Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 337/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 06 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Oana Cristina Puică
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Emilian Țigănașu în Dosarul nr. 9.367/193/2011 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.056D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.080D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Toader Puiu în Dosarul nr. 24.517/245/2011 al Judecătoriei Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.056D/2011 și nr. 1.080D/2011 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.080D/2011 la Dosarul nr. 1.056D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect contestații la executare.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.367/193/2011, Judecătoria Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Andrei Emilian Țigănașu cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

Prin Sentința penală nr. 2.443 din 14 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 24.517/245/2011, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ionel Toader Puiu cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 3201 din Codul de procedură penală încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un recurs efectiv, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori și dreptul acuzatului la audierea martorilor, întrucât persoana condamnată definitiv nu beneficiază de reducerea pedepsei. Consideră că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală reprezintă o lege penală mai favorabilă, care se aplică și situației condamnatului, deoarece, în caz contrar, se creează discriminare între inculpații care au tergiversat ancheta și astfel au beneficiat de dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală și cei care și-au recunoscut vinovăția, dar au fost condamnați anterior intrării în vigoare a acestui text de lege și care rămân cu aceeași pedeapsă.

Judecătoria Botoșani - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 3201 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile din Constituție invocate de autorul excepției.

Judecătoria Iași - Secția penală consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului menționează că, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea a constatat că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Prin urmare, consideră că excepția a devenit inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală, introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Ulterior sesizării Curții, alin. 4 și 8 ale art. 3201 din Codul de procedură penală au fost modificate, cu păstrarea însă a soluției legislative atacate, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"

Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 referitoare la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) referitoare la dreptul acuzatului, într-un proces echitabil, la audierea martorilor, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 4 paragraful 1 privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect o contestație la executare, deoarece judecata în cazul recunoașterii vinovăției poate interveni numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]." Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Emilian Țigănașu în Dosarul nr. 9.367/193/2011 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală și de Ionel Toader Puiu în Dosarul nr. 24.517/245/2011 al Judecătoriei Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...