Revista Romana de Jurisprudenta (Universul Juridic) nr. 4/2018

Deplasarea consilierului juridic la instanțe din țară. Timp de lucru/The legal adviser's travelling to courts in the country. Working time
de Adela Cosmina Bodea

30 septembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Abstract

According to art. 111 para. (1) of the Labour Code, republished, the time during which work is performed can be determined by two cumulative elements, namely that the employee is at the employer's disposal and that they perform the tasks agreed in writing, corresponding to the type of work. The law establishes the mandatory normal daily working time of 8 hours, and by summing up the working time in a 5-day week, the legal duration of 40 hours results. The benchmark for measuring an employee's normal working time is the week, which is used for calculating the potential extra working time for which the interdiction to exceed 48 hours a week is set.

In opposition to the working time defined and limited this way, art. 133 of the Labour Code, republished, also regulates the rest time, in the sense that "the rest period is any period which is not a working time".

The time during which the legal adviser travels from the company's headquarters to the courts in the country cannot be considered as the employee's free time or time which they are in on mission, because there was no temporary change of the place of work by secondment. During the travel, the legal adviser is at the employer's disposal, therefore, during a working time that must be remunerated appropriately, even if the employee was not actually performing the work for which the individual employment agreement was concluded.

Rezumat

În conformitate cu art. 111 alin. (1) C. mun., republicat, timpul în care se prestează muncă este determinabil prin două elemente cumulative, anume ca salariatul să se afle la dispoziția angajatorului și să realizeze atribuțiile convenite în scris, corespunzătoare felului muncii. Legea stabilește imperativ durata zilnică normală a timpului de lucru la 8 ore, iar prin însumarea timpului de lucru dintr-o săptămână de 5 zile rezultă durata legală de 40 de ore. Etalonul după care se măsoară timpul de muncă normal al unui salariat este săptămâna, prin raportare la aceasta putându-se calcula eventualul timp de muncă suplimentar pentru care se instituie interdicția de a depăși 48 de ore săptămânal. În opoziție cu timpul de lucru astfel definit și limitat, este reglementat în art. 133 C. mun., republicat, și timpul de repaus, în sensul că "perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă".

Timpul în care consilierul juridic se deplasează de la sediul firmei la instanțele judecătorești din țară nu poate fi considerat ca fiind timpul liber al salariatului și nici timp în care se află în delegație, pentru că nu a avut loc o schimbare temporară a locului muncii prin delegare. În timpul deplasării consilierul juridic se află la dispoziția angajatorului, prin urmare, într-un timp de lucru care trebuie remunerat corespunzător, chiar dacă salariatul nu presta efectiv activitatea pentru care a încheiat contractul individual de muncă.

- Codul muncii: art. 120, art. 112, art. 111

(Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 5348 din 1 noiembrie 2017, nepublicată, trimisă, în rezumat, de judecător Adela Cosmina Bodea*)

* Judecător la Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București.

Pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată contestația formulată de S.D.A. împotriva deciziei nr. 86 din 1 martie 2016 emise de intimata SC E.A.M. IFN SA. Contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului scris, obligarea intimatei să-i plătească munca suplimentară prestată, precum și o compensație de 10 salarii brute pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Prin sentința civilă nr. 9598 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul S.D.A.; a fost anulată decizia nr. 86 din 1 martie 2016 emisă de intimata SC E.A.M. IFN SA; a fost obligată intimata să plătească contestatorului 5 ore de muncă suplimentară efectuată în data de 2 decembrie 2015 și 4,5 ore de muncă suplimentară efectuată în data de 16 februarie 2016; au fost respinse restul pretențiilor ca fiind neîntemeiate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...