Revista Romana de Jurisprudenta nr. 3/2018

Procedură prealabilă. Drepturi salariale ale funcționarilor publici/Prior procedure. Public employees' salary rights
de Andreea Tabacu

30 august 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Abstract

Art. 7 of the Law no. 285/2010 and art. 11 of GEO no. 83/2014 do not institute any procedure prior to the referral to the administrative jurisdiction courts of actions meant to obtain the binding of the authority within which the public officer holds a public office to pay, pursuant to the law, salary rights that are not acknowledged by the credit release authorities' acts.

Rezumat

Art. 7 din Legea nr. 285/2010 și art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014 nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției administrative cu acțiuni având ca obiect obligarea autorității cu care funcționarul public are raport de funcție publică la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite.

- Legea nr. 285/2010: art. 7

- ICCJ, decizia nr. x9/2017 de recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 988 din 13 decembrie 2017

(Curtea de apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 939 din 19 aprilie 2018, trimisă, în rezumat și cu comentariu, de judecător dr. Andreea Tabacu*)

* Conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Economice și Drept a Universității din Pitești. Judecător la Curtea de Apel Pitești.

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2016, reclamantul Sindicatul Finanțe A. pentru XXX a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, solicitând să se constate că salariul de bază al reclamanților a fost stabilit nelegal începând cu anul 2011 la zi, fiind încălcată Legea nr. 284/2010, raportat la art. 2 din Legea nr. 285/2010.

DGRFP Ploiești, prin AJFP A., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în..., a formulat întâmpinare invocând prescripția dreptului material la acțiune față de art. 171 și art. 268 alin. (1) lit. c) C. mun., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin sentința nr. 935 din 24 octombrie 2016, Tribunalul A. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2011-26 mai 2013, respingând acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă și a respins ca inadmisibilă cererea pentru rest, în temeiul art. 30 din Legea nr. 284/2010, constatând că reclamanții nu au procedat la contestarea ordinelor de salarizare în plată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Finanțe Publice A. pentru funcționarii reclamanți.

Prin decizia nr. 233 din 22 martie 2017, Curtea de Apel P. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare cu privire la pretențiile aferente perioadei pentru care nu s-a reținut prescripția extinctivă. A reținut instanța de casare că art. 2517 C. civ. coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la data de 3 iunie 2011, când a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011, reglementează termenul de prescripție incident în cauză, respectiv termenul general de 3 ani. În condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 26 mai 2016, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind prescris dreptul material la acțiune pentru perioada ianuarie 2011-26 mai 2013.

Cu privire la excepția inadmisibilității, s-a reținut că din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din 10 octombrie 2016 și a sentinței nr. 935/2016 nu rezultă că excepția de inadmisibilitate a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare.

În rejudecare, prin sentința nr. 1263 din 22 septembrie 2017, Tribunalul A., Secția civilă, a respins ca nefondată cererea reclamanților.

Pentru a pronunța soluția, tribunalul a reținut că reclamantul, pentru membri de sindicat, a solicitat prin precizarea formulată în rejudecare să emită reclamanților decizii de salarizare aferente treptei I de salarizare, aflată în plată la nivelul angajatorului în anul 2010, pentru funcțiile publice de execuție, grad profesional asistent/principal/superior, să calculeze și să plătească diferența de salariu începând cu data de 26 mai 2013, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, plus dobânda legală penalizatoare, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit. În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrii de sindicat sunt funcționari publici și deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții, nivelul salariului de bază este mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleași instituții, fiind diferit de alți colegi care au aceleași atribuții, ajungându-se ca prin aplicarea Legii nr. 285/2010 și a Ordinului nr. 77/2011, doi funcționari publici având aceeași clasă, grad profesional și vechime în muncă, ce lucrează în condiții similare, să aibă două salarii diferite. S-au invocat dispozițiile Legii nr. 285/2010, O.U.G. nr. 137/2000, Legii nr. 71/2015, Deciziei ICCJ nr. 23/2016.

Instanța a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, în anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcție de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții, grade sau trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată, pentru funcții similare din instituția sau autoritatea publică în care acesta este încadrat. În cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei III de salarizare, utilizate în anul 2010. Începând cu anul 2010, funcționarilor publici nou încadrați sau promovați le-a fost stabilită treapta III de salarizare, conform dispozițiilor legale în vigoare la data numirii în funcție.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului din fondurile publice în anul 2014, pentru personalul numit sau încadrat în aceeași instituție sau autoritate publică, pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții, grade sau trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituția publică în care acesta este încadrat. Conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 103/2013, în cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare este cel corespunzător treptei III de salarizare, utilizat în anul 2010.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...