Revista de Drept social nr. 4/2018

Prescripția dreptului material la acțiunea în constatarea nulității actului adițional la contractul individual de muncă
de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale

17 decembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cuvinte cheie

• prescripție

• act adițional la contractul de muncă

• nulitate - act adițional la contractul de muncă

Instanța Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 523 din 5 octombrie 2017, în Decizii relevande trim. IV-2017

Jurisprudență

Potrivit art. 2500 alin. 1 C.civil dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Potivit 2502 alin. 2 pct. 3 C.civ sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic. Potrivit art. 268 alin. 1 lit. d) din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate _ pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. De asemenea, potrivit art. 211 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 62/2011 constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioada în care contractul respectiv se aplică. Regula derogatorie instituită de Codul Muncii își are fundamentul în specificitatea instituției nulității, determinată de art. 57 alin. 2 Codul Muncii potrivit căruia constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. In consecință, excepția specifică dreptului muncii privitoare la prescriptibilitatea acțiunii în nulitate a contractului de muncă este rațională, în condițiile în care actul jurisdicțional al constatării nulității ar f lipsit de orice efect juridic în ipoteza încetării contractului juridic de muncă. Insă, ca orice excepție, cea înscrisă în art. 211 alin. llit. b din Legea nr. 62/2011 este de strictă interpretare și aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis), referindu-se exclusiv la contractul de muncă în esența sa, nu și actele adiționale la acesta, acte ce reprezintă din punct de vedere juridic, simple clauze ale contractului. In acest sens, art. 268 alin. (1) lit. d) C.Muncii prevede expres că nulitatea unor clauze ale contractului individual de muncă poate fi cerută pe toată durata existenței contractului. În consecință, simpla încetarea a efectelor unor clauze, chiar stabilite prin act adițional, nu are vreo înrâurire asupra termenului de prescripție, ce se raportează legal, în materia nulității, exclusiv la durata de existență a contractului de muncă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. XX83/99/2016 la data de 21.09.2016, Sindicatul Drumarilor "E.R.", în numele și pentru reclamantul X, a chemat în judecată pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (C.NA.D.N.R.), reprezentată prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

anularea actului adițional la contractul individual de muncă, înregistrat în anul 2013 sub nr. 2/10322;

plata drepturilor salariale, reprezentând diferență salariu de bază și sporuri eferente acestei sume, reținute în temeiul actului adițional menționat la pct. 1, pentru perioada iulie 2013 - mai 2014;

plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs, în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, conform art. 101 CCM 2013 - 2014, coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. 1 și 7 din Codul de procedură fiscală pentru sumele de bani datorate de la momentul reținerii acestora până la momentul plăți acestor sume de bani;

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, iar salarizarea se face conform contractului colectiv de muncă 2013 - 2014, înregistrat la ITM sub 201, valabil începând cu data de 15.05.2013 astfel cum a fost prelungit până la data de 02.06.2014. Salarizarea angajaților se făcea în baza unei grile de salarizare reglementata în anexa nr. 2 a acestui CCM, în baza regulilor menționate în cap VI din CCM, art. 94 - 112.

La data de 30.05.2013, Consiliul de Administrație al pârâtei s-a întrunit și a hotărât prin hotărârea nr. 7 pct. i: mandatarea directorul general interimar al companiei sa dispună masurile necesare ajustării salariilor individuale pentru angajații companiei ținându-se cont de reducerea fondului de salarii la nivelul unității cu 15%; reducerea cu 15% a salariului de baza pentru fiecare categorie de salariați, in ordinea descrescătoare a funcției din grila de salarizare, până la încadrarea în limita fondului de salarii aprobată.

Urmare a emiterii acestei hotărâri, salariații au fost informați că urmează să li se modifice în sens negativ salariile.

Reclamantul a apreciat că actul adițional semnat este nul deoarece, hotărârea Consiliul de administrație al C.N.A.D.N.R. nr. 7/2013 pct. I, g și i, a fost anulată de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1075A/13.11.2014, pronunțata în dosarul nr. 7163/30/2013**, statuându-se cu putere de lucru judecat că este nelegală și nu poate să-și producă efectele. În acest sens, a făcut trimitere la hotărârea instanței. Mai mult, conform principiului ,,accesoriul urmează principalul,, actele adiționale încheiate în baza hotărârii nr. 7/2013 sunt afectate de nulitate.

Reclamantul a mai învederat că pârâta a recunoscut sumele de bani și că a efectuat demersuri și a obținut bugetul necesar plății drepturilor salariale reținute iar prin actul nr. 92/4346/07.01.2015, compania a răspuns cererii de executare a deciziei Curții de Apel Timișoara înțelegând să execute de bună voie această decizie, solicitând acordarea unui termen mai lung în vederea punerii ei in practică, motivat de inexistența sumelor necesare în anul 2014, dar și a volumului mare de lucru. În Raportul privind elaborarea fundamentării BVC pe anul 2015 aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/21.01.2015, la poziția alte cheltuieli cu personalul a fost prevăzută suma de 942,49 mii lei, sumă necesară executării deciziei pronunțate în dosarul nr. 7163/2013. Astfel, deși s-au făcut demersurile în vederea obținerii sumelor de bani necesare restituirii salariilor sumelor de bani diminuate în baza hotărârii nr. 7/2013, pârâta nu a mai și plătit aceste sume de bani.

Reclamantul a menționat că actul adițional la contractul individual de muncă este nul întrucât a fost încheiat cu încălcarea art. 38 și art. 5 și 8 din Codul muncii. Deși a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă prin care i se recunoșteau un salariu și sporuri, în urma Hotărârii nr. 7/2013 a Consiliului de Administrație, i s-a prezentat spre semnare un act adițional cu salariul de bază diminuat. Având în vedere că i s-a cerut să renunțe la dreptul său la un salariu de bază stabilit în bazaart. 159 și urm. din Codul muncii, apreciază că actul adițional semnat este lovit de nulitate absolută.

Prin C.C.M. 2014, art. 140, s-a prevăzut că "începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2014, salariații cărora li s-au diminuat salariile de bază în perioada 01.06.2013-01.09.2013 prin act adițional la CIM vor reveni la salariile de bază avute înaintea diminuării". Astfel, pârâta a recunoscut injustețea diminuărilor salariale și a dispus repararea acestora însă doar pentru viitor, începând cu iunie 2014.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...