Înscrisul autentic | Codul de Procedură Civilă

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Probele - Dovada cu înscrisuri -
II.
Înscrisul autentic

Noțiune

Art. 269. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.

(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter.

Putere doveditoare

Art. 270. - Doctrină (1)

(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii. Jurisprudență

(2) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazul mențiunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte mențiuni constituie, între părți, un început de dovadă scrisă.

Nulitatea și conversiunea înscrisului autentic

Art. 271. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. Jurisprudență

(2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părți, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
   1. Definiție. Înscrisul autentic reprezintă: a) acel înscris făcut ori primit și autentificat, cu respectarea cerințelor de fond și de formă, de o autoritate publică, un notar public sau o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică; b) înscrisul emis de o autoritate publică și căruia legea îi conferă caracter de înscris autentic. Trimiterea pe care o face alin. (1) al normei analizate la forma și condițiile stabilite de lege este una cu caracter general. Referirea la forma prevăzută de lege privește solemnitățile cerute pentru întocmirea diferitelor înscrisuri de diferiți agenți instrumentatori, prevăzute în actele normative speciale, aplicabile agentului instrumentator. Referirea la condițiile stabilite de lege are în vedere competența agentului instrumentator, dar și orice alte condiții speciale pentru anumite acte autentice. [ Mai mult... ] 

.....
    Forța probantă a înscrisului autentic. Înscrisul autentic face dovadă în privința constatărilor personale ale celui care autentifică înscrisul până la declararea caracterului său fals. Prin urmare, până la stabilirea falsului, înscrisul autentic este prezumat ca valabil, putând fiind opus oricărei persoane. 
    Norma indică puterea doveditoare a înscrisului autentic, dar în același timp circumstanțiază această putere doveditoare la constatările făcute personal de agentul instrumentator, în condițiile prevăzute de lege. Conform art. 100 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, republicată, reprezintă constatări personale ale notarului public: a) faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum și identificarea acestora; b) locul și data încheierii actului; c) exteriorizarea consimțământului. Aceste împrejurări reprezintă constatări personale și în ipotezele în care are calitate de agent instrumentator o altă autoritate, în afara notarului public, iar prin lege nu se prevăd elementele ce pot constitui constatări personale. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Nulitatea înscrisului autentic. Nulitatea reprezintă sancțiunea juridică care duce la desființarea înscrisului autentic încheiat cu încălcarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege [de exemplu, lipsa formei autentice în cazul încheierii unui contract de donație - art. 1011 alin. (1) NCC; al unui contract de vânzare-cumpărare de terenuri - art. 1244 NCC; al vânzării unei moșteniri - art. 1747 alin. (2) NCC], de o persoană incompatibilă, necompetentă ori cu depășirea competenței. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Civilă:
Dispoziții generale
Înscrisul autentic
Înscrisul sub semnătură privată
Înscrisurile pe suport informatic
Duplicatele și copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privată
Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare
Regimul altor înscrisuri
Administrarea probei cu înscrisuri
Verificarea înscrisurilor
Admisibilitatea probei cu martori
Administrarea probei cu martori
Admisibilitatea probei
Reviste:
Probele în dreptul muncii din perspectiva Noului Cod de procedură civilă. (II) Mijloacele de probă
Doctrină:
Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
;
se încarcă...