Curtea Constituțională

Decizia nr. 625/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Daniela Ramona Marițiu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Caranica" Brăila în Dosarul nr. 6.291/113/2010 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 622D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, excepție ridicată de același autor în dosarele nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 și nr. 6.572/113/2010 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 622D/2012 - nr. 641D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012 la Dosarul nr. 622D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 26 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010 și nr. 6.422/113/2010, și prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.572/113/2010, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Caranica" Brăila, în numele recurenților-reclamanți din dosarele mai sus menționate, în cauze referitoare la litigii de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (5) potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, indemnizația de concediu de odihnă nu ar trebui să intre sub incidența prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevăd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010. Or, în cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizația de concediu de odihnă. Totodată, nici Legea-cadru nr. 330/2009 și nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 nu fac referire la indemnizația de concediu de odihnă. Prin urmare, dispozițiile Legii nr. 118/2010 nu vizează această indemnizație.

Pe de altă parte, indemnizația de concediu de odihnă nu poate fi asimilată cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, întrucât drepturile vizate de aceasta sunt acelea care contează ca remunerație pentru munca depusă, presupunând prestații cu executare succesivă. Or, obligația de plată a indemnizației de concediu de odihnă nu este susceptibilă de executare succesivă, ci dintr-o dată, deosebindu-se în mod clar de obligațiile de natură salarială.

În concluzie, așa cum au reținut și alte instanțe judecătorești (Tribunalul Timiș, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Craiova), indemnizația de concediu de odihnă, ca prestație unică, nu poate fi asimilată unor altor indemnizații pe care salariatul le primește succesiv, numai acestea putând fi, așadar, drepturi salariale.

Totuși, unele instanțe de judecată și toate conducerile unităților și instituțiilor de învățământ au apreciat că indemnizația de concediu de odihnă trebuie diminuată cu 25%.

Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, susține următoarele:

1. Aceste dispoziții contravin principiului neretroactivității legii, deoarece dreptul membrilor de sindicat s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, iar data la care trebuia plătită indemnizația de concediu nu intră sub incidența Legii nr. 118/2010. Or, a impune aplicarea Legii nr. 118/2010 unei situații juridice anterioare apariției sale echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.

Plata indemnizației de concediu nu este o favoare pe care legiuitorul o face angajatului, ci este un drept legal prevăzut și, în consecință, el trebuie respectat ca atare, stricto sensu.

2. Totodată, autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și principiului egalității în fața legii. În acest sens, arată că, dacă din orice motive, un salariat care solicită și a fost planificat să execute concediul în luna martie, beneficiază de indemnizația de concediu integrală prevăzută de lege, lipsirea celor care au fost planificați să efectueze concediul de odihnă după apariția actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare de discriminare, încălcând astfel art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

3. Mai arată că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, face o paralelă cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanțelor de judecată, și anume cel referitor la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008. Instanțele judecătorești au reținut faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noțiunea de "bunuri", în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său. În consecință, instanțele judecătorești au dat câștig de cauză membrilor de sindicat, obligând unitățile la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, prin sentințe definitive și irevocabile. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, a admis recursul în interesul legii și a decis că prevederile Legii nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferența drepturilor salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Or, situația neacordării integrale a indemnizației de concediu de odihnă este identică și, din moment ce salariul calculat potrivit Legii nr. 221/2008 a fost deja considerat de către instanțele de judecată un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, apreciază că și indemnizația de concediu de odihnă are natura juridică a unui drept de creanță, protejat de prevederile sus-menționate din primul Protocol la Convenție, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de această indemnizație, care constituie o "speranță legitimă".

4. Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă contravin principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că autorul acesteia pune în discuție câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare și de aplicare a legii, care sunt de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care sunt deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010, nr. 874/2010 și nr. 1.155/2011. În plus, arată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o situație concretă de fapt, or, cu privire la asemenea susțineri, autoritatea competentă a se pronunța este instanța de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1):

"

Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării supremației Constituției și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 și nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 157 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, și Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012.

Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Caranica" Brăila în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 și nr. 6.572/113/2010 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

;
se încarcă...