost emise cu exces de putere: actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu, al stării de urgență, pentru restabilirea ordinii publice, pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor. Raportat la aceste dispoziții legale, actele față de care se putea exercita în mod limitat controlul de legalitate erau considerate excepții relative de la controlul instanțelor de contencios administrativ(4) .

Prin exces de putere Legea nr. 554/2004 înțelege "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor" [art. 2 alin. (1) lit. n) ]. Având în vedere această definiție legală, s-a arătat că actele administrative prevăzute în art. 5 alin. (3) pot fi atacate doar dacă autoritățile publice și-au exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, calificând greșit împrejurările care au determinat emiterea acestor acte, și dacă prin actele respective s-au încălcat drepturile și libertățile cetățenilor(5) .

Categoriile de acte administrative enumerate în cuprinsul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt următoarele:

a) actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război(6), al stării de asediu(7) sau al celei de urgență(8);

b) actele administrative care privesc apărarea și securitatea națională(9);

c) actele administrative emise pentru restabilirea ordinii publice(10);

d) actele administrative emise pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor.

Prin modificările aduse art. 5 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere observațiile doctrinei și practica instanței de contencios constituțional cu privire la posibilitatea reglementării unor alte categorii de acte administrative exceptate de la controlul de contencios administrativ decât cele prevăzute în art. 126 alin. (6) din Constituție. În consecință, actuala formă a art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu mai prevede posibilitatea atacării actelor admininistrative sus-menționate doar pentru exces de putere, ci face referire la imposibilitatea suspendării executării acestor acte în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul

În evoluția reglementării instituției contenciosului administrativ, o primă categorie de acte care au fost excluse de la controlul de legalitate al instanțelor de contencios administrativ este reprezentată de actele de guvernământ. Această categorie s-a conturat în jurisprudența și doctrina dreptului administrativ din Franța ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea cu scopul de a proteja anumite acte ale autorităților de stat în baza mobilului politic care a stat la baza emiterii lor(11). Prin urmare, aceste acte angajează răspunderea politică, și nu juridică a emitenților. Deși a beneficiat de un interes constant din partea specialiștilor, această noțiune s-a construit mai degrabă empiric în condițiile în care legislația franceză nu a conscrat o definiție, iar deciziile Consiliului de Stat în materie nu au fost fundamentate pe criterii de ordin general(12).

În România această categorie de acte a fost reglementată începând cu primele acte normative privind instituția contenciosului administrativ de la începutul secolului al XX-lea.

Legea Curții de Casație din anul 1905 a prevăzut, pentru prima dată în legislația românească, această noțiune [art. 4 alin. (9) lit. h) ], dar definirea actelor de guvernământ s-a făcut în cuprinsul art. 5 alin. (III) lit. f) din Legea Curții de Casație și Justiție din anul 1912. Odată cu intrarea în vigoare a Constituției din anul 1923, reglementarea actelor de guvernământ a intrat într-un alt registru, în condițiile în care art. 107 alineatul final prevedea că "puterea judecătorească nu are căderea de a judeca actele de guvernământ, precum și actele de comandament cu caracter militar"(13) .

În Expunerea de motive a Legii contenciosului administrativ din anul 1925 se arată că actele de guvernământ sunt "acele acte ale puterii executive făcute în îndeplinirea misiunii sale de păzitoare a ordinii și siguranței Statului și care, prin natura lor, au un caracter politic și nu comportă decât un control parlamentar și de opinie publică"(14). Doctrina a subliniat particularitățile regimului juridic al acestor acte în termenii următori: "controlul jurisdicțional se oprește la hotarul actelor de guvernământ"(15).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...