Curtea Constituțională

Decizia nr. 645/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 august 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Petre Lăzăroiu
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Fabian Niculae
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, excepție ridicată de Societatea Comercială "Creare Resurse Umane" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.905/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 885D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială "Creare Resurse Umane" - S.R.L. din București, domnul avocat Gheorghe-Dănuț Radu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, după opinia sa, aceasta nu este motivată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 38.905/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Creare Resurse Umane" - S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect emiterea unei somații de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale. În acest sens, arată că, prin instituirea procedurii simplificate a ordonanței de plată, dreptul la apărare, obligativitatea garantării unui proces echitabil și egalitatea părților în fața actului de justiție sunt anulate, evitându-se procedura dreptului comun și plata unor taxe deloc neglijabile, fiind permisă pretinderea unor sume care nu numai că nu sunt confirmate de debitor, dar nu sunt testate nici de creditor și care nu sunt certe, lichide și exigibile. În plus ordonanța de urgență care are un câmp de aplicare limitat nu poate modifica și completa Codul civil, Codul comercial și Codul de procedură civilă.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) și art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, ordonanță aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.

În realitate, având în vedere criticile de neconstituționalitate extrinseci, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă ordonanța de urgență în ansamblul său, precum și, în special, dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) și art. 14.

Textele de lege criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (2):

"

În cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă.";

- Art. 14 alin. (1):

"

Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind raporturile dintre dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale atacate sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinseci, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește ordonanțele Guvernului, în Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a reținut că, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercită o competență prin atribuire care, prin natura ei, intră în sfera de competență legislativă a Parlamentului. Prin urmare, ordonanța nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.

În consecință, întrucât un act juridic normativ, în general, se definește atât prin formă, cât și prin conținut, legea, în sens larg, deci cuprinzând și actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material.

Pe de altă parte, Curtea observă că delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanțe poate opera în temeiul Constituției României, republicată, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanțelor de urgență, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiași articol. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituția României, republicată, referitor la ordonanțele de urgență, care nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

În aceste condiții, nu pot fi primite criticile autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit cărora nu ar putea fi modificate și completate printr-o ordonanță de urgență Codul civil, Codul comercial și Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinseci, Curtea constată că acestea nu sunt motivate, nu se arată în mod concret în ce fel dispozițiile legale atacate înfrâng dispozițiile constituționale invocate. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente structurale ale excepției (textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autoarea excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte).

Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Comercială "Creare Resurse Umane" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.905/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.

PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

;
se încarcă...