Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 330/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală și ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05 iulie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Oana Cristina Puică
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor cu referire la art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lavinia Herția în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 595D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 596D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu Făzăcaș în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 604D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită amânarea soluționării cauzei până la exprimarea de către Camera Deputaților și Senat a punctelor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, susținând că, în lipsa acestora, nu se pot judeca dosarele.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere ale autorităților publice, iar nu și primirea lor.

Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu impun autorităților publice obligația de a-și exprima opinia asupra excepțiilor de neconstituționalitate, ci instituie doar o vocație a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică [...]", astfel încât nu este ținută, în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, de opiniile exprimate de respectivele autorități publice. Prin urmare, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 616D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, asistat de apărătorul ales Ion Verdeni, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 617D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 801D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 982D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzău - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 995D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și ale art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Negoiță în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a transmis Curții concluzii scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.148D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Oprișan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.350D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Consiliul Local al Comunei Jidvei, județul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.362D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 595D/2011, nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 și nr. 1.362D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepției arată că nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 și nr. 1.362D/2011 la Dosarul nr. 595D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul autorului excepției Petru Bucur Volk, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, formulând critici noi față de cele invocate în fața Tribunalului București - Secția I penală. Astfel, arată că, pe lângă prevederile constituționale ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac și ale art. 20 privind preeminența tratatelor internaționale referitoare la drepturile omului asupra legilor interne, raportate la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, textul de lege criticat aduce atingere și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind garantarea drepturilor și libertăților cetățenești, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea și imparțialitatea justiției, precum și prevederilor art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră dreptul persoanei declarate vinovate de o infracțiune de a obține examinarea de către o jurisdicție superioară a condamnării sale. Susține că, de vreme ce inculpatul are dreptul la recurs, și partea vătămată trebuie să aibă acest drept procesual, sens în care depune și note scrise.

Apărătorul ales Ion Verdeni solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, reiterând argumentele invocate în fața Tribunalului Satu Mare - Secția penală. Totodată, arată că dorește extinderea criticii de neconstituționalitate, invocând, astfel, și încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la Convenție, prevederi care consacră interzicerea discriminării, deoarece justițiabilii care au formulat plângeri în baza art. 2781 din Codul de procedură penală sub imperiul legii vechi, acestea fiind însă soluționate după intrarea în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, nu au mai beneficiat de calea de atac a recursului, fără ca tratamentul juridic diferențiat să fie justificat de situația diferită în care s-ar fi aflat soluționarea cauzelor lor, ci de celeritatea soluționării acestora. Invocă și deciziile Curții Constituționale nr. 573/2011 și nr. 1.483/2011, cu referire la faptul că legiuitorul nu a stabilit norme tranzitorii de aplicare a Legii nr. 202/2010, și depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, întrucât, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Mai arată că, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile de lege atacate, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile. Referitor la extinderea criticii de neconstituționalitate, precizează că, potrivit jurisprudenței Curții, aceasta este inadmisibilă. Totodată, consideră că dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție privind principiul neretroactivității legii, fiind vorba, în realitate, de o problemă de aplicare a legii, iar nu de o veritabilă critică de neconstituționalitate. În plus, arată că, în dosarele nr. 616D/2011 și nr. 617D/2011, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională prin deciziile penale nr. 49/R și nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 1.589/218/2010 și nr. 3.667/218/2010, decizii care conțin în considerente sintagma "va sesiza Curtea Constituțională", fără ca în dispozitiv să existe vreo referire la sesizare, ceea ce este de natură a atrage nelegalitatea acesteia.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.843/191/2010, Tribunalul Alba - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor cu referire la art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Lavinia Herția cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin încheierile din 28 aprilie și 9 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 9.947/84/2010 și nr. 39.511/211/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Radu Făzăcaș și Radu - Bogdan Curticiu cu ocazia soluționării recursurilor împotriva unor sentințe penale pronunțate în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 435/R din 7 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 57.148/299/2010, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Petru Bucur Volk cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 49/R din 9 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.589/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Eva Aldea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.667/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată de Elisabeta Varga cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia nr. 172 din 10 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.961/287/2010, Tribunalul Buzău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Gabriela Geanina Nicolescu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 1.033 din 21 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23/105/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și ale art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Florin Negoiță cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 1.790/R din 19 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Oprișan cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 654/191/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Jidvei, județul Alba, cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 488/R din 13 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 751/293/2011, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Aldea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, protecția copiilor și a tinerilor, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, folosirea căilor de atac, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât soluțiile care pot fi pronunțate de judecător în procedura reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, în Dosarul nr. 1.148D/2011, autorul excepției Gheorghe Oprișan arată că dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt contrare și prevederilor art. 281 alin. 3 din același Cod, care instituie competența curților de apel de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, fără a stabili vreo excepție în ceea ce privește recursurile împotriva soluțiilor date de judecător în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală. Același autor consideră semnificativ faptul că, în cazul contravențiilor, care, prin definiție, au un grad de pericol social mai redus decât infracțiunile, persoana interesată are dreptul la recurs, ceea ce nu se întâmplă însă în procedura reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală, deși aceasta din urmă privește săvârșirea unei infracțiuni.

De asemenea, în Dosarul nr. 616D/2011, autorul excepției Eva Aldea susține că dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 încalcă atât prevederile constituționale privind neretroactivitatea legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, folosirea căilor de atac și prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, cât și dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, în măsura în care restrâng posibilitatea promovării și soluționării pe fond a recursului în cadrul procedurii prevăzute de art. 2781 din Codul de procedură penală sau, cel puțin, pentru plângerile contra actelor procurorului promovate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. În acest sens, consideră că o cale de atac existentă la momentul promovării plângerii nu poate fi închisă printr-o lege de procedură apărută ulterior, calea de atac fiind un drept câștigat, garantat de lege.

Tribunalul Alba - Secția penală, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, Tribunalul București - Secția I penală, Tribunalul Satu Mare - Secția penală, Tribunalul Buzău - Secția penală, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 și nr. 1.456/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit actelor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, respectiv ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Totodată, potrivit actului de sesizare din Dosarul nr. 616D/2011, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă și dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Având în vedere, însă, că prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 a fost, de fapt, modificat alineatul 10 al art. 2781 din Codul de procedură penală, Curtea se va pronunța doar asupra dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală și ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală:

"

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.";

- Art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010:

"

Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul retroactivității legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor, ale art. 53 referitoare la condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept și ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție și ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, privind procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, care rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a acestui text de lege. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, Curtea constată că între dispozițiile de lege criticate și prevederile din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorii excepției nu poate fi reținută nicio contradicție. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004).

Dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. De asemenea, nici prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv cu privire la căile de atac, nu creează discriminare, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

În același sens sunt și Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, și Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate, dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2).

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepției, a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu s-a constatat. Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită nici critica de neconstituționalitate formulată față de art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la limitarea folosirii restrângerii drepturilor.

Referitor la invocarea, ca temei al excepției de neconstituționalitate, a prevederilor art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât ipoteza lor normativă nu are aplicabilitate cu privire la art. 2781 din Codul de procedură penală. De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de față nici prevederile constituționale ale art. 49 referitoare la protecția copiilor și a tinerilor și ale art. 148, care vizează competența instanțelor de judecată de a se pronunța asupra conformității legislației naționale cu cea europeană, și nici prevederile art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În fine, nu poate fi reținută nici contradicția dintre dispozițiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală și cele ale art. 281 alin. 3 din același Cod, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lavinia Herția în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secția penală, de Radu Făzăcaș în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori, de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului București - Secția I penală, de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală, de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală, de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori, de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzău - Secția penală, de Florin Negoiță în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Gheorghe Oprișan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (număr în format vechi 2.511/2011) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, de Consiliul Local al Comunei Jidvei, Județul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...