Universul Juridic nr. 3/2019

Este recursul grațios un parcurs procedural obligatoriu în litigiile privind plata salariilor cuvenite personalului remunerat din fonduri publice în cazul modificării legislației salarizării?
de Alexandru Athanasiu

04 martie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În prezentul studiu ne-am propus să avansăm soluții cu privire la modul de soluționare a unor probleme de drept în legătură cu posibilitatea obligării angajatorilor la plata unor drepturi salariale solicitate în baza legii de personalul plătit din fonduri publice.

În acest context, menționăm că Înalta Curte de Casație și Justiție ("ICCJ") a fost învestită de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă(1) , cu soluționarea unui recurs în interesul legii(2) , având ca obiect interpretarea art. 34 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice(3) , art. 30 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice(4) , art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice(5) și art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice(6) , în sensul de a se stabili "dacă aceste prevederi legale instituie sau nu o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea".

De asemenea, "pentru ipoteza unui răspuns în sensul că prevederile legale menționate nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiunile menționate la punctul 1, iar salariații nu au urmat procedura de contestare respectivă, precum și pentru ipotezele în care instanțele sunt ținute să se pronunțe pe fondul acestor pretenții, deși această procedură (chiar calificată drept procedură prealabilă) nu a fost urmată", s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească "dacă instanțele din cadrul jurisdicției muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă".

În vederea întocmirii raportului asupra chestiunii de drept deduse judecății de către judecătorii raportori(7), instanța supremă a solicitat opinia specialiștilor din cadrul Facultății de Drept a Universității din București, care a fost exprimată de autorii prezentului studiu(8).

I. Considerații introductive

În legătură cu problemele aduse în dezbatere de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel Constanța, inițiatoarea recursului în interesul legii, socotim necesară, în primul rând, sistematizarea chestiunilor de drept pe care interpretarea dispozițiilor legale în materie le poate învedera în procesul de aplicare a legii.

În continuare, vom sumariza aceste problematici nu doar în scopul inventarierii conceptelor juridice necesar a fi operaționalizate în construcția opiniei pe care o promovăm, ci și pentru facilitarea, în ordine metodologică, a traseelor legislative și interpretative pe care le reclamă abordarea acestui subiect.

Sunt, așadar, de analizat, clarificat și deslușit în aria interpretativă juridică următoarele categorii de probleme vizând atât aspectele de drept substanțial, cât și de drept procesual, după cum urmează:

- natura juridică a procedurii de contestare a modului de stabilire a salariilor (de bază, sporuri, premii etc.) ale personalului plătit din fonduri publice;

- caracteristicile juridice ale procedurii de contestare (prealabilă obligatorie sau prealabilă facultativă/voluntară);

- ordonatorul de credite sesizat cu o contestație acționează ca un organ de jurisdicție sau doar se limitează la a verifica justețea (legalitatea, temeinicia) propriului act administrativ și, pe cale de consecință, examinează faptul de a fi procedat corect sau nu în raport cu prevederile legale incidente;

- stabilirea conținutului și a naturii juridice a actului administrativ de stabilire a salariilor.

Într-o primă variantă interpretativă, actul administrativ la care legislația în materie face trimitere este un act juridic cu aplicație generală de tip normativ - prin care s-a pus în aplicare legea, asigurându-se reîncadrarea și recalificarea funcțiilor, precum și atribuirea salariilor aferente.

În acest caz, decizia este emisă de ordonatorul de credite în calitate de organ al administrației publice, iar, din punctul de vedere al conținutului, el (actul juridic - n.n.) reproduce trăsăturile tipice actului administrativ, de instrument juridic ce organizează aplicarea legii și concură la executarea în concret a legii (în sens larg).

Această concluzie se întemeiază pe o serie de elemente relevante și indubitabile:

- Terminologia uzitată de legiuitor, potrivit căreia actul de stabilire a salariului este denumit "act administrativ";

- Legislația aplicabilă în această materie impune, în vederea implementării sale, ca ordonatorii de credite să emită asemenea decizii cu opozabilitate față de întreg personalul vizat;

- Declanșarea procedurii de contestare este determinată și, prin aceasta, condiționată de luarea la cunoștință a actului administrativ care, prin ipoteză, a fost deja emis;

- Obiectul sesizării instanțelor judecătorești în cadrul procedurilor prevăzute de actele normative sus-amintite este decizia de încadrare generală a salariilor ca act administrativ sau decizia individuală emisă de ordonatorul de credite în calitate de angajator?

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...