Curtea Constituțională

Decizia nr. 619/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Ionița Cochințu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Dragomir în Dosarul nr. 3.950/109/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 501D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 163 din 13 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.950/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva încheierii Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate de Mariana Dragomir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul egalității în drepturi al cetățenilor, principiul accesului liber la justiție și principiul dreptului la apărare, deoarece nu dau posibilitatea părții care a formulat o cerere de recuzare a membrilor unui complet de judecată să o susțină în cadrul unor dezbateri contradictorii. Judecarea unei cereri de recuzare, chiar dacă nu vizează fondul cauzei, trebuie să presupună dezbateri contradictorii. Or, faptul că instanța decide asupra recuzării în camera de consiliu, fără prezența părților, este o măsură prin ea însăși discriminatorie, împiedicând accesul la justiție, precum și dreptul fundamental la apărare, totodată, încălcându-se și publicitatea ședinței de judecată.

În ceea ce privește critica dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se susține că procedura de soluționare a cererii de recuzare contravine accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, în sensul că nu se prevede o cale efectivă de atac împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu contravin dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Constituție și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 31 alin. 1:

"

Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.";

- Art. 34 alin. 2:

"

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege se invocă dispozițiile constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.164 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 15 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța de control judiciar urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a reținut că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În ceea ce privește invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența exclusivă a sa.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile și în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării, prin prisma prevederilor art. 11 și 20 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Dragomir în Dosarul nr. 3.950/109/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
;
se încarcă...