Universul Juridic nr. 4/2019

Considerații în legătură cu drepturile și îndatoririle părintești (I)
de Ioana Nicolae

29 aprilie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații introductive privind autoritatea părintească

Autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.

Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, stipulează prevederile art. 483 C. civ.

Din cuprinsul acestui text legal constatăm că autoritatea părintească reprezintă principalul mijloc de protecție al copilului, părinții fiind chemați în primul rând, să asigure protecția copilului. Același lucru se desprinde și din prevederile art. 35 și 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul având dreptul de a crește alături de părinții săi, precum și faptul că ambii părinții sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.

Autoritatea părintească are în componența sa o serie de drepturi și îndatoriri ce incumbă părinților, iar acestea se referă atât la drepturi și obligații privind persoana copilului, cât și drepturi și obligații referitoare la bunurile acestuia. De reținut că noțiunea de autoritate părintească nu trebuie confundată cu drepturile și îndatoririle părintești, care deși intră în conținutul acestei noțiuni, sunt independente și au o structură distinctă(1).

2. Conținutul autorității părintești

Pornind de la prevederile art. 487 C. civ., intitulat conținutul autorității părintești, observăm că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. Textul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 statuează că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.

În alte cuvinte, autoritatea părintească înglobează în conținutul său un complex de drepturi și îndatoriri, menite a asigura respectarea drepturilor copilului atât în privința persoanei sale, cât și a bunurilor acestuia, în lumina principiului interesului superior al copilului(2).

3. Drepturile și obligațiile părintești privind persoana și bunurile copilului

Principalul drept și, pe cale de consecință, principala îndatorire a părinților este aceea de a crește copilul. Creșterea copilului implică, așa cum rezultă din prevederile Codului civil și ale Legii nr. 272/2004, următoarele componente: dreptul și obligația de îngrijire a sănătății și a dezvoltării fizice a copilului, dreptul și obligația privind asigurarea educației, învățăturii și pregătirii profesionale a acestuia, dreptul de a asigura întreținerea copilului, menținerea relațiilor personale, dreptul de a solicita înapoierea copilului de la orice persoană care îl deține fără drept, administrarea patrimoniului copilului, reprezentarea legală a copilului etc. Părinții sunt, de asemenea, datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea i le recunoaște, cum ar fi de exemplu, încuviințarea actelor de dispoziție ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă. Strâns legată de creșterea copilului este și supravegherea acestuia. În acest sens, părinții au dreptul și îndatorirea de a supraveghea copilul, potrivit art. 493 C. civ., iar în cazul în care copilul săvârșește o faptă ilicită, părinții vor răspunde pentru aceasta(3) . În ipoteza în care se impune a se repara un prejudiciu rezultat din săvârșirea de către minor a unei fapte ilicite, va fi urmărit cu precădere patrimoniul minorului, iar în ipoteza în care prejudiciul nu poate fi acoperit astfel, acesta va fi acoperit din patrimoniul părinților.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...