Curtea Constituțională

Decizia nr. 615/2012 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Irina Loredana Gulie
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, excepție invocată de Kovacs Jeno Istvan, Kovacs Jolan, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Gyongyosi Zoltan, Gyongyosi Annamaria, Kiss Denes și Kiss Elena Claudia în Dosarul nr. 3.318/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 328D/2012.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor excepției, avocat Ovidiu Podaru, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 584D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, excepție invocată de Emil Simon, Maria Edita Simon și Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor excepției, avocat Ovidiu Podaru, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, partea Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia a depus un înscris prin care solicită comunicarea excepției de neconstituționalitate formulate de către autorii excepției.

Reprezentantul autorilor excepției se opune admiterii acestei cereri.

Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, arătând că, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, în ședința publică din 25 ianuarie 2012, excepția de neconstituționalitate a fost pusă în discuția părților, astfel încât reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, care a fost prezentă la acest termen de judecată, a avut posibilitatea să cunoască și să își susțină poziția procesuală cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâții Emil Simon, Maria Edita Simon și Anna Maria Budai.

Curtea, în temeiul art. 129 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea formulată.

Având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 328D/2012 și nr. 584D/2012, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorilor excepției solicită conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 584D/2012 la Dosarul nr. 328D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că instituirea unui nou termen pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care au făcut obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, după momentul intervenirii prescripției dreptului la acțiune, în contextul neprorogării termenelor anterior instituite, este neconstituțională. Arată că dreptul de proprietate al foștilor chiriași care au cumpărat imobilele cu destinația de locuință în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului s-a consolidat prin neexercitarea dreptului la acțiune în termenul instituit inițial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, astfel încât această măsură legislativă este de natură să înfrângă principiul securității raporturilor juridice, parte componentă a dreptului la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că instituirea unui nou termen pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care au făcut obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 este de natură să creeze un climat de insecuritate juridică pentru foștii chiriași care au cumpărat aceste imobile în temeiul Legii nr. 112/1995. Invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 24 martie 2009, pronunțată în Cauza Tudor Tudor împotriva României.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 ianuarie 2012 și 25 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.318/117/2010 și nr. 422/117/2010, Tribunalul Cluj - Secția civilă și Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, excepție invocată de Kovacs Jeno Istvan, Kovacs Jolan, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Gyongyosi Zoltan, Gyongyosi Annamaria, Kiss Denes și Kiss Elena Claudia și de Emil Simon, Maria Edita Simon și Anna Maria Budai în cauze având ca obiect soluționarea cererilor acestora privind anularea unor contracte de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 se înscriu într-o serie de dispoziții legale care au introdus în mod succesiv noi termene în interiorul cărora, prin derogare de la dreptul comun, se putea exercita dreptul la acțiune pentru constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce au făcut obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000. Se susține că, în acest mod, prin succesiunea de prevederi legale care instituiau noi termene de introducere a acțiunii, după momentul intervenirii prescripției dreptului la acțiune, în contextul neprorogării termenelor anterior instituite, este încălcat principiul securității raporturilor juridice, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, se susține că această lipsă de coerență legislativă afectează în ultima instanță siguranța persoanei foștilor chiriași care au cumpărat imobilele cu destinația de locuință în temeiul Legii nr. 112/1995, dat fiind faptul că, prin instituirea unui nou termen de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare, aceștia pot fi lipsiți în mod intempestiv de locuințele pe care le-au cumpărat, deși dreptul lor de proprietate a fost consolidat prin neexercitarea dreptului la acțiune în decursul termenului instituit inițial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002.

Se mai arată că, în actualul context legislativ creat ca urmare a încetării efectelor prevederilor art. III cuprins în titlul II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 1.352 din 10 decembrie 2008, menținerea în vigoare a soluției legislative cuprinse în textul de lege criticat ar contraveni principiului constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că atât prevederile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, declarat neconstituțional, cât și cele cuprinse în art. II din Legea nr. 48/2004, criticat în prezenta cauză, vizează aceeași soluție legislativă, respectiv introducerea unui nou termen în interiorul căruia să poată fi exercitat dreptul la acțiune prevăzut inițial de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, și se adresează acelorași subiecte de drept, respectiv cultelor religioase din România ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cu alte cuvinte, dacă acțiunea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a fost introdusă în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, aceste contracte rămân valabile, instanțele de judecată urmând să constate prescripția dreptului la acțiune al cultelor religioase. În schimb, acțiunile introduse în termenul instituit prin textul de lege criticat pot avea drept consecință anularea unor contracte de vânzare-cumpărare similare, dreptul la acțiune nefiind prescris. Invocă în acest sens Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ștefănică și alții împotriva României, paragraful 37, prin care s-a statuat că, "(...) atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice."

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Tribunalul Cluj - Secția civilă și Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că termenul de 6 luni pentru exercitarea acțiunii în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 a fost instituit ca o măsură reparatorie în favoarea celor care nu au beneficiat de termenul inițial introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002.

Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 328D/2012, consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând în acest sens punctele sale de vedere exprimate cu prilejul pronunțării deciziilor Curții Constituționale nr. 542 din 7 decembrie 2004, nr. 101 din 22 februarie 2005 și nr. 262 din 12 mai 2005. În Dosarul nr. 584D/2012, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, dat fiind faptul că prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 au fost abrogate prin dispozițiile art. VI cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prin raportare la dispozițiile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, nr. 929 din 18 decembrie 2002.

Prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2004, au fost abrogate prin art. VI cuprins în titlul II - Modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică strict conținutul normativ al art. II din Legea nr. 48/2004, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestui text de lege, potrivit căruia: "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei și art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 1 - Protecția proprietății din primul Protocol adițional la aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. VI alin. (4) cuprins în titlul II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 au instituit, prin derogare de la dreptul comun și indiferent de cauza de nulitate, un termen de prescripție de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în decursul căruia se putea exercita acțiunea în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările și completările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005.

Ulterior, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 48/2004, text de lege ce constituie obiect al excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză, a fost instituit un nou termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, în decursul căruia puteau fi introduse aceleași acțiuni în anulare, fără ca termenul instituit inițial de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 să fi fost prorogat.

Mai mult, prin dispozițiile art. III cuprins în titlul II din Legea nr. 247/2005 a fost introdus un nou termen de exercitare a dreptului la acțiune prevăzut inițial de art. 41 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, [devenit art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată], respectiv de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 1.352 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 12 ianuarie 2009, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III cuprins în Titlul II din Legea nr. 247/2005 și a constatat că aceste prevederi legale, stabilind un nou termen pentru exercitarea dreptului la acțiune în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce au făcut obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, deși prin reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost prorogate, contravin principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În prezenta cauză, Curtea reține că prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 reglementează o soluție legislativă identică, dispunând cu privire la repunerea în termenul de exercitare a acțiunii în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, după împlinirea prescripției dreptului de exercitare a acțiunii în anulare reglementat prin art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002.

Curtea constată că, în contextul consolidării dreptului de proprietate asupra locuințelor dobândite de către foștii chiriași, ca urmare a împlinirii termenului special de prescripție extinctivă a acțiunii în anulare reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, instituirea unui nou termen de exercitare a dreptului la acțiune creează un climat de instabilitate legislativă, ceea ce în ultimă instanță este de natură să conducă la înfrângerea principiului securității raporturilor juridice civile, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat în mod expres prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul securității raporturilor juridice decurge implicit din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept. În acest sens sunt hotărârile din 20 octombrie 2011 sau din 6 decembrie 2007, pronunțate în cauzele Nejdet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei, paragraful 56, respectiv Beian împotriva României (nr. 1), paragraful 39.

Mai mult, Curtea constată că instituirea unui nou termen pentru exercitarea acțiunii în anularea unor acte juridice de înstrăinare a unor imobile, după împlinirea termenului de prescripție, este de natură să înfrângă principiul securității raporturilor juridice civile, prin nesocotirea așteptărilor legitime ale cetățenilor în raport cu previzibilitatea legii, prin raportare la conținutul unei norme juridice adoptate la un moment dat. În același sens, prin Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Viașu împotriva României, paragraful 64, Curtea europeană de la Strasbourg a statuat că, în contextul mai multor modificări ale unei norme legale, atât claritatea, cât și previzibilitatea impuse de noțiunea de "legalitate" au fost grav afectate.

De altfel, și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut în mod implicit necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetățenilor cărora li se adresează o reglementare legală, spre exemplu, în Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunțată în Cauza C-459/02 - Willy Gerekens și Asociația agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 și 24, sau Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunțată în Cauza C-550/09Proces penal împotriva lui E. și F., paragraful 59.

Prin urmare, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.352 din 10 decembrie 2008, ale cărei soluție și considerente sunt valabile și în prezenta cauză, reglementarea unui nou termen pentru introducerea unei acțiuni în anularea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor aparținând cultelor religioase, după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, este de natură să înfrângă principiul securității raporturilor juridice civile, precum și dreptul la un proces echitabil, reglementat prin dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În fine, Curtea constată că dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție nu sunt incidente în cauză, textul de lege criticat nereferindu-se la libertatea individuală a cetățenilor.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 alin. (2) nu sunt incidente în cauză, acestea vizând prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, iar nu un tratat internațional privind drepturile omului, așa cum este Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, excepție invocată de Kovacs Jeno Istvan, Kovacs Jolan, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Gyongyosi Zoltan, Gyongyosi Annamaria, Kiss Denes și Kiss Elena Claudia în Dosarul nr. 3.318/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de Emil Simon, Maria Edita Simon și Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă. Definitivă și general obligatorie.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
;
se încarcă...