Curtea Constituțională

Decizia nr. 607/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 23 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Cabinet Udrescu - S.R.L. din București în Dosarul nr. 55.824/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 12D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 55.824/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Cabinet Udrescu - S.R.L. din București cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect contestarea unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că legea nouă se aplică unei creanțe fiscale stinse anterior modificării legislative, iar printr-un act normativ, cu efecte retroactive, sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, precum și cele ale dreptului de proprietate, ca urmare a trecerii silite în proprietatea statului a unei taxe sau impozit calculat neconstituțional.

De asemenea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010 este contrară art. 78 din Constituție, deoarece regula prevăzută de aceste dispoziții constituționale a fost încălcată, ca urmare a faptului că Ordonanța de urgență a intrat în vigoare o zi mai târziu după data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În continuare arată că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, pe de o parte, s-a reglementat prin ordonanță de urgență în domeniul îndatoririlor fundamentale, iar, pe de altă parte, impozitele și taxele nu se pot stabili și modifica decât prin lege.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu își exprimă opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010, aprobată prin Legea nr. 88/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă, art. 139 alin. (1) referitor la taxe și impozite. De asemenea, este invocat art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, potrivit prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (1), interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple și nu ordonanțele de urgență. De altfel, prin Decizia nr. 619 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea a arătat că Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituție, în condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicția Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanțele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, nu și la ordonanțele de urgență.

Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010 a fost adoptată în temeiul delegării legislative, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere necesitatea menținerii deficitului bugetar în limitele stabilite și realizării unui echilibru între nivelul veniturilor și al cheltuielilor, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele internaționale, absolut necesare pentru asigurarea finanțării cheltuielilor publice și a menținerii încrederii investitorilor în climatul socioeconomic românesc și ca urmare a faptului că nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economică și financiară.

2. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii și la intrarea în vigoare a acesteia, Curtea observă că aceasta nu este întemeiată. Astfel, prevederile constituționale referitoare la intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență impun respectarea a două condiții, și anume depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă și intrarea în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Totodată, Curtea observă că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 produc efecte pentru viitor, astfel cum reiese chiar din cuprinsul acesteia, respectiv art. III, potrivit căruia "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică începând cu 1 iulie 2010", dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nefiind contrare principiului neretroactivității legii.

Referitor la invocarea prevederilor art. 78 din Constituție privind intrarea în vigoare a legii, Curtea observă că acestea nu au relevanță în cauză.

3. În ceea ce privește raportarea la dispozițiile constituționale ale art. 44 și 56, Curtea reține că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", iar potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, de principiu, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit sau majorarea acestuia s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective.

Întrucât stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, precum și a condițiilor de impozitare intră în competența exclusivă a legiuitorului, adoptând reglementarea criticată, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acționat în limitele acestei competențe, neputându-se reține că astfel ar fi contravenit principiului așezării juste a sarcinilor fiscale.

4. În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 139 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituția României nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție.

A condiționa adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ține cont de realitățile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanței parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condițiile prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă.

Sintagma "numai prin lege" urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu.

5. Față de cele arătate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Cabinet Udrescu - S.R.L. din București în Dosarul nr. 55.824/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
;
se încarcă...