Universul Juridic nr. 5/2019

Considerații asupra dreptului la opoziție al persoanei vizate
de Silviu-Dorin Șchiopu

02 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Dreptul la opoziție, precum celelalte drepturi ale persoanei vizate, este expresia normativă a principiului controlului și participării acesteia în ceea ce privește prelucrarea datelor sale cu caracter personal(1). Acest drept decurge din principiul prelucrării echitabile(2) a respectivelor date, iar la momentul actual este reglementat în principal în cadrul art. 21 din Regulamentul general privind protecția datelor(3).

Prin dreptul la opoziție s-a urmărit crearea cadrului prin care persoana vizată se poate opune prelucrării datelor cu caracter personal care o privesc din motive legate de situația sa particulară sau atunci când datele sunt prelucrate în scop de marketing direct. Acest drept privește exercitarea efectivă de către persoana vizată a obiecției față de prelucrarea datelor sale cu caracter personal, inclusiv crearea de profiluri(4).

Importanța dreptului la opoziție este subliniată în cadrul art. 21 alin. (4) din GDPR care prevede că operatorul are obligația de a aduce în mod explicit în atenția persoanei vizate acest drept, cel târziu în momentul primei comunicări cu persoana vizată, și de a-l prezenta în mod clar și separat de orice alte informații.

Operatorul, în măsura în care furnizează servicii ale societății informaționale(5), potrivit art. 21 alin. (5) din GDPR, are obligația de a pune la dispoziția persoanei vizate mijloace automate care utilizează specificații tehnice pentru ca aceasta din urmă să-și poată exercita dreptul de a se opune prelucrării. Astfel, mai ales în cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate prin mijloace electronice, operatorul ar trebui să ofere modalități de introducere a cererilor pe cale electronică. Prin urmare, executarea acestei obligații nu se va considera îndeplinită atunci când, deși operatorul oferă servicii on-line, pentru exercitarea dreptului la opoziție impune persoanei vizate a trimite cererea de opoziție la o adresă poștală clasică. Dacă serviciile societății informaționale au fost contractate on-line, tot astfel persoana vizată trebuie să-și poată exercita dreptul de a se opune prelucrării datelor sale cu caracter personal.

Precum în cazul dreptului de acces, art. 21 din GDPR nu indică un termen special în care operatorul este obligat să răspundă cererii persoanei vizate astfel că va trebui să ne raportăm la termenul general prevăzut de art. 12 alin. (3) din GDPR. Prin urmare, răspunsul la o cerere privind exercitarea dreptului la opoziție trebuie dat în orice caz în cel mult o lună de la primirea respectivei cereri. Totuși, perioada de o lună poate fi prelungită cu două luni atunci când este necesar, ținându-se seama de complexitatea și numărul cererilor. În acest caz, operatorul trebuie să informeze persoana vizată cu privire la prelungire, în termen de o lună de la primirea cererii, prezentând în același timp și motivele întârzierii.

În cazul încălcării de către operator a dreptului la opoziție, persoana vizată poate depune o plângere la autoritatea de supraveghere în temeiul art. 77 alin. (1) din GDPR(6), iar aceasta din urmă poate impune operatorului inclusiv amenzi administrative potrivit art. 83 alin. (5) lit. b) din GDPR(7). De asemenea, persoana vizată are în același timp și dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă în temeiul art. 79 alin. (1) din GDPR(8).

2. Exercitarea dreptului de opoziție din motive legate de situația particulară a persoanei vizate

Persoanele vizate nu dispun de un dreptul general de a se opune prelucrării datelor lor, însă, în cazurile în care datele cu caracter personal ar putea fi prelucrate în mod legal(9), persoana vizată se poate opune totuși prelucrării, din motive legate de situația sa particulară, în trei situații:

a) în cazul prelucrărilor realizate în temeiul intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță [art. 6 alin. (1) lit. f) din GDPR];

b) în cazul prelucrărilor necesare pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul [art. 6 alin. (1) lit. e) din GDPR];

c) precum și în cazul prelucrărilor realizate în scopuri de cercetare științifică sau istorică ori în scopuri statistice [art. 89 alin. (1) din GDPR].

Prin urmare dreptul de opoziție, atunci când persoana vizată invocă motive legate de situația sa particulară, nu va putea fi opus prelucrărilor realizate în baza altui temei juridic din cele prevăzute de art. 6 alin. (1) din GDPR. De exemplu, dreptul la opoziție nu se aplică în situația în care prelucrarea are ca temei juridic consimțământul, deși dreptul persoanei vizate de a-și retrage în orice moment consimțământul poate conduce la un rezultat similar, adică datele să nu mai fie prelucrate în scopul respectiv(10).

Motivele (personale, sociale sau profesionale) legate de situația sa particulară nu trebuie înțelese în sensul că exercitarea dreptului de opoziție ar fi condiționată de existența unei situații particulare care să diferențieze practic persoana vizată de celelalte persoane ale căror date sunt prelucrate în mod similar(11), fiind suficient ca situația particulară în sine să justifice exercitarea dreptului de opoziție. Astfel, situația particulară a persoanei vizate constituie o condiție pozitivă a exercitării cu succes a dreptului de opoziție.

Cum, potrivit considerentului (4), dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci acesta trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității, exercitarea dreptului de opoziție devine ineficace atunci când prelucrarea are loc în temeiul art. 6 alin. (1) lit. e) sau f) din GDPR, iar operatorul demonstrează că are motive legitime și imperioase care justifică prelucrarea iar aceste motive prevalează asupra intereselor, drepturilor și libertăților persoanei vizate, precum și în situația în care scopul prelucrării este constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță. Aceste dispoziții vizează stabilirea unei ponderi corecte între dreptul persoanelor vizate la protecția datelor cu caracter personal și drepturile legitime ale altor părți în contextul prelucrării acestor date.

Pe cale de consecință, în ciuda motivelor legate de situația sa particulară, persoana vizată nu va putea exercita cu succes dreptul de opoziție în temeiul art. 21 alin. (1) din GDPR atunci când datele sunt prelucrate în vederea constatării, exercitării sau apărării unui drept în instanță, precum și atunci când prevalează motive legitime și imperioase care justifică prelucrarea(12). Aceste două situații constituie condiții negative ale exercitării cu succes a dreptului de opoziție atunci când prelucrarea datelor are loc în temeiul art. 6 alin. (1) lit. e) și f) din GDPR.

Regulamentul (UE) 2016/679 nu ne oferă nicio explicație privind ceea ce ar putea fi considerat motiv legitim(13) și imperios. Grupul de Lucru Art. 29 a precizat, de exemplu, în materia profilării că aceasta poate fi benefică nu numai intereselor economice ale operatorului, ci și societății în ansamblul ei, precum în cazul profilării pentru a prezice răspândirea bolilor contagioase, ceea ce ar putea constitui un motiv legitim și imperios(14) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...