Universul Juridic nr. 5/2019

Creditul bancar - activitate esențială a instituțiilor de credit
de Ianfred Silberstein

01 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Legea-cadru care reglementează existența și activitatea instituțiilor de credit este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ prevede, la art. 18, activitățile care pot fi desfășurate de asemenea instituții, înscriindu-se ca esențiale atragerea de depozite și de alte fonduri rambursabile și acordarea de credite. De altfel, laart. 7 alin. (1) pct. 1 se definește activitatea bancară ca implicând atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu. Totodată, art. 18 alin. (1) lit. b), care cuprinde, între activitățile permise instituțiilor de credit, acordarea de credite, menționează, cu caracter exemplificativ, că aceasta include, "printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanțarea tranzacțiilor comerciale, inclusiv forfetare". În acest fel, se arată expres că instituțiile de credit sunt îndrituite să acorde asemenea credite, ca forme diferențiate ale activităților proprii de creditare. Astfel, instituțiile de credit, prin natura lor, sunt implicate, în mod nemijlocit, în acordarea de credite atât față de persoane fizice, cât și față de persoane juridice, indiferent de organizarea acestora.

Activitatea de creditare a instituțiilor de credit își găsește temeiuri juridice într-o multitudine de reglementări. În primul rând, în reglementări primare - legi și ordonanțe ale Guvernului - sunt instituite dispoziții principiale de care trebuie să țină seama instituțiile de credit în activitatea lor cu clienții, deoarece în aceste reglementări se află temeiuri legale în relația cu autoritatea de reglementare și supraveghere prudențială, dar și cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului în ceea ce privește modul de abordare a relației cu clientul consumator.

În al doilea rând, instituțiile de credit au obligația de a respecta întocmai reglementările de ordin secundar emise de Banca Națională a României, în calitatea sa de reglementator în domeniul bancar. Prin reglementările sale, Banca Națională a României urmărește ca fiecare instituție de credit să se preocupe de scopul asigurării credibilității și viabilității sistemului bancar din România și, de aceea, aceasta trebuie să se supună reglementărilor autorității în domeniu, inclusiv în ceea ce privește politica de credit, atât în conformitate cu Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, cât și în temeiul O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 312/2004 prevede, în mod expres, la art. 48 alin. (1), că Banca Națională a României este împuternicită să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare și a impune respectarea prevederilor legale, idee regăsită și înart. 25, care arată că, în domeniul supravegherii prudențiale, Banca Națională a României este împuternicită să emită reglementări(1) .

În ansamblul O.U.G. nr. 99/2006 se pot întâlni numeroase prevederi legale care stabilesc dispoziții principiale cu privire la cerințele prudențiale de care sunt ținute instituțiile de credit.

Dintre acestea, merită reținute, în ceea ce privește relația cu clientul, spre exemplu:

- faptul că "instituția de credit este obligată să păstreze confidențialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și informațiilor referitoare la activitatea desfășurată, precum și asupra oricărui fapt, dată sau informație, aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților ori informații referitoare la conturile clienților - solduri, rulaje, operațiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienții" [art. 111 alin. (1)];

- faptul că "instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, acționând într-o manieră prudentă și cu respectarea legislației specifice în domeniul protecției consumatorului" [art. 1172 alin. (1)];

- faptul că "instituțiile de credit nu pot condiționa acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienților de vânzarea ori cumpărarea acțiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituția de credit ori de o altă entitate aparținând grupului din care face parte instituția de credit sau de acceptarea de către client a altor produse/servicii oferite de instituția de credit ori de o entitate aparținând grupului acesteia, care nu au legătură cu operațiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat" (art. 1191)(2);

- faptul că "fiecare instituție de credit întocmește și păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentația internă aferentă tranzacțiilor derulate, evidența zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puțin caracteristicile tranzacțiilor derulate și soldul datorat clientului sau instituției de credit și orice informații privitoare la relațiile sale de afaceri cu clienții și cu alte persoane pe care Banca Națională a României le poate prevedea prin reglementări" [art. 121 alin. (1)].

După cum se poate observa, textele citate cuprind prevederi obligatorii de care instituțiile de credit trebuie să țină seama în relațiile cu clienții în activitatea de creditare, reflectând modul în care reglementările primare sunt implicate în această activitate desfășurată de bănci.

În ceea ce privește reglementările secundare emise de Banca Națională a României, se justifică exemplificarea, în materie, cu Regulamentul nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit. În acest sens, trebuie citate dispozițiile referitoare la administrarea riscurilor semnificative, la art. 83 arătându-se că "instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru adecvat de administrare a riscului de credit care să ia în considerare apetitul la risc și profilul de risc al instituției de credit, precum și condițiile de piață și cele macroeconomice. Acesta include politici și procese prudente pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de credit, în timp util", iar la art. 88 că "instituțiile de credit trebuie să asigure că deciziile de creditare sunt luate în mod independent, fără a fi afectate de influențe, presiuni sau conflicte de interese". Art. 90 se prevede că "politica de creditare a unei instituții de credit trebuie să prevadă că expunerile la riscul de credit care depășesc un anumit prag stabilit în sumă absolută sau ca procent din capitalul eligibil, precum și cele care presupun un risc de credit ridicat sau nu sunt caracteristice activității desfășurate de instituția de credit trebuie să fie aprobate de către conducerea superioară a instituției de credit", iar la art. 91 că "instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri pentru evaluarea garanțiilor reale și pentru verificarea faptului că respectivele garanții sunt și continuă să fie executabile și valorificabile". Aceste exemple sunt suficiente pentru a constata modul în care normele de prudențialitate emise de autoritatea de supraveghere contribuie nemijlocit atât la dezvoltarea creditului, cât și la întărirea instituției de credit, care este ținută să respecte regulile prudențiale în domeniul creditării.

În plus, în domeniul creditării, fiecare instituție de credit emite norme proprii care reglementează creditarea pe care poate să o realizeze cu clienții săi. Această categorie de norme terțiare au menirea de a transpune concret, la nivelul fiecărei instituții de credit, politica proprie de creditare cu efectele firești în relațiile cu propriii clienți.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...