Universul Juridic nr. 4/2019

Caracteristici ale autorităților autonome prin prisma legislației, doctrinei și jurisprudenței
de Ana-Maria Udriște

03 aprilie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Introducere

După cum ne putem da seama, apariția autorităților autonome a fost dictată de necesitatea unor "organisme" care să acționeze independent față de puterea executivă a statului, fiind ferite într-o măsură destul de mare de jocurile politice guvernamentale, pentru a supraveghea activitatea statală sau a exercita acțiuni care țin de puterea executivă în domenii unde este necesară o specializare, majoritatea acestor autorități prezentând anual (sau periodic) un raport de activitate Parlamentului(1).

Fără a intra în detaliu cu privire la specificitatea fiecărei autorități autonome în parte, vom prezenta succint principalele caracteristici ale autorităților administrative autonome.

2. Autorități administrative - fundamentare conceptuală

Deși am putea trata în mod separat aceste două caracteristici, (i.e. cea de autoritate și cea administrativă), am preferat să le prezentăm ca una singură, pentru a avea o imagine de ansamblu mai veridică și ancorată în realitate asupra acestor autorități.

Termenul de "autoritate" provine din limba latină (auctoritas), care semnifică puterea de a da dispoziții, de a impune ceva cuiva, de a comanda. Potrivit doctrinei, autoritățile administrației publice s-ar putea traduce ca fiind "acele structuri organizaționale îndrituite cu personalitate de drept public, ce se înființează și funcționează, potrivit Constituției și legii, pentru organizarea executării și executarea în concret a legii"(2) .

De altfel, regăsim și o definiție expresă în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004(3), potrivit căreia prin autoritate publică se înțelege "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public".

De asemenea, în doctrina românească s-a conturat și o definiție mai puțin riguroasă din punct de vedere al limbajului academic, mai colocvială a autorităților administrative, ele fiind definite ca reprezentând "acelea care rezolvă în mod concret problemele cotidiene ce apar în viața socială, adoptă măsurile operative pentru satisfacerea nevoilor membrilor societății, contribuind astfel, într-o manieră decisivă la realizarea progresului social"(4).

Din punctul de vedere al administrației, este necesar să ne aplecăm asupra așezării acestor autorități autonome în Constituție. Plasarea acestora în Capitolul V - "Administrația publică", Secțiunea 1 - "Administrația publică centrală de specialitate" ne duce cu gândul că acestea aparțin puterii executive. Într-adevăr, așa cum se poate lesne observa, administrația centrală de specialitate este formată din ministere, alte organe centrale de specialitate (aflate sau nu în subordinea Guvernului) și autorități administrative autonome, ceea ce ne duce cu gândul că acestea din urmă sunt excepția, iar nu regula. Cu toate acestea, la o aplecare mai profundă asupra acestui subiect, vedem că există două tipuri de organe de specialitate: a) cele care pot face parte din sistemul administrației de stat (i.e. cele aflate în raporturi de subordonare); și b) cele care sunt în afara acestui sistem.

Dat fiind că nu există o noțiune clară a autorității administrative, un prim pas care ne duce către conturarea unei definiții a acestor autorității este să vedem care sunt liniile lor diriguitoare principale și ce urmăresc prin activitatea lor.

Putem porni de la o definiție regăsită în doctrina franceză a acestor tipuri de autorități: "pentru a defini autoritățile administrative independente, putem spune că acestea sunt comisiile care au putere de reglementare autonomă în domeniile în care acestea sunt destinate să acționeze"(5).

Important de reținut este că autoritățile administrative autonome sunt organe de domeniu, care activează în unul sau mai multe sectoare de activitate, pentru care desfășoară activități de îndrumare, coordonare și control(6). La rândul lor, aceste organe se mai pot împărți în organe de sinteză, organe de coordonare și organe de control(7), fiecare având parte de propria lui specificitate.

Independente și autonome, aceste autorități acționează în numele statului și îi angajează responsabilitatea. Deși nu putem pretinde că putem oferi o definiție exactă a acestor autorități administrative autonome care să ne permită să le distingem cu acuratețe de celelalte autorități administrative, putem să punctăm anumite concluzii ajutătoare, și anume:

- acestea acționează în numele și pe seama statului, pentru a satisface în cele din urmă un interes general prin executarea legii(8);

- sunt persoane juridice de drept public(9);

- în principiu adoptă acte de natură administrativă(10) și pot emite, în limitele competenței lor, acte cu caracter individual sau normativ(11);

- au ca principiu de funcționare o înaltă specializare în domenii mai puțin accesibile administrației curente, unde sunt necesare persoane care nu provin din mediul politic, sau care sunt mai degrabă neutre din această perspectivă.

Interesant este de observat faptul că nu toate autoritățile autonome sunt și autorități administrative autonome, ci între aceste două categorii există o relație de la întreg la parte sau o relație gen-specie. De exemplu, Curtea de Conturi este autoritate autonomă, independentă, însă nu este și o autoritate administrativă, neîndeplinind în mod direct activități de bună administrare, ci activități de audit asupra gestionării banului public care pot duce ulterior la sancțiuni aplicate de alte autorități/instituții publice (precum cele de natură penală). De cealaltă parte, Consiliul Concurenței este, de exemplu, o autoritate autonomă administrativă care: a) identifică abaterile în domeniul concurenței; b) analizează aceste abateri în cadrul procedurilor interne; și c) aplică eventuale sancțiuni acolo unde este cazul, control ulterior fiind exercitat de către instanțele judecătorești.

3. Independența acestor autorități autonome

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...