Curtea Constituțională

Decizia nr. 599/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 și art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Oana Cristina Puică
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal, ale art. 67 și art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală și ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Ilie Florin Mărienuțiu în Dosarul nr. 4.886/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 707D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care își retrage cererea de soluționare a excepției de neconstituționalitate, iar, în subsidiar, invocă excepția nelegalității sesizării Curții Constituționale prin decizie pronunțată de instanța de recurs, și nu printr-o încheiere a instanței de fond, motiv pentru care solicită Curții să își verifice competența, iar, în cazul în care aceasta se consideră legal sesizată, să admită excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este posibilă renunțarea la soluționarea excepției de neconstituționalitate, odată ce aceasta a fost invocată, iar, cu privire la sesizarea Curții, consideră că aceasta este legală.

Curtea, deliberând, constată că nu poate fi primită cererea de renunțare formulată, având în vedere dispozițiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]". Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, iar soluționarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o, cu consecința că aceasta nu poate renunța la soluționarea excepției.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la dispozițiile art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a textelor de lege criticate, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 225 din 18 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.886/55/2010*, admițând recursul împotriva Sentinței penale nr. 1.001 din 4 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad - Secția penală, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal, ale art. 67 și art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală și ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Ilie Florin Mărienuțiu în Dosarul nr. 4.886/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de clasare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și principiul nediscriminării, deoarece judecătorul sesizat cu plângerea împotriva unei rezoluții de clasare a respins cererea petentului de conexare a unui dosar în care acesta din urmă are calitatea de inculpat, deși există legătură între cele două cauze penale, în condițiile în care lucrările din cauza de față constituie probe în sensul că acuzațiile din dosarul pentru care a solicitat conexarea sunt nefondate. Mai arată că judecătorul nu a motivat soluția de respingere, care este arbitrară și abuzivă. Consideră că, prin respingerea cererii de reunire a cauzelor, petentul a fost împiedicat să cumuleze calitatea de parte vătămată cu cea de făptuitor, fiind astfel înfrânt principiul egalității armelor. Autorul excepției mai susține că dispozițiile art. 67 din Codul de procedură penală, referitoare la concludența și utilitatea probei, aduc atingere garanțiilor unui proces echitabil, și anume dreptului acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, deoarece conferă un drept discreționar procurorului și judecătorului de a respinge cererile de probațiune formulate de părți.

De asemenea, arată că dispozițiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă principiul garantării valorilor supreme ale statului român, principiul supremației Constituției, principiul obligativității legilor, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și garanțiile unui proces echitabil, și anume dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, întrucât judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita administrarea probei cu martori. În acest sens, arată că, prin plângerea penală formulată împotriva autorilor denunțului prin care a fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, a solicitat audierea în calitate de martori ai acuzării a presupuselor victime, cerere căreia nu i s-a dat curs. Apreciază că nu este suficientă dovedirea propriei nevinovății, câtă vreme nu este stabilită vinovăția autorilor denunțului calomnios. Totodată, critică Decizia Curții Constituționale nr. 770/2008, întrucât instanța de contencios constituțional a dat o interpretare juridică instituției plângerii în fața judecătorului împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementată prin dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, interpretare juridică care constituie un act ultra vires, având în vedere că instanța constituțională a comis un exces de putere, intervenind în aria de competență a puterii judecătorești, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, "asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale". Astfel, respectiva decizie a Curții Constituționale și celelalte decizii motivate pe această interpretare general obligatorie reprezintă niște cvasidecizii pronunțate în recurs în interesul legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât nu este vorba de decizii interpretative. În plus, consideră eronată interpretarea instanței constituționale referitoare la natura juridică a plângerii reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală, și anume cum că aceasta nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate sub aspectul legalității acesteia. Mai susține că, în ceea ce privește posibilitățile pe care le are judecătorul de a aprecia asupra legalității actului procurorului de netrimitere în judecată, legiuitorul a omis să reglementeze situația în care, din culpa procurorului, care nu a administrat probele concludente și utile solicitate de partea vătămată, nu există suficiente date care să ducă la concluzia săvârșirii unei infracțiuni.

În fine, autorul excepției consideră că dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă principiul garantării valorilor supreme ale statului român, principiul supremației Constituției, principiul obligativității legilor, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv și principiul nediscriminării, întrucât soluțiile pronunțate de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală nu sunt supuse niciunei căi de atac, favorizând actele nelegale ale procurorului. Astfel, infractorii trimiși în judecată prin rechizitoriu au dreptul la recurs și li se acordă un regim privilegiat față de modul în care sunt tratate părțile vătămate, inculpații beneficiind de drepturi procesuale depline, în timp ce plângerile formulate de părțile vătămate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată sunt tratate pur formal și superficial, existând riscul major al degenerării într-un simulacru de proces sau de farsă judiciară.

Tribunalul Arad - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1), art. 20 și art. 53 din Constituție.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și invocate de autorul excepției. Mai arată că, din examinarea argumentelor autorului excepției, reiese că acestea nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituționalitate, autorul fiind nemulțumit, în fapt, de modul de instrumentare a cauzei penale, din perspectiva probelor administrate și a soluțiilor adoptate de procurori.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit Deciziei penale nr. 225 din 18 mai 2011 a Tribunalului Arad - Secția penală, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal, ale art. 67 și art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală și ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Alineatul 7 al art. 2781 din Codul de procedură penală a primit un conținut nou prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În altă ordine de idei, prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 a fost, de fapt, modificat alineatul 10 al art. 2781 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 și art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală:

"

Este conexitate:

[...]

d) când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.";

- Art. 259 alin. 1 din Codul penal:

"

Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";

- Art. 67 din Codul de procedură penală:

"

În cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor.

Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă.

Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.";

- Art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală:

"

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

[...]

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind principiul garantării valorilor supreme ale statului român, principiul supremației Constituției și principiul obligativității legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 paragraful 3 lit. e) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, prevederi referitoare la garanțiile unui proces echitabil, și anume la dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, respectiv raportate la prevederile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 din Codul de procedură penală, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către procuror și instanța de judecată. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

II. Dispozițiile art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.408 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, reținând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Cu aceeași ocazie, Curtea a statuat că dispozițiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă, nu poate fi reținută nicio contradicție între acest text de lege și prevederile constituționale și convenționale invocate. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare consacrate de art. 21 și art. 24 din Constituție și nici dreptul la un recurs efectiv reglementat de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nici Legea fundamentală și nici Convenția nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile.

Referitor la presupusa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este contrară principiului egalității în fața legii instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

În același sens sunt și Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, și Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Deoarece nu au apărut elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele arătate mai sus, dispozițiile art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepției, a art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală raportat la art. 259 alin. 1 din Codul penal și ale art. 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie Florin Mărienuțiu în Dosarul nr. 4.886/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 7 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
;
se încarcă...