Necompetența și conflictele de competență | Codul de Procedură Civilă

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Competența instanțelor judecătorești - Incidente procedurale privitoare la competența instanței -
SECȚIUNEA 1
Necompetența și conflictele de competență

Excepția de necompetență

Art. 129. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Necompetența este de ordine publică: Jurisprudență

1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; Jurisprudență

2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; Jurisprudență, Reviste (1)

3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată. Jurisprudență, Doctrină (1)

Invocarea excepției

Art. 130. - Jurisprudență, Reviste (2), Doctrină (1)

(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Jurisprudență, Reviste (2)

(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Jurisprudență, Reviste (4)

(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței. Jurisprudență

Verificarea competenței

Art. 131. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop. Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Soluționarea excepției

Art. 132. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Respingeri de neconstituționalitate (3), Jurisprudență, Reviste (4)

(4) Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Jurisprudență, Reviste (2)

Conflictul de competență. Cazuri Jurisprudență

Art. 133. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Există conflict de competență: Jurisprudență

1. când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces; Jurisprudență

2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Jurisprudență, Reviste (1)

Suspendarea procesului

Art. 134. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul. Jurisprudență

Soluționarea conflictului de competență

Art. 135. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

(1) Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict. Jurisprudență, Reviste (1)

(2) Nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere. Jurisprudență

(3) Conflictul de competență ivit între o instanță judecătorească și un alt organ cu activitate jurisdicțională se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict. Jurisprudență

(4) Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă. Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență, Reviste (1)

Dispoziții speciale

Art. 136. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Modificări (1), Jurisprudență

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul. Jurisprudență

(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători. Jurisprudență

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate. Jurisprudență

Probele administrate în fața instanței necompetente

Art. 137. - Jurisprudență, Reviste (3), Doctrină (1)

În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății și instanța competentă învestită cu soluționarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. Jurisprudență, Reviste (1)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
    Necompetență absolută. Cazuri. Norma reglementează expres și limitativ cazurile în care suntem în prezența unei nulități absolute, de ordine publică. Astfel, necompetența este de ordine publică în trei situații, și anume: a) când acțiunea nu este de competența instanțelor judecătorești (competență generală); b) când acțiunea este de competența unei instanțe de alt grad decât cea sesizată (competență materială), cum ar fi în următoarele situații: a fost sesizat tribunalul ca primă instanță, deși cauza este de competența judecătoriei; a fost sesizată judecătoria (cum ar fi în materia reglementată de Legea nr. 10/2001, republicată, conflictele de muncă), deși pricina revenea în competența în primă instanță a tribunalului; recursul împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie a fost trimis spre soluționare curții de apel, și nu tribunalului; c) când cauza este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura (competență teritorială exclusivă). Este cazul competenței exclusive prevăzute de art. 117-121 NCPC. [ Mai mult... ] 

.....
   1. Invocarea necompetenței. Norma analizată indică sfera persoanelor și a momentelor până la care poate fi invocată excepția de necompetență, de ordine publică sau privată. 
    Astfel, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător oricând, adică în orice stare a pricinii, atât în primă instanță, cât și în apel sau în recurs. Necompetența materială sau cea teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată Ia care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. S-a eliminat astfel posibilitatea invocării necompetenței absolute direct în apel sau în recurs, cu consecința reluării tuturor ciclurilor procesuale. [ Mai mult... ] 
.....
    Obligații ale instanței relativ la competență. În sarcina judecătorului de primă instanță este instituită obligația de a verifica și stabili din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, competența generală, materială și teritorială a instanței sesizate, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea prin care judecătorul face aceste constatări referitoare la competență are caracter interlocutoriu, ceea ce înseamnă că instanța nu va putea reveni asupra lor (art. 235 NCPC). Încheierea va putea fi atacată odată cu hotărârea asupra fondului. Prin urmare, în cazul în care, verificându-și competența, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul de primă instanță constată, printr-o încheiere interlocutorie, că este competent să judece, sub aspect general, material și teritorial, nu va putea reveni asupra acestei constatări, fiind înlăturată indirect posibilitatea invocării excepției de necompetență generală ulterior acestui moment. Rămâne ca această excepție să fie invocată în căile de atac. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Soluționarea excepției. După dezbaterile contradictorii, instanța se va pronunța asupra excepției de necompetență, fie în sensul admiterii ei, fie în sensul respingerii acesteia. În cazul în care respinge excepția și se declară competentă, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată asupra fondului și continuă judecarea cauzei. Dacă găsește excepția întemeiată, instanța o va admite prin sentință sau decizie, după caz, în funcție de etapa procesuală în care se invocă excepția. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac. În consecință, instanța va declina competența în favoarea instanței judecătorești competente material și teritorial să soluționeze cauza ori în favoarea altui organ cu activitate jurisdicțională, în cazul în care competența de soluționare nu revine instanței de judecată. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Conflictele de competență. Condiții. Din textul art. 133 NCPC rezultă că există situații care pot genera conflicte de competență în interiorul sistemului instanțelor judecătorești, incluse în categoria incidentelor procedurale referitoare la competență. 
    Un conflict de competență, fie el unul pozitiv sau unul negativ, există în următoarele condiții: a) sesizarea, concomitentă ori simultană, a cel puțin două instanțe diferite cu judecarea aceleiași cereri. Conflictul de competență se verifică în raport cu una și aceeași pricină, ceea ce presupune existența identității de părți, obiect și cauză, în sensul prevederilor art. 431 NCPC; b) cererile să fie în curs de judecată la momentul nașterii conflictului, în fața instanțelor judecătorești române; c) invocarea necompetenței în fața tuturor instanțelor învestite cu soluționarea aceleiași pricini; d) cel puțin una dintre instanțele sesizate să aibă competența de a judeca cererea respectivă. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Civilă:
Folosința și exercițiul drepturilor procedurale
Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Reprezentarea părților în judecată
Asistența judiciară
Competența după materie și valoare
Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță
Necompetența și conflictele de competență
Litispendența și conexitatea
Strămutarea proceselor Delegarea instanței
Dispoziții generale
Cererea de chemare în judecată
Întâmpinarea
Cererea reconvențională
Dispoziții generale
Cercetarea procesului
Dezbaterea în fond a procesului
Deliberarea și pronunțarea hotărârii
Reviste:
Conflict negativ de competență. Cerere de asigurare a dovezilor. Competența instanței care judecă procesul în primă instanță
Competența în Noul Cod de procedură civilă (partea I)
Autoritatea de lucru judecat în cadrul aceluiași litigiu
Cui profită actuala verificare și regularizare a cererii în procesul civil?
11. Urmărirea silită imobiliară. Instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată împotriva unei executări silite declanșate înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 138/2014
Contestația în anulare
Concursul dintre excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată și excepția de necompetență a instanței
Simplificarea regulilor de determinare a competenței instanțelor judecătorești
Studiu de caz: Litigiu de muncă. Prorogare legală de competență într-o cerere de intervenție în interes propriu
Evoluția reglementării cu privire la evocarea fondului de către instanța de apel în materie civilă
Doctrină:
Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
Ordonanța de plată și cererile de valoare redusă. Comentarii și jurisprudență potrivit noului Cod de procedură civilă - Cererea de emitere a ordonanței de plată - Contestarea creanței și apărări ale debitorului - Cererea în anularea ordonanței de plată - Corelații cu Legea nr. 72/2013 și O.G. nr. 13/201 1 - Formulare utilizate în procedura cererilor de valoare redusă
;
se încarcă...