Dispoziții generale | Codul de Procedură Civilă

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Procedura în fața primei instanțe - Judecata -
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale

Scopul judecării procesului

Art. 211. - Doctrină (1)

Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare și dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia.

Locul judecării procesului

Art. 212. - Doctrină (1)

Judecarea procesului are loc la sediul instanței, dacă prin lege nu se dispune altfel. Jurisprudență

Desfășurarea procesului fără prezența publicului

Art. 213. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) În fața primei instanțe cercetarea procesului se desfășoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel. Jurisprudență

(2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției, după caz, instanța, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfășoare în întregime sau în parte fără prezența publicului. Jurisprudență

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de ședință părțile, reprezentanții lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părților, martorii, experții, traducătorii, interpreții, precum și alte persoane cărora instanța, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.

Continuitatea instanței

Art. 214. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.

(2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se repune pe rol.

Ordinea judecării proceselor

Art. 215. - Doctrină (1)

(1) Pentru fiecare ședință de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afișată pe portalul instanței și la ușa sălii de ședință cu cel puțin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde și intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispozițiile art. 220 sunt aplicabile. Jurisprudență

(2) Procesele declarate urgente, cele rămase în divergență și cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte. Jurisprudență

(3) Procesele în care partea sau părțile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate.

(4) La cererea părții interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă.

Atribuțiile președintelui completului de judecată

Art. 216. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Președintele completului conduce ședința de judecată. El deschide, suspendă și ridică ședința. Jurisprudență

(2) Președintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum și celorlalte părți din proces, în funcție de poziția lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acțiunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces. Jurisprudență

(3) În cazul în care este necesar, președintele poate da cuvântul părților și celorlalți participanți, în aceeași ordine, de mai multe ori. Jurisprudență

(4) Președintele poate să limiteze în timp intervenția fiecărei părți. În acest caz, el trebuie să pună în vedere părții, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziție.

(5) Judecătorii sau părțile pot pune întrebări celorlalți participanți la proces numai prin mijlocirea președintelui, care poate însă încuviința ca aceștia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabilește de către președinte. Jurisprudență

Poliția ședinței de judecată

Art. 217. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Președintele completului de judecată exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii și a bunei-cuviințe, precum și a solemnității ședinței de judecată.

(2) Dacă nu mai este loc în sala de ședință, președintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depășesc numărul locurilor existente să părăsească sala.

(3) Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de ședință, cu excepția cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplinește în fața instanței. Jurisprudență

(4) Persoanele care iau parte la ședință sunt obligate să aibă o purtare și o ținută cuviincioase.

(5) Cei care se adresează instanței în ședință publică trebuie să stea în picioare, însă președintele poate încuviința, atunci când apreciază că este necesar, excepții de la această îndatorire.

(6) Președintele atrage atenția părții sau oricărei alte persoane care tulbură ședința ori nesocotește măsurile luate să respecte ordinea și buna-cuviință, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

(7) Pot fi, de asemenea, îndepărtați din sală minorii, precum și persoanele care s-ar înfățișa într-o ținută necuviincioasă.

(8) Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părți a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esențiale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziții nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală.

(9) Când cel care tulbură liniștea ședinței este însuși apărătorul părții, președintele îl va chema la ordine și, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putință, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispozițiile art. 191 fiind aplicabile.

Infracțiuni de audiență

Art. 218. - Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Dacă în cursul ședinței se săvârșește o infracțiune, președintele o constată și îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.

(2) Instanța poate, în condițiile legii penale, să dispună și reținerea făptuitorului. Jurisprudență, Reviste (2)

Verificări privind prezentarea părților

Art. 219. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Instanța verifică identitatea părților, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică și împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.

(2) În cazul în care părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.

Amânarea cauzei când nu este în stare de judecată

Art. 220. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din mai mulți judecători, această amânare se poate face și de un singur judecător.

Amânarea judecății prin învoiala părților

Art. 221. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Amânarea judecății în temeiul învoielii părților nu se poate încuviința decât o singură dată în cursul procesului. Jurisprudență

(2) După o asemenea amânare, dacă părțile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată și cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii. Jurisprudență

(3) Instanța este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părți pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părților; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.

Amânarea judecății pentru lipsă de apărare

Art. 222. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Jurisprudență

(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Jurisprudență

Judecarea cauzei în lipsa părții legal citate

Art. 223. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă. Jurisprudență

Discutarea cererilor și excepțiilor

Art. 224. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

Folosirea traducătorului și interpretului

Art. 225. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Când una dintre părți sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaște limba română, instanța va folosi un traducător autorizat. Dacă părțile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. În situația în care nu poate fi asigurată prezența unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4). Jurisprudență

(2) În cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdomută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret. Jurisprudență

(3) Dispozițiile privitoare la experți se aplică în mod corespunzător și traducătorilor și interpreților.

Ascultarea minorilor

Art. 226. - Jurisprudență, Doctrină (1)

În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Ținând seama de împrejurările procesului, instanța hotărăște dacă părinții, tutorele sau alte persoane vor fi de față la ascultarea minorului.

Prezența personală a părților în vederea soluționării amiabile a litigiului

Art. 227. - Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfățișarea personală a părților, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. Jurisprudență

(2) În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părțile să participe la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda părților să recurgă la mediere, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecății. Medierea nu este obligatorie pentru părți. Jurisprudență, Reviste (1)

(3) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părțile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părțile decid dacă acceptă sau nu soluționarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanță, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părțile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare. Reviste (1)

(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părțile au încercat soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii acțiunii. Reviste (1)

(5) Dacă, în condițiile alin. (1) sau (2), părțile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozițiile art. 440 sunt aplicabile. Jurisprudență

Imposibilitatea și refuzul de a semna

Art. 228. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Când cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, se face mențiunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura președintelui și a grefierului.

Termen în cunoștință

Art. 229. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Jurisprudență

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică: Jurisprudență

1. în cazul reluării judecății, după ce a fost suspendată; Jurisprudență

2. în cazul când procesul se repune pe rol; Jurisprudență

3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviințarea lui, când s-a stabilit și termenul pentru luarea acestuia;

4. când, pentru motive temeinice, instanța a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;

5. în cazul în care instanța de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanțe sau după casarea cu reținere.

(3) Militarii încazarmați sunt citați la fiecare termen. Jurisprudență

(4) Deținuții sunt citați, de asemenea, la fiecare termen. Jurisprudență

Preschimbarea termenului

Art. 230. - Jurisprudență, Doctrină (1)

Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. Jurisprudență

Notele de ședință. Înregistrarea ședinței Modificări (1)

Art. 231. - Modificări (1), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Grefierul care participă la ședință este obligat să ia note în legătură cu desfășurarea procesului, care vor fi vizate de către președinte. Părțile pot cere citirea notelor și, dacă este cazul, corectarea lor. Jurisprudență

(2) Instanța va înregistra ședințele de judecată. Înregistrarea va putea fi ulterior transcrisă la cererea părții interesate, în condițiile legii. Transcrierile înregistrărilor vor fi semnate de președinte și de grefier și vor avea puterea doveditoare a încheierilor de ședință. Jurisprudență, Reviste (1)

Redactarea încheierii de ședință

Art. 232. - Jurisprudență, Doctrină (1)

(1) Pe baza notelor de ședință, iar dacă este cazul și a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de ședință.

(2) Încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data ședinței de judecată.

Cuprinsul încheierii de ședință

Art. 233. - Reviste (1), Doctrină (1)

(1) Pentru fiecare ședință a instanței se întocmește o încheiere care va cuprinde următoarele:

a) denumirea instanței și numărul dosarului;

b) data ședinței de judecată;

c) numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, precum și numele și prenumele grefierului;

d) numele și prenumele sau, după caz, denumirea părților, numele și prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor și celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calității lor, precum și dacă au fost prezente ori au lipsit;

e) numele, prenumele procurorului și parchetul de care aparține, dacă a participat la ședință;

f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;

g) obiectul procesului;

h) probele care au fost administrate;

i) cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților, precum și a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ședință;

j) soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept;

k) calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat;

l) dacă judecarea a avut loc în ședință publică, fără prezența publicului ori în camera de consiliu;

m) semnătura membrilor completului și a grefierului.

(2) Încheierea trebuie să arate cum s-a desfășurat ședința, cuprinzând, dacă este cazul, mențiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.

(3) În cazul în care hotărârea se pronunță în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmește încheierea de ședință, mențiunile prevăzute la alin. (1) și (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.

Reguli aplicabile

Art. 234. - Doctrină (1)

(1) Dispozițiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum și orice alte dispoziții referitoare la hotărârile prin care instanța se dezînvestește de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător și încheierilor.

(2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copie certificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă.

(3) În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilității atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanței superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanței. Dacă instanța de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanței care a pronunțat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condițiile alin. (2).

Încheieri preparatorii și interlocutorii

Art. 235. - Reviste (1), Doctrină (1)

Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Domeniu de aplicare

Art. 236. - Doctrină (1)

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât și la dezbaterea în fond a cauzei.

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Civilă din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
    Scopul judecății. Cercetarea procesului și dezbaterea fondului cauzei cad în sarcina completului de judecată căruia i s-a repartizat cauza prin sistemul informatic al repartizării aleatorii. La baza cercetării procesului și dezbaterii fondului cauzei stau principiile fundamentale ale oricărui proces civil prevăzute de art. 5-23 NCPC, garanțiile procesuale recunoscute părților, care trebuie respectate de judecătorul desemnat în cauză, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice. [ Mai mult... ] 

.....
    Locul judecății. Întreaga judecată a cauzei, ce cuprinde cercetarea procesului, dezbaterea în fond a acestuia, deliberarea și pronunțarea hotărârii, are loc de regulă la sediul instanței competente. În mod excepțional, atunci când legea prevede altfel, judecata cauzei, în tot sau numai în parte, se poate desfășura în alt loc. 
    Spre exemplu, conform art. 314 NCPC, audierea unui martor care nu se poate prezenta la sediul instanței pe considerente de boală sau din cauza unei alte împrejurări grave se realizează la locul unde acesta se află. Tot astfel, audierea unor martori, a părților sau a experților se poate realiza la locul unde se efectuează cercetarea locală, potrivit art. 346 alin. (2) NCPC. Interogatoriul unei părți poate fi luat, conform art. 357 NCPC, la locuința părții, dacă partea este împiedicată din motive temeinice să se prezinte la sediul instanței ori la sediul altei instanțe, prin comisie rogatorie. Cercetarea la fața locului se realizează la locul unde se află bunul obiect al litigiului. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Principiul caracterului nepublic al cercetării judecătorești în fața primei instanțe. Excepții. Prin derogare de la principiul publicității ședinței de judecată, consacrat de art. 17 NCPC, norma analizată instituie principiul caracterului nepublic al cercetării judecătorești în fața primei instanțe. Numai dezbaterea fondului și pronunțarea hotărârii au loc în ședință publică, potrivit art. 244 alin. (1) și art. 402 NCPC. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Continuitatea completului de judecată. Membrii completului de judecată desemnat aleatoriu să soluționeze cauza trebuie să rămână aceiași pe tot parcursul judecății, începând de la momentul încredințării dosarului spre soluționare și până la pronunțarea hotărârii în cauză. Este consacrat principiul continuității completului de judecată. 
    În scopul asigurării continuității, conform art. 22 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, colegiul de conducere al instanței stabilește la începutul fiecărui an compunerea completelor de judecată, urmărind asigurarea continuității. [ Mai mult... ] 
.....
   1. Afișarea listei de ședință. Pentru fiecare ședință de judecată se întocmește o listă de ședințe în care se consemnează cauzele care se judecă în ziua respectivă. Lista se afișează, conform normei analizate, coroborată cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară, la ușa sălii de judecată, cu cel puțin o oră înainte de începerea ședinței sau cel târziu cu o oră înainte de începerea ședinței, la instanțele la care activitatea se desfășoară în 2-3 timpi, precum și pe portalul instanței. Lista cuprinde, de asemenea, menționarea intervalelor orare orientative stabilite pentru strigarea cauzelor. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Civilă:
Asistența judiciară
Competența după materie și valoare
Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță
Necompetența și conflictele de competență
Litispendența și conexitatea
Strămutarea proceselor Delegarea instanței
Dispoziții generale
Cererea de chemare în judecată
Întâmpinarea
Cererea reconvențională
Dispoziții generale
Cercetarea procesului
Dezbaterea în fond a procesului
Deliberarea și pronunțarea hotărârii
Renunțarea la judecată
Renunțarea la dreptul pretins
Suspendarea procesului
Perimarea cererii
Dispoziții generale
Hotărârile date în baza recunoașterii pretențiilor
Hotărârea prin care se încuviințează învoiala părților
Reviste:
Continuitate și discontinuitate în evoluția incriminărilor contra înfăptuirii justiției (propuneri de lege ferenda)
Excepții legate de formularea unei pretenții sau afirmarea unui drept
Decizie de sancționare disciplinară. Efectele nerespectării cerințelor legale privitoare la cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară urmată de o demisie fără preaviz. Stabilirea și modificarea duratei concediului anual de odihnă
Contestație decizie sancționare. Apel. Neînregistrare ședință de judecată.Atribuție de serviciu. înlocuire coleg lipsă. Posibilitatea refuzului îndeplinirii sarcinilor postului
Propuneri de lege ferenda cu privire la infracțiunile contra înfăptuirii justiției (II)
Anularea titlului executoriu fiscal. Competență materială. Admitere recurs
Decizie de concediere. Desființare formală, iar nu reală a postului. Anularea deciziei și reîncadrarea angajatului
Contestația privind tergiversarea unui proces de muncă
Obiectul revizuirii în noul Cod de procedură civilă
Doctrină:
Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat
;
se încarcă...