Curtea Constituțională

Decizia nr. 639/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 august 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Petre Lăzăroiu
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Irina Loredana Gulie
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție invocată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București în Dosarul nr. 3.193/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 558D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat nu reprezintă o problemă care poate fi supusă controlului instanței de contencios constituțional, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea legii.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.193/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție invocată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește trecerea terenurilor proprietate publică către comisiile de fond funciar, deoarece reglementează modalitatea de transmitere a acestor terenuri, fără a face distincție între terenurile aflate în proprietatea privată și cele aflate în proprietatea publică a statului, de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile județene sau locale de fond funciar. În acest context, apreciază că prin reglementarea criticată au fost create premisele trecerii acestor terenuri către comisiile locale sau județene de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice, prin hotărâri ale Comisiei de fond funciar a municipiului București. Consideră că, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, precum și al prevederilor art. 10 și 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, sub sancțiunea nulității absolute.

Mai arată că, în speța dedusă soluționării instanței de judecată, Comisia de fond funciar a municipiului București, organism al administrației publice locale, fără personalitate juridică, a dispus prin hotărâre proprie de terenurile publice și private aflate în administrarea/proprietatea Agenției Domeniilor Statului și a decis predarea lor de la Agenția Domeniilor Statului către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 București.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu vizează o omisiune de reglementare, ci constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, autorul acesteia urmărind ca prevederile legale criticate să fie declarate neconstituționale, în măsura în care privesc terenurile din domeniul public al statului. Totodată, arată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textele de lege criticate fiind în contradicție cu prevederile art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție. Arată că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 23 din 2011, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, între altele, că trecerea unor bunuri imobile - terenuri, din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, presupune obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 21 octombrie 1998, prin care s-a statuat, între altele, că "[...] simpla apartenență a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea în natură vechiului proprietar [...]". Se mai arată că Legea nr. 268/2001 nu mai trebuia să reia procedura de trecere a bunului din domeniul public în domeniul privat, stabilită de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar realizându-se un paralelism legislativ, interzis de prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. În concluzie, consideră că dispozițiile Legii nr. 268/2001 trebuie să fie interpretate în sensul că, pentru terenurile aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în privința cărora s-a decis retrocedarea de către Comisia județeană de fond funciar, procedura de trecere a bunului din domeniul public în domeniul privat se face prealabil încheierii protocolului de predare/primire între Agenția Domeniilor Statului, pe de o parte, și Comisiile de fond funciar, pe de altă parte, prin hotărâre de Guvern, în condițiile art. 10 din Legea nr. 213/1998.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 sunt constituționale. În acest sens, arată că, într-adevăr, trecerea unui bun proprietate publică se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul de față, Legea nr. 268/2001 instituie o derogare de la regimul general privind trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, care nu este interzisă de Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 549/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 3 alin. (3):

"

(3) Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale.";

- Art. 7 alin. (7):

"

(7) Agenția Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 136 alin. (2) și (4) referitor la proprietatea publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, și cu o motivare identică.

Astfel, prin Decizia nr. 345 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2012, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, constatând că aspectele invocate de autorul excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecății. Curtea a statuat că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textele de lege criticate, ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedează competenței instanței de contencios constituțional, fiind atribuția instanțelor de judecată să aprecieze și să decidă, în funcție de datele specifice ale fiecărei spețe. Ca atare, revine instanței de judecată competente sarcina de a verifica dacă au fost respectate procedurile de dezafectare a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare ori al unităților de învățământ de profil agricol sau silvic, precum și modalitatea de trecere a acestora din domeniul public al statului în cel privat, și nu instanței de contencios constituțional, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Fața de împrejurarea că, în prezenta cauză, același autor al excepției relevă motive identice de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, atât soluția pronunțată în decizia menționată, cât și considerentele pe care aceasta s-a întemeiat își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție invocată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București în Dosarul nr. 3.193/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.

PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

*

OPINIE SEPARATĂ

Socotim că excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. 558D/2012 trebuia admisă pentru următoarele considerente:

Textele de lege criticate din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului prevăd în art. 3 alin. (3) că: "terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale", iar în art. 7 alin. (7) că: "Agenția Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți."

Dintr-un început, dorim să arătăm că, fără a fi probleme de constituționalitate, prevederile invocate nu răspund exigențelor unor reglementări legale, unii termeni nefiind folosiți în înțelesul lor juridic.

Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu se poate face către comisiile locale sau județene, ele având doar rolul de a hotărî cu privire la respectarea condițiilor de către cei îndreptățiți a li se reconstitui sau constitui dreptul de proprietate, concretizate la nivel județean, prin emiterea titlurilor de proprietate.

De asemenea, obligația de predare, așa cum este reglementată în texte, nu este o obligație "de a da", în sensul transmiterii dreptului de proprietate, ci obligație "de a face", ce presupune încheierea unui protocol între Agenția Domeniilor Statului și comisiile de fond funciar cu privire la punerea în posesie a celor îndreptățiți.

Trecând la probleme de neconstituționalitate, autorul excepției, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, invocă încălcarea art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție referitoare la proprietatea publică, dispoziții reflectate în prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (actualmente Legea privind bunurile proprietate publică).

Precizăm că art. 10 din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, dar pct. 2 și 3 au rămas în vigoare și prevăd că "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel", iar "hotărârea de trecere a bunurilor în domeniul privat poate fi atacată în condițiile art. 8 alin. (2)".

În opinia autorului, neconstituționalitatea prevederilor legale criticate decurge din modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile județene sau locale de drept funciar, fără a face distincție între terenurile aflate în proprietatea privată și cele în proprietatea publică a statului. Acest aspect a făcut posibilă trecerea unor terenuri proprietate publică către Comisia de fond funciar a sectorului 1 București, care a reconstituit dreptul de proprietate pe alte amplasamente decât cele inițiale și a emis titluri de proprietate unor persoane fizice, deși bunurile proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, sunt inalienabile.

Analizând excepția se constată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 268/2001, terenurile agricole aparținând proprietății publice a statului sunt concesionate institutelor sau stațiunilor de cercetare și producție agricolă, universităților și unităților de învățământ agricol și silvice, a companiilor sau societăților naționale, în scopul realizării obiectivelor cercetării.

De asemenea, în anexa la Legea nr. 213/1998, ce cuprinde lista cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, la pct. 5 se precizează că fac parte din acesta, printre altele, și terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă.

Prin legile fondului funciar și, în special, prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, se reglementează posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția însă ca acestea să fie libere, și prin art. 9 alin. (1) s-a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor și stațiunilor de cercetare, precizându-se că "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești»".

Deși Legea nr. 1/2000 a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001, aprobată ulterior prin Legea nr. 400/2002, s-a păstrat prevederea că terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de cercetare destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și cele pentru creșterea de animale de rasă, precum și cele administrate de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic aparțin tot proprietății publice a statului.

Prin art. I pct. 14 și 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 au fost modificate prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000, în sensul că legiuitorul a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari pe vechiul amplasament și în ceea ce privește terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului și în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă, ipoteză în care se află Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

De asemenea, prin Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut ca persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare, în condițiile legii, să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, iar în situația în care acestea sunt insuficiente, ele pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din proprietatea publică a statului.

Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, "Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel".

Ca atare, schimbarea regimului juridic al bunurilor din proprietatea publică a statului în cel al proprietății private a acestuia se face, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.

În acest sens este și Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, prin care s-a statuat că "se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel".

Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din proprietatea publică în cea privată să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu atât mai mult printr-un protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și comisiile de fond funciar. Comisiile județene pot doar să constate trecerea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege.

S-ar putea obiecta faptul că art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 prevede în alin. (2) că, "în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri".

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a celor ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, prin hotărâre a Guvernului.

Faptul că legiuitorul, prin modificarea prevederilor Legii nr. 247/2005, nu a înțeles să deroge de la procedura stabilită prin Legea nr. 213/1998 rezultă și din intervenția ulterioară a acestuia, astfel că prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare se stipulează că "Este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităților și institutelor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei județene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului București."

Așa fiind, apreciem că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, având în vedere că, în speță, modalitatea de trecere a terenurilor proprietate publică, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, s-a realizat pe baza unui protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Comisia locală de aplicare a fondului funciar a sectorului 1 București, acestea păstrându-și în continuare regimul juridic de proprietate publică.

Judecător,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru

;
se încarcă...